Stirile din Absurdistan, transmise de TVR: au fost niste probleme cu banii, s-au pierdut drepturile pentru difuzarea meciurilor din Liga lui Mitica si Rodica Culcer e marele vinovat.

Mai intii, doua precizari care pun intr-o lumina corecta scandalul TVR. Atacurile la TVR din „Jurnalul National“ sint un soi de rezumat orientat politic al articolelor aparute in presa la inceputul acestui an. Tonul este unul demagogic, datele sint extrem de imprecise.

In plus, se bazeaza pe frustrarile celor doi pioni care au plecat din TVR pentru ca apoi sa fie angajatii lui Voiculescu: este vorba, bineinteles, despre Valentin Nicolau si Sabina Petre. Acele articole sint mai mult decit usor de demontat, iar TVR a si facut-o cu aplomb.

Ce a reusit „Jurnalul“ sa faca insa a fost sa mute discutia dinspre presiunea politica inspre o imaginara criza financiara care, de fapt, nu e decit o stringere de curea necesara. E de ajuns sa fie regindita politica orelor suplimentare si deodata TVR s-ar trezi cu 15 milioane de euro la dispozitie, o suma imensa neglijata pina acum.

A doua precizare. Cum ia cineva o decizie in TVR, cum se invoca maretul ban public. Nu doar succesul in audienta masoara valoarea programului. Postul public e singurul pe care-l intereseaza audienta intr-o mai mica masura decit un post privat. Asta e menirea lui. Va dau un exemplu personal.

Sint fan absolut al serialului britanic „The Office“, difuzat de TVR 2, un serial scump si cu audiente mici, dar o capodopera a genului comic contemporan. Doar TVR isi poate permite luxul sa difuzeze asa ceva. Si e nedrept sa-mi pretinzi sa ma ingrijorez toata ziua de banii lui Sirbu sau ai lui Voiculescu, cu dansuri pentru tine si judecatile lor de apoi. Poate vreau altceva.

Fraza falsa cel mai des intilnita este: TVR-ul e pe banii nostri, Antena 1 sau PRO TV-ul, nu! Cum adica nu? Eu nu platesc abonament la cablu? Daca nu stiati, in acel abonament la cablu platiti cite o mica taxa si pentru Voiculescu, si pentru Sirbu, si pentru Vintu, si pentru multi altii.

Nu le inghitim publicitatea in calupuri generoase? Aia nu-s tot „banii poporului“? Am vreo putere de protest asupra programelor lor? Una minima, prin CNA.

Prin ce ar trebui sa difere TVR? Prin varietate si investitie masiva in varietate. Posturile comerciale satisfac, de regula, majoritatea. Dar fiecare dintre noi ne putem trezi intr-o minoritate de gust. Aici ar trebui sa intervina TVR!

Prin ce difera TVR-ul acum? Din pacate, prea putin prin diferenta si calitate si prea mult prin dependenta de politic. Scenariul absurd pe care il propuneam in sapou este, din pacate, unul real. Giurgiu s-a trezit in ianuarie ca are de renegociat contractele cu fiecare bucatica de Electrica in parte. Nu se stie exact motivul pentru care nu a prevazut aceasta situatie.

Negocierile au fost la singe, pentru ca de data asta nimeni nu-i mai forta pe respectivii distribuitori sa colecteze taxa tv. Platile pe ianuarie s-au facut, asadar, tirziu, si de aici criza. Nici prea mare, nici prea mica. Dar ce legatura au toate astea cu Rodica Culcer?

S-a spus ca demiterea ei este dorinta PNL-ului, cu o prezenta buna si in Consiliul de Administratie, cu un presedinte al institutiei numit tot de ei. Dar nu e doar atit. Am constatat din reactiile politice la scandal o stranie coalitie impotriva stirilor, formata din PNL, PSD, PRM, chiar UDMR.

Culcer povesteste in interviul dat azi „Cotidianului“ o situatie halucinanta, aceea in care politicienii trimisi in Consiliul de Administratie „toaca“, la fiecare intilnire, continutul stirilor TVR.

Cum putem sa acceptam senini asa ceva? Se poate ca Rodica Culcer sa se victimizeze, sa exagereze, se poate ca Giurgiu chiar sa aiba argumente s-o demita profesional, desi n-a convins cu nimic, dar cum putem sa acceptam legea aberanta care permite lasarea jurnalistilor in voia coalitiilor politice?

Asadar, criza financiara e si nu prea. Cu o simpla hotarire de micsorare a sporurilor, Giurgiu obtine fara sa miste un deget 15% in plus. Chiar si in austeritate, se poate misca in voie. Cert e ca, dupa ce a pierdut fotbalul, dupa ce a agitat bine apele prin presa, a obtinut pretextul unei restucturari. Care a inceput cu Rodica Culcer.

Pe care, ca din intimplare, n-o dorea mai nimeni in acel post, cu exceptia zonei Cotroceni. Ne putem indigna sau bucura. Numai ca nu e corect. Deloc.