Daca Adriean Videanu ar fi fost primar al Crevenicilor natali, probabil ca retrocedarea unei tarlale de 12 hectare n-ar fi produs nici o emotie. Numai ca Videanu a ajuns primarul Capitalei, iar deosebirea dintre Bucuresti si comuna Crevenicu de Teleorman e ca in Bucuresti e cu muuult mai mult asfalt decat iarba.
Orasul cu cea mai mare concentrare de populatie din Romania sta pe o placa cenusie. Sa scoti din el 12 hectare de iarba verde e o crima.
Studiile arata ca viata bucurestenilor este cu patru ani mai scurta decat in restul tarii. Incidenta bolilor de inima, de plamani si a celor psihice este in crestere. Peste doua milioane de oameni respira dioxina, monoxid de carbon, metale grele.
Aproape 300 de tone de praf plutesc peste fiecare kilometru patrat din oras. Bulevardele lungi, flancate de blocuri inalte, formeaza practic niste canioane urbane, cu propria clima si propria atmosfera.
In aceste gropi, in care nici vantul nu bate, poluarea determina cresterea concentratiei de ozon – responsabila pentru caldura infernala din timpul verii. In centru, de vina e masina mica, la marginea orasului – fabricile si centralele de termoficare.
Dar peste toate astea, cel mai mare vinovat este primarul, cu toti „stramosii" lui din ’90 incoace. Sub domniile lor, Bucurestii si-au pierdut, in 16 ani, jumatate din zona verde.
Videanu este deja un primar cu reactie previzibila la scandaluri. Primul lucru pe care il face cand e incoltit e sa iasa de dupa un morman de hartoage: „Le vedeti pe nenorocitele astea? Tocmai vroiam sa le schimb". Cand s-a inundat Bucurestiul, cica tocmai lucra la contractul cu Apa Nova.
Cand l-a doborat javra pe japonez, era cu legislatia maidanezilor in dinti. Evident, scandalul parcului IOR l-a prins mesterind la legile proprietatii. De obicei, la caz de deranj, oamenii politici sar in cizme de cauciuc, sa compatimeasca cu podul, cu ruina, cu accidentatul.
Numai Adriean de Bucuresti se trage la tol si se piteste la Monitoru’ Oficial.
Dar mecanismul prin care Videanu a facut rautatea in parcul IOR n-are nimic original. Ca primar, Traian Basescu a retrocedat trei hectare de parc, pe malul lacului, in Floreasca. Aceasta a fost o masura reparatorie fata de un proprietar care avea niste hectare sub Cartierul Francez.
Si doar nu era sa se apuce sa darame casele ridicate aici pe vremea lui Halaicu. Intr-o pepiniera, desigur. Mai repede sacrifici iarba verde.
Asfaltarea si betonarea zonelor verzi ale Bucurestilor a inceput cu peticele dintre blocuri – un sfert de pogon ici, doua-trei sfori colo. Mai o casuta, mai un bloculet, mai o carciumioara. Au fost si scandaluri, dar cu proportii de bloc, de strada. S-a trecut apoi la marile parcuri.
In 2003, in marile gradini ale Capitalei crescusera peste 1.000 de constructii ilegale. Acum sunt vizate parcurile cu totul: tragi gard si chemi betonierele. Bucurestenii, romanii in general, nu sunt „ecologisti". Cativa ani de acum incolo, n-o sa iasa unul din Crangasi sa protesteze pentru un parc ras din Titan sau Colentina.
Ca nu se moare brusc din poluare. La urma-urmei, ce sunt patru ani din viata? Un chin in plus, cu o pensie amarata.
Bucurestiul are un plan impresionant de Actiune pentru Mediu, in care peste 51 de institutii si organizatii, cu prefectura si primaria lui Videanu in frunte, ii dau cu analize, cu identificari, cu „prioritizari". Pana le-or pune pe toate cap la cap, probabil ca n-o sa mai aiba obiectul muncii.
Imaginati-va un om cocotat pe o noptiera. E bucuresteanul din sectorul 6 al Capitalei, la el in parc. Pe aceasta fisie a capitalei, ultimele calcule au dat numai cu zecimale: 0,6 metri patrati de iarba verde, pentru un om.
