Un sondaj recent al unui prestigios institut de analiza a opiniei publice arata ca apetenta romånilor pentru economisire are potential pentru investire, dar risca sa aiba doar jumatate din virtutile pe care ar trebui sa le aiba acest proces. 45 % din populatia tarii, spunea acest sondaj, ar investi in imobile daca ar avea bani.
In actualul boom imobiliar o asemenea investitie pare profitabila. Desi orice analist atent al pietei ar putea spune ca acum e momentul vinzatorului si nu al cumparatorului. Preturile sint mari la vinzare si in ordine logica, si la cumparare. O investitie imobiliara are doua mari probleme: blocheaza banii pe o perioada lunga de timp si permite doar o amortizare lenta.
Cum orice investitie de acest gen porneste de la minimum 20.000 de euro, amortizarea acestei sume printr-o chirie in jurul a 150 de euro cere vreo 10 ani. Procentul este ingrijorator si din cauza efectului de bobble, rostogolire, pe care il poate declansa o asemenea adeziune. Cererea duce la cresterea preturilor si acest lucru se intimpla acum pe piata imobiliara.
O diversificare a investitiilor este de aceea absolut necesara. Ofera economia romåneasca variante care pot destupa supapa preturilor imobiliare si pot da un reper economic rezonabil? Bancile, principalele institutii care ar trebui sa duca la fluidizarea banilor, par a avea un singur rol: acela de a da credite, nu si de a stringe depozite.
Datele nu duc la aceasta concluzie acum, dar cu rate ale dobinzilor mici, chiar sub inflatie, ce rol mai au depozitele? De exemplu, cei 20.000 de euro depusi in bancile romånesti la 3,5% dobinzi medii, produc un 700 de euro meschin si atunci investitia imobiliara pare brusc atractiva.
Chiar transformati in lei, la dobinzi de 7% - mari pentru anii acestia - cei 1.400 de euro sint sub randamentul unei chirii. Si pentru ca bursa este inca de neinteles, imobiliarele ramin, in aceste conditii, obsesia eterna a investitorului romån.
