Documente din primele secole crestine confirma faptul ca, in perioada respectiva, in Orient, existau mai multe biserici ale beso-tracilor, o misterioasa populatie din teritoriile sud-dunarene, care isi tinea slujbele in limba materna.
In primele secole crestine, in Orient, existau mai multe biserici ale unei populatii care, dupa toate probabilitatile, provenea din teritoriile sud-dunarene. In documentele vremii, aceasta misterioasa comunitate, care isi tinea slujbele in limba materna, este mentionata sub numele de beso-tracica.
Insusi Niceta de Remesiana, care si-a desfasurat activitatea misionara in spatiul Bulgariei si Serbiei de astazi si in nordul Dunarii, este mentionat ca episcop al besilor.
Prezenta misteriosilor beso-traci in Orient a constituit o tema de studiu pentru pr. prof. Dumitru Staniloae, care pune acest fapt in legatura cu unul dintre cele mai importante si spectaculoase evenimente care s-au petrecut la Ierusalim dupa Invierea Mantuitorului Iisus Hristos: Cincizecimea.
Este vorba despre momentul in care, “acelasi Duh Sfant al Aceluiasi Hristos si al aceleiasi intelegeri si propovaduiri a Lui s-a coborat in chipul limbilor diferitelor neamuri”, cum spune marele teolog roman.
Dar, oare sa fi fost prezenti la istoricul eveniment si reprezentanti ai neamului din teritoriile “lupilor de la Istru”, ai caror urmasi suntem noi, cei de astazi ? Evanghelia dupa Ioan si Faptele Apostolilor vorbesc despre prezenta la Ierusalim a unor “elini din Pont” atat in Saptamana Patimilor lui Iisus, cat si la Cincizecime.
Nu este exclus ca sub denumirea de “elini” sa fie mentionati de fapt reprezentantii dacilor. Misiunea ulterioara a Sfantului Apostol Andrei (cu care acei « elini » discutasera la Ierusalim) in teritoriile de la Istru ar putea fi un argument in acest sens.
