Teoretic, orice confruntare netrucata este deschisa oricarui rezultat.

Practic, in cazul referendumului pentru demiterea presedintelui, a fost limpede din prima clipa ca invingatorul nu putea sa aiba decat un singur nume si acela e Traian Basescu. De ce? Din cel putin trei motive, pe care le enumar intr-o ordine aleatorie:

1. Daca exista o institutie in Romania care capitalizeaza constant, de ani de zile, dispretul si neincrederea oamenilor, atunci aceasta este Parlamentul.

Presedintele Tarii a fost suspendat de 322 de parlamentari, majoritatea membrilor Legislativului, care si-au motivat pana in panzele albe decizia fluturand deasupra capetelor un rechizitoriu compus din 19 capete de acuzare, de incalcare a Constitutiei. Toate au fost infirmate de Curtea Constitutionala.

Ca urmare, presedintele Romaniei a fost pus in situatia sa apara in fata tuturor romanilor (indiferent de varsta, sex, studii, plai pe care isi duc viata) ca victima unei conjuratii care vrea sa suspende un om nevinovat.

Poate niciodata lupta dintre David si Goliat nu a avut pe scena politica romaneasca o reprezentare mai sugestiva decat imaginea unui Basescu singur in fata antantei dezlantuite: Geoana-Tariceanu-Tudor-Marko-Voiculescu.

2. Arma principala cu care Traian Basescu era limpede ca va raspunde celor care au incercat eliminarea lui din cea mai inalta demnitate nu putea fi alta decat acuza raspicata de coruptie a oligarhilor, a grupurilor de interese care stau in spatele fortelor politice coalizate impotriva lui si preocuparea obsesiva a acestora de a silui Justitia.

Nu exista pacat mai greu de iertat de omul de pe strada decat cel de a-l sfida cu o avere facuta prin mijloace ilicite, iar numele celor mai multi dintre oligarhii care influenteaza in beneficiu propriu decizia politica, si pe care presedintele suspendat nu a ezitat sa le invoce la fiecare miting, circula deja in folclor aureolati de cele mai negre calificative.

Gesturile irationale ale teleghidatului ministru al Justitiei, autorul unor decizii care au provocat invariabil valuri de proteste, a fost ultima proba de care mai era nevoie ca sa ilustreze adevaratele ratiuni pentru care presedintele Basescu a ajuns o prezenta de nesuportat.

Numai cineva care isi inchipuie ca traieste in mijlocul unui popor de retardati isi putea inchipui ca va gasi un sprijin semnificativ din partea acestuia impotriva unui om care si-a facut un titlu de glorie si a fost identificat ca un luptator angajat impotriva coruptiei.

3. Terenul pe care urma sa se joace "meciul" intre presedintele suspendat si adversarii lui era STRADA, iar "arbitrul" POPORUL. In cei 17 ani de democratie (atat cat a fost), nici un alt om politic nu s-a simtit mai in largul lui pe strada si nu a fost inconjurat cu mai multa caldura de oameni decat Traian Basescu.

Sa-l provoci la o partida pe viata si pe moarte si sa te precipiti sa o disputi in vizuina lui, inseamna a fi bantuit de cele mai devastatoare si intratabile instincte sinucigase. Rezultatele scrutinului au probat intr-o maniera care face inutil orice alt comentariu ca lideri PSD-PNL-PRM-UDMR-PC sufera de asemenea tulburari.

Pana la un punct e viata lor si e dreptul lor sa si-o gestioneze cum li se pare de cuviinta. Dar cine plateste pentru raul pe care acesti oameni il fac semenilor lor?

Cine plateste pentru timpul irosit de la data mult-visatei aderari in UE si pentru toate oportunitatile ratate?

Cine plateste pentru petele aplicate pe obrazul Romaniei de zecile de articole si comentarii negative aparute in presa din lumea intreaga?

Cine plateste pentru amaraciunea si pentru rusinea resimtita de toti oamenii de buna-credinta, in fata rinoceriadei la care au fost obligati sa fie martori?

Cine plateste costurile exorbitante ale unei zile pe care majoritatea clasei politice a vrut-o ca zi a Marii Rafuieli?

Cine plateste pentru umilinta traita de membri onesti din partidele prinse in coalitia anti-Basescu cand au vazut ca cea mai mare parte din propriul electorat a votat impotriva demiterii presedintelui? 59% din PNL; 57,9% din UDMR; 43% din PC; 43,5% din PRM; 24% din PSD au intors spatele partidelor care credeau ca ii reprezinta si au votat pentru reintoarcerea lui Bases¬cu la Cotroceni.

Ce obraz si ce legitimitate mai au in fata acestor oameni niste "lideri" care s-au aruncat fara un dram de ratiune, orbiti numai de ura, intr-o aventura care era limpede ca se va incheia cu un esec usturator si va aduce grave prejudicii credibilitatii propriilor partide?

Cine plateste...?

Sigur, sunt intrebari retorice si se pot insira in continuare pe pagini intregi. Dar daca nici de data asta cei vinovati nu vor plati, sansele ca in Romania sa se schimbe cu adevarat ceva - in sensul normal, sanatos al cuvantului - vor fi dramatic diminuate.

E principala problema pe care trebuie sa si-o asume presedintele Traian Basescu.