Fara sa ezite, Adriana Saftoiu recunoaste ca nu-i este dor de Cotroceni si nu ar mai lucra ca purtator de cuvant. „Trebuie sa spun ca, atunci cand am mers cu presedintele la Cotroceni,
discutia initiala a fost sa preiau Departamentul de comunicare in coordonare si ramasese sa ne gandim la o alta persoana care sa indeplineasca functia de purtator de cuvant.”
Adriana Saftoiu crede ca intr-o institutie cum e cea prezidentiala este nevoie de o buna departajare a responsabilitatilor. Am intrebat-o despre tehnica intocmirii discursului si recunoaste ca nu a existat un speechwriter la Cotroceni.
„Consilierii sunt cei care ofera sugestii, dar nota personala ii apartine presedintelui. Sigur ca e de dorit sa existe un armonizator al ideilor, al atmosferei pe care vrei sa o transmiti si textul sa fie scris in stilul personal al politicianului. Dar asta se poate intampla doar cu voia acestei persoane.
Fosta purtatoare de cuvant incearca sa spulbere legendele care s-au nascut nu doar in jurul ei, ci in mediul presei. „Exista o perceptie gresita despre raportul dintre un om politic si consilier, cum ca primul trebuie sa asculte de cel de-al doilea. Important este sa colaboreze, nu sa asculte.
„Acritura” de la palat
Acesta este termenul - sa colaboreze - pentru ca, pana la urma, voturile le dai acelui om politic si el este responsabil de ceea ce face, ce spune si bineinteles ca el ia decizia finala. Rolul tau este sa-i dai argumente pentru solutia pe care i-o propui, dar cel care va decide este omul politic”, spune ea.
„Cel mai important este sa ia o decizie asa cum crede el ca este cel mai bine, sa colaboreze, pentru ca intotdeauna are mai multe date decat ai tu. Uneori cred ca a asculta asa, fara sa treci prin multe filtre, nu este in regula”.
Cea care a fost responsabila trei ani de imaginea presedintelui crede in nevoia unui consilier care sa-l contrazica in permanenta pe omul politic: „Se spune ca un consilier are drept cuvant de ordine „nu”. Am jucat rolul consilierului rau si nu este un secret ca presedintele m-a numit public o acritura.
De unde sa-i fi venit aceasta idee? Pe ce se baza? Pentru ca nu spuneam foarte des „da”„, spune Adriana.
