Adrian Nastase era etern. Prin 2003, multi dintre noi chiar credeam asta. Mitul invincibilitatii sale politice, cladit atent de o armata de profesionisti de partid, consultanti, ziaristi si oameni de bine, mergea in paralel cu mitul geniului diabolic in afaceri.

Nastase era omniscient intr-o lume a afacerilor mari si tenebroase, pe care le controla cu o lacomie de zaraf. Totul era augmentat in oglinzile deformatoare ale mitului: statura politica, iscusinta in negocieri si, cel mai important, averea desprinsa din cele 1001 de nopti arabe.

Din geniul din lampa de altadata a ramas astazi doar o ata de fum si o avere de mai multe milioane de dolari. Statura politica a lui Adrian Nastase s-a dezumflat iremediabil, in lipsa unui elementar instinct de conservare.

Cand presa a descoperit mostenirea matusii Tamara, a fugit patru zile in munti si si-a inchis telefonul. Cand procurorii i-au batut la usa din Zambaccian, s-a baricadat in biroul din Camera Deputatilor.

In loc sa-si salveze imaginea apeland la solutia sinceritatii maxime, a amplificat, zi de zi, suspiciunea si indignarea publicului. La fel, imaginea de afacerist de talie mondiala s-a spulberat cand s-a dovedit ca DNA-ul il cauta pentru niste gainarii.

Chiar si acum Adrian Nastase nu e in stare sa inteleaga ca, daca a gresit, trebuie sa plateasca, fie si numai pentru un ou.

Cazul Nastase este ilustrativ pentru PSD – un partid buimac si incapabil sa iasa din propriile mituri.

Si partidul s-a crezut etern si invincibil. „Cel mai puternic partid din Romania" – cum se incanta pesedistul caruia i s-a extirpat de mic organul reflexivitatii – pacatuieste prin aroganta fata de celelalte partide si fata de propriii alegatori.

Dar, daca maine ar fi alegeri, „partidul celor 600.000 de membri" nu ar fi in stare sa scoata macar un singur candidat suficient de puternic si de credibil sa se bata pentru o miza importanta, Presedintia sau Primaria Capitalei.

„Partidul oamenilor cinstiti si competenti" este o alta „vrajeala", vorba noii stele social-democrate, Marian Vanghelie. Ar fi o impolitete fata de activisti sa ne referim global la coruptii din PSD.

Cu certitudine ca, printre cei 600.000, exista si oameni cinstiti, dar, in politica, sefii platesc muzica, nu sala.

Iar sefii sunt atat de ocupati cu DNA-ul, incat maine-poimaine Mircea Geoana se va trezi singur acasa, asta daca nu-l va invita Parchetul si pe el sa explice cum se strang 200.000 de dolari dintr-o bursa si un salariu de bugetar.

PSD arata si vorbeste precum Vanghelie, Mitrea, Nastase, Geoana, Rus sau Hrebenciuc: „partidul celor cinstiti si competenti" se defineste prin ei, nu prin marea masa de membri.

Dar cea mai grava amagire in care se complace acest partid, incapabil sa se inteleaga, se invarte in jurul unui cuvant magic: reforma! Acum un an, cand Mircea Geoana a castigat alegerile interne in fata lui Ion Iliescu, PSD parea decis sa fie altceva.

Primele alegeri au fost libere, chiar daca unii s-au plans ca rezultatele au fost masluite. Libertatea de exprimare a fost un bun castigat, chiar daca fiecare a ajuns sa se certe apoi in public cu fiecare. Geoana n-a stiut sa gestioneze haosul de dupa Congres.

Pentru ca asteptarile de schimbare erau imense, atat din partea publicului si a presei, care pledau pentru crearea unei stangi oneste, cat si a socialistilor europeni, care aveau nevoie de un partener serios, Geoana a inceput sa vorbeasca despre reforma, desi nu o facea.

Si-a ascuns impotenta sub formule bombastice (Revolutia Binelui, Comisia de integritate morala, Cod etic, Satanele Coruptiei), care l-au facut ridicol in ochii presei si chiar in cei ai colegilor sai. A devenit, astfel, tot mai clar ca numai DNA mai poate schimba ceva in PSD.

Minciunile autosuficiente au adus partidul in metastaza. Programele si mesajele sale, oricat de bine si de competent scrise, nu ajung la public, pentru ca cei care le formuleaza sunt necredibili.

Socialistii europeni s-au distantat, in premiera, fata de un PSD mult mai dispus sa creada in basme, scenarii si conspiratii impotriva membrilor sai decat in procedurile statului. Satul de experimentele si de lipsa de autoritate ale lui Geoana, partidul s-a intors, de cateva saptamani, la parintele fondator.

Revolutie! i-a spus Geoana. Mitul eternei reintoarceri: reforma a ajuns s-o faca Ion Iliescu!