Cum poti sa faci economie la buget daca tai de pe o hartie niste posturi vacante? In Romania se poate, deoarece Ministerul de Finante aloca institutiilor publice banii de salarii, nu in functie de cati salariati au, ci in functie de cate posturi sunt inscrise pe schemele de personal!
La sfarsitul fiecarui an, nici o institutie nu returneaza insa banii pentru functionarii care nu exista. Astfel, posturile vacante din sistemul nostru bugetar inghit bani, chiar daca nu ridica nimeni salariile de pe stat.
Este forma legala prin care se dau pe sest prime si stimulente, acele „forme de multumire” acordate catorva functionari, care, in unele cazuri, pot dubla sau chiar tripla salariul oficial.
Guvernul a primit spre analiza un memorandum cu sase variante pentru reducerea personalului bugetar. Conform ministrului Paul Pacuraru, cea mai buna varianta este reducerea salariatilor care nu exista, adica a 70 -75% din cele 115.000 de posturi vacante in prezent.
Conform ministrului Varujan Vosganian, tinta reducerii personalului bugetar este o economie la bugetul de stat de jumatate de miliard de euro, bani care vor intra in investitii, nu in cresterea pensiilor.
Din cele doua declaratii deducem ca, anual, o suma apropiata de jumatate de miliard de euro se evapora in institutiile publice ca plata a unor salarii inexistente. Si, intr-adevar daca, pentru cele 115.000 de posturi vacante nu s-ar aloca decat salariul minim pe economie, cheltuiala statului ar fi de 160 de milioane de euro.
Or, pe schemele de personal sunt vacante si o gramada de posturi de sefi si sefuleti.
Problema „stimulentelor” ascunse ochilor muritorilor de rand nu este noua. I-a facut sa tipe pe sindicalisti de doi ani de cand tot cer ca veniturile bugetarilor sa creasca, dar mai ales sa fie clar cum se impart.
Subiectul i-a facut sa strambe din nas pe oficialii europeni, care le-au recomandat guvernantilor sa adopte si la noi metodele din Vest - primele sa se acorde doar in situatii exceptionale si sa nu depaseasca, cumulat, 15% din salariul tarifar. De doi ani guvernantii se fac ca sunt preocupati de legea salarizarii bugetarilor, inclusiv de asezarea sporurilor.
Au dat insa doar tarcoale problemei pentru ca, intr-un fel, rezolvarea ei ar insemna sa-si taie craca de sub picioare. Daca functionarii ar ramane doar pe salariul „vizibil”, cuvenit pentru niste sarcini clare, ce sanse ar mai avea politicienii sa fie tratati rapid si eficient cand au o „rugaminte”.
