E greu de imaginat ce surprize neplacute (expresie a modului in care se intelege la noi confruntarea electorala) ne vor mai aduce zilele care ne despart de data referendumului. Dar, cel putin la fel de dificila mi se pare si incercarea de a anticipa, cu sanse reale de reusita, si felul in care se va reaseza scena politica si modul in care vor relationa principalii actori, dupa 19 mai 2007.

Aversiunea fata de presedintele Basescu a actionat ca o miscare seismica de mare amplitudine si a produs mutatii profunde si neverosimile pana azi in viata politica. Primul meterez care a fost pur si simplu pulverizat e cel care stabilea traditionala demarcatie intre ”putere” si ”opozitie”.

Indiferent de temperatura, vesnic fluctuanta, relatiilor dintre PNL si PD, ca si intre PNL si Palatul Cotroceni, raporturile publice intre PNL-PD-UDMR, pe de o parte, si PSD si PRM, pe de alta parte, erau inconfundabile si se exprimau dupa regulile clasice ale jocului parlamentar.

Scoaterea fortata de la guvernare a PD a pus Guvernul Tariceanu intr-o pozitie dintre cele mai dificile, devenind limpede pentru toata lumea ca zilele Executivului vor fi doar atatea cate este dispuse sa-i acorde PSD.

Aici apare prima intrebare al carui raspuns nu poate fi dat fara a sfida o judecata sanatoasa: De ce ”principalul partid de opozitie” cautioneaza un guvern super-minoritar, in loc sa-l dea imediat de pamant si sa vina in ziua urmatoare la guvernare?

PSD nu este pregatit, nu se simte apt pentru a prelua fraiele puterii sau beneficiile de care se bucura din partea PNL sunt de alta natura si atat de consistente incat sa-i satisfaca prioritar interese de care electoratul nu are habar?

Sigur, informatiile, mai mult sau mai putin complete, de care dispunem unii sau altii ne pot indrepta spre un raspuns sau altul, dar un lucru ramane de necontestat si anume faptul ca este prima data in ultimii 17 ani cand Guvernul s-a pus singur cu capul pe buturuga si opozitia nu numai ca nu-l

executa in clipa urmatoare, asa cum ar fi absolut normal si legitim sa o faca, dar se mai si grabeste sa-i puna o pernita sub cap si sa-l mangaie cu nespusa blandete.

Pentru a nu ramane intr-o nota absconsa, intrebarea ii vizeaza nemijlocit pe Mircea Geoana si C. V.

Tudor care, dupa ce doi ani de zile nu au facut decat sa vitupereze impotriva nepriceperii, a necompetentei si a imoralitatii Guvernului Tariceanu se transforma dintr-o data in agenti ai Crucii Rosii si nu stiu cum sa umble mai in varful picioarelor, doar, doar sa nu-i deranjeze pe cei care trudesc in Palatul Victoriei.

Sigur, se poate lua in calcul si ideea ca principalul dusman care trebuia eliminat, ”inamicul public nr. 1” (atat din punct de vedere al opozitiei, cat si al PNL si UDMR) era considerat presedintele Basescu si, de aici, stabilirea unei cronologii in care premierului Tariceanu i s-a cerut sa aiba bunavointa sa accepte sa fie trecut pe o lista de asteptare devina plauzibila.

Asa se face ca, la data referendumului, electoratul PSD-PNL-PRM-UDMR-PC este staruitor invitat de liderii ineditei coalitii sa vina la vot si sa sustina demiterea presedintelui Basescu. Ce ecou va avea apelul cvintetului Geoana-Tariceanu-Tudor-Marko-Voiculescu vom afla la sfarsitul zilei de 19 mai.

Dar cum si in ce fel isi vor reocupa locurile pe campul de lupta, incepand cu 20 mai, partidele unor oameni care, pana in urma cu cateva ore, si-au unit glasurile sa-l infiereze la unison cat mai neiertator pe cel blamat ca a incalcat Constitutia, chiar daca Curtea Constitutionala le-a infirmat in totalitate capetele de acuzare; au organizat mitinguri impreuna si si-au sustinut punctele de vedere

pe toate canalele de televiziune intr-o induiosatoare fratietate ramane o chestiune al naibii de complicata. Se poate ingrosa din nou vocea, se pot face declaratiile politice cele mai sforaitoare, se poate readuce pe tapet chiar si rasuflata sperietura cu motiunea de cenzura.

Dar liderii si strategii autohtoni sau de import ce trec de la un partid la altul, slujind de fapt aceeasi cauza, sunt de acum obligati sa realizeze un lucru de maxima importanta.

In iuresul cu care au tabarat impotriva presedintelui ales al Romaniei, al furiei sanguinare cu care au vrut sa-l elimine din viata politica ei s-au aratat dispusi sa divulge dintr-o data o taina pe care oligarhii si grupurile de interese au pastrat-o cu sfintenie timp de 17 ani.

Si taina, de neinchipuit pentru orice om de buna credinta, ascunde teribilul adevar ca interesele economico-financiare transpartinice transcend asa-zisele ideologii si doctrine si ca ”Fratia” in care sunt prinsi liderii partidelor anti-Basescu nu are absolut nici o legatura cu programele si cu angajamentele electorale facute in prag de alegeri.

Indiferent de rezultatul referendumului, adevarul a tasnit ireversibil la suprafata si va actiona neiertator impotriva celor carora le va veni tot mai greu sa mai prosteasca oamenii.