Unii sinistrati si-au ridicat locuinte mai mari si mai frumoase decat cele inundate, dupa ce au primit sume destul de mari drept despagubire. Altii au ramas la mila statului si asteapta acum finalizarea noilor constructii. Oamenii se tem ca Pastele ii va prinde tot fara adapost deasupra capului.
In 2005-2006, in Arges s-au produs alunecari de teren care au antrenat prabusirea multor case. Printre localitatile afectate s-a numarat si comuna Tigveni, unde 15 gospodarii au fost inghitite de malurile de pamant. Sinistratii au primit materiale de la ANL si teren de case, iar pe 15 aprilie lucrarile vor fi gata, este de parere primarul comunei, Doru Slatineanu.
O locuinta mai mare
Familia Rosca a fost cea mai afectata de inundatii. „Am iesit din casa, ploua, si ne uitam cum cade casa. S-a surpat un mal, casa s-a aplecat si, repede, a cazut cu totul in rapa formata. Am plans doua zile, nu am putut sa-mi revin”, isi aminteste Maria Rosca nenorocirea abatuta asupra familiei in urma cu doi ani.
A inceput constructia altei case, mai mari si mai frumoase, pe un alt teren, deasupra satului, iar acum sunt in faza finala a lucrarilor. „Am zis ca daca tot facem alta, s-o facem mai mare, mai frumoasa. Am primit materiale de la ANL si am mai cumparat si noi. Am pus termopane, vrem ca totul sa iasa bine”, spune femeia.
Primarul Slatineanu afirma ca familia Rosca a primit 730 de kilograme de fier, 19 metri cubi de caramida si opt metri cubi de lemn pentru tamplarie. Usile le-au facut din lemn, iar tamplaria geamurilor au pus-o oamenii, pe cheltuiala lor, din termopan.
Satul nou
Au fost si persoane sarace printre sinistrati, care nu au mai avut teren pe care sa-si faca alte case, iar pentru ei primaria a dat opt loturi de cate 600 si 800 de metri patrati. „Locul se numeste satul nou, asa ii spun oamenii, chiar daca nu sunt prea multe case”, afirma primarul.
Mioara Catrina are 35 de ani si este singura pe lume. Fratele ei e plecat de ani multi in Germania, si femeia isi pune toate sperantele in el, s-o ajute. „Vad eu cum fac. Nu prea am bani, dar mi-a promis fratele, George, ca-mi trimite el”, spune femeia. Mioara incepe sa planga doar cand isi aduce aminte de casuta ei. „Era mica, dar era casa in care m-am nascut eu”.
Acum, femeia locuieste intr-o camaruta a primariei. „Mioara lucreaza la primarie si ne-am gandit s-o ajutam, ca nu are pe nimeni”, afirma primarul Slatineanu.
