Fenomenele extreme din Antarctica nu anunță nimic bun ● Lovitură de teatru în arheologia preistorică franceză ● Marte se rotește mai repede și nimeni nu știe de ce
Fenomenele extreme din Antarctica nu anunță nimic bun
În luna martie a anului trecut, în estul Antarcticii a fost înregistrată o temperatură de -11,5 grade Celsius. Poate că, pentru un ochi neavizat, asta nu ar spune mai nimic. Problema este că temperatura medie ar fi trebuit să fie undeva pe la – 50 de grade Celsius. Asta înseamnă 38,5 de grade peste valorile normale. Sau, ca să vă faceți o idee, echivalentul a 60 de grade Celsius în Europa.
Și asta este doar una dintre anomaliile înregistrate recent, după cum semnalează un grup de specialiști din Marea Britanie și din Africa de Sud, într-un studiu publicat recent în revista Frontiers in Environmental Science.
După un episod neobișnuit petrecut în anul 2014, atunci când ghețuri noi s-au format peste limita media, a urmat o scădere graduală a acestora, ceea ce a culminat cu un record negativ în 2023, atunci când, așa cum vă anunțam cu puțin timp în urmă, Antarctica a pierdut o suprafață de gheață echivalentă cu suprafața Groenlandei.
O explicație pentru aceste anomalii poate fi dată de valurile de aer cald care vin dinspre Australia și care, în mod normal, erau ținute la distanță de așa numitul vortex polar (curenți circulari de aer rece din jurul Antarcticii). Numai că, de data asta, aerul cald a ajuns până în interiorul continentului sudic.
Este clar că asistăm la niște fenomene fără precedent, susțin specialiștii, iar asta va veni cu urmări grave. Un prim efect ar fi pierderea biodiversității antarctice printr-un veritabil efect de domino. Primul afectat ar fi planctonul. Ar urma animalele care să hrănesc cu acesta, apoi prădătorii celor din urmă. Iar acest aspect este deja dovedit de focile moarte care sunt descoperite în număr din ce în ce mai mare.
Creșterea nivelului mărilor și oceanelor ca urmare a cantității uriașe de gheață din Antarctica este un alt fenomen care ar trebui să ne pună pe gânduri. Dar poate cel mai important dintre toate aceste aspecte este acela că gheața sudică acționa ca un veritabil aparat de aer condiționat pentru Terra. Asta pentru că gheața de acolo reflecta energia solară.
Acum, zone tot mai mari sunt lipsite de gheață, atât pe mare, cât și pe uscat, iar astfel de zone acționează ca un radiator. Iar asta nu face decât să accelereze procesul de încălzire globală. Faptul că în 2020 a fost înregistrată o temperatură de 18,5 grade Celsius la baza argentiniană Esperanza, cea mai mare temperatură înregistrată vreodată în zona continentală a Antarcticii, nu face decât să confirme acest lucru.
Ce este cu adevărat grav este că nimeni nu poate să anticipeze toate efectele schimbărilor de la Polul Sud. Însă, susțin autorii studiului, lucrurile s-au pus deja în mișcare și ar trebui să ne așteptăm la cele mai rele scenarii.
Lovitură de teatru în arheologia preistorică franceză
Ca să vă pun în temă cu ceea ce au descoperit arheologii francezi în deja faimoasa peșteră Grotte du Renne, trebuie să vă explic întâi câteva aspecte importante. Primo, odată cu apariția lui Homo sapiens în Europa ocupată doar de neanderthalieni (asta acum circa 45.000 de ani), pe teritoriul întregului continent european apar culturi care prezintă caracteristici atât de la o specie, cât și de la cealaltă. Și nimeni nu știe cine le-a făcut, Homo sapiens sau Homo neanderthalensis. Ele dispar undeva acum aproape 38.000 de ani deși unele se prezumă că ar fi continuat până acum circa 30.000 de ani.
Secundo, peștera cu pricina este una dintre cele două peșteri din lumea asta (cealaltă e tot din Franța) care au oferit fosile umane în același context cu o astfel de cultură de tranziție. A fost vorba despre fosile neanderthaliene descoperite în context châtelperronian (așa cum se numește această cultură de tranziție, descoperită exclusiv în sud-vestul Franței și nordul Spaniei).
Asta confirma opinia celor care spuneau că neanderthalienii sunt creatorii culturilor de tranziție. Sau, ca să fiu mai exact, doar pe a celei châtelperroniene. Iar asta venea cu implicații majore, pentru că demonstra că neanderthalienii erau capabili să facă aceleași inovații culturale și tehnologice făcute de Homo sapiens. Lucrurile s-au schimbat recent, atunci când descoperirea a fost contestată, iar fosilele neanderthaliene au fost considerate simple intruziuni într-un context străin.
Terțio, și acum vine surpriza despre care vorbeam, un fragment de os pelvian de la un individ juvenil descoperit recent în același context châtelperronian. După analize morfologice și comparative, specialiștii au concluzionat că osul nu intră în parametrii neanderthalieni. Dar nici în cei ai speciei Homo sapiens. De aici o serie de titluri aberante prin presa din afară care vorbeau despre o a treia specie umană, una complet necunoscută.
Nici vorbă de așa ceva! În realitate, este vorba despre un fragment de os pelvian aparținând unui individ din specia Homo sapiens, dar unul cu trăsături arhaice căci, evident, oamenii de acum 42.000 de ani, atât cât e vârsta fosilei, nu arătau precum cei din ziua de azi. Și asta o confirmă inclusiv cercetătorii care au făcut descoperirea.
Trecând peste faptul că nu, nu am avut un milion de specii umane preistorice diferite pe planeta asta, descoperirea este una de excepție. De ce? Păi, tocmai pentru că ar putea rezolva o dispută veche de circa un secol cu privire la creatorii culturilor de tranziție. Sau, cum spuneam, cel puțin pe cei ai culturii châtelperroniene. Și, nu erau neanderthalienii, așa cum s-a spus timp de decenii bune.
Marte se rotește mai repede și nimeni nu știe de ce
Mișcarea de rotație a planetei Marte se accelerează de la an la an, ceea ce face ca o zi marțiană să piardă o fracțiune dintr-o milisecundă la fiecare an. Pare infim, dar tot trebuie să găsim o explicație la accelerația asta. Nu de alta, dar pe Terra se întâmplă exact invers. Adică, știm că mișcarea de rotație a planetei noastre încetinește constant, datorită gravitației exercitată de Lună, dar și a efectului acesteia asupra oceanelor.
Luate împreună, cele două cazuri diametral opuse evident că ridică semne de întrebare serioase. Iar dacă în cazul Pământului știm despre ce este vorba, nu la fel se întâmplă în cazul planetei Marte. Mai ales că Marte nu are oceane care să îi influențeze mișcarea de rotație. Sau, mai bine spus, nu mai are.
Autorii studiului publicat în Nature, prin care se semnalează anomalia, cred că ar putea fi ceva legat de densitatea planetei, de modul în care această densitate diferă de la o zonă la alta, de acumularea de material la cei doi poli marțieni sau/și de dinamica internă a planetei.
Asta ne cam arată nouă cât de puține știm în acest moment despre planeta pe care visăm să o colonizăm. Dar, din ce anunță specialiștii, situația asta se va schimba cât de curând.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!
Sursa foto: profimediaimages.ro
5
2
