Investitorii straini, care vor sa vina in Romania ori cei care si-au deschis deja afaceri in „noul tigru al Europei", se plang in mod frecvent conationalilor si organizatiilor internationale de coruptia autoritatilor romane.

Cetatenilor unor tari civilizate li se par de necrezut aceste presiuni, imaginate si exercitate de functionarii romani asupra oamenilor de afaceri straini. Ei nu le pot intelege arbitrariul si obtuzitatea, venalitatea si spiritul de casta.

Li se pare, de asemenea, de neimaginat discretionarul cu care se exprima multi magistrati in deciziile lor.

In premiera, bazandu-ne pe declaratiile date in circumstante oficiale si pe hotararile definitive ale justitiei, GAZETA dezvaluie o incredibila increngatura mafiota a autoritatilor din Bihor, in care au fost — si, din pacate, mai sunt — angrenati mai multi politisti, magistrati si „fiscalisti" oradeni.

Fiti convinsi ca numai cu astfel de oameni si cu practicile lor abuzive ne-am capatat actuala eticheta de tara, de care nu ne mai putem desparti.

Timp de cativa ani, mai multe publicatii locale si centrale, s-au intrecut in prezentarea "cruciadei impotriva actiunilor mafiote, purtata in mare taina de autoritatile de pe malul Crisului Repede"(!!?).

Cu mult inainte ca instantele sa se pronunte irevocabil, ba chiar inainte sa se redacteze rechizitoriul, colonelul „cruciat" Teodor Popa, adjunct in acea perioada al comandantului IPJ Bihor, declara ritos, visandu-si statuia la care lucra subteran si subversiv: „In faza initiala, nu se cunostea mobilul crimei.

Plecand de la principiul ca nimeni nu omoara fara motiv, s-a ajuns la concluzia ca cea mai verosimila ipoteza este incendierea spatiului inchiriat de firma italiana SC Lupo Impex SRL a italianului Giovanni Del Luca de la Arta Crisana, deoarece pe linoleum s-au gasit urme masive de motorina.

Au aparut astfel si principalii suspecti care ar fi avut de castigat in urma incendierii atelierului firmei italiene. Intre reprezentantii firmelor de confectii Giovanni Del Luca si Carlo Giovenzana existau niste diferende financiare, desi initial cei doi au lucrat impreuna.

In momentul in care au aparut neintelegerile, Giovenzana a lansat comanda pentru incendiere... Normal ar fi ca asemenea straini, care au rafuieli intre ei, sa-si rezolve problemele acasa, nu aici, unde angajeaza prin faptele lor, moartea unor cetateni romani.

Cercetarile nu sunt terminate, mai este mult de lucru pentru probarea intregii activitati infractionale".

Ceea ce demonstreaza si ca prezumtia de nevinovatie este o notiune despre care Popa nu a auzit la Scoala de la Baneasa sau la Facultatea de Dept din Vadu Crisului, unde preda candva diabolicul ofiter...

Colonelul Popa a pretins o „sponsorizare" de 30.000 de marci

Acest scenariu, lansat cu iresponsabilitate de colonelul Popa si fundamentat numai pe declaratia contradictorie a unui recidivist incarcerat, ascundea, inca de pe atunci, o gramada de mici „amanunte", atent ferite de ochii si urechile presei.

Unul ar fi si cererea pe care i-o adresase, anterior arestarii, ofiterul „cruciat" „mafiotului".

Teodor Popa insistase la Giovenzana pentru o „sponsorizare" de 30.000 de marci, pasamite pentru „Clubul Dinamo Oradea"! In fata refuzului omului de afaceri italian, colonelul Teodor Popa l-a amenintat pe „mafiot" ca ceea ce va urma o sa-l coste mult mai mult.

Ofiterul Teodor Popa il ochise de mai multa vreme pe Giovenzana, ca ar putea fi stors de bani. Alti compatrioti au cedat presiunilor colonelului si, inca si acum, dupa ani buni de la „intelegere", pensionarul Popa mai este partas la castigurile obtinute de unele firme ale cetatenilor straini.

De exemplu, de la o celebra firma de transporturi internationale cu sediul in Bors, Popa isi incaseaza la „negru", „partea". Dar aceasta este o chestiune de care ne vom ocupa cu alta ocazie.

Se formeaza trupa

Indiferent de influenta functiei detinute in perioada respectiva, colonelul „cruciat" Popa nu-si putea pregati singur razbunarea. Dar nici nu putea sa renunte, fiindca s-ar fi raspandit in judet vestea ca a fost sfidat si ca poate fi refuzat.

Plus ca lacomia il mana irepresibil „la lupta cu criminalitatea". Era pacat sa renunte la „mina de aur" pe care o mirosise. Ca tatonare, Popa a si „incasat", cu cateva luni inaintea amenintarii, 1.000 de marci, „uitand" sa mai aduca investitorului italian chitanta promisa.

Importanta era constatarea santajistului ca Giovenzana nu a popularizat actiunea de „sponsorizare".

Circumstantele incurcate ale incendierii de la „Arta Crisana" i-au oferit colonelului Popa Teodor posibilitatea sa-si materializeze razbunarea promisa.

In acest murdar scop, s-a folosit de interesele si resentimentele colegului sau de la Serviciul Cercetari Penale, colonelul Gavril Moraru, a carui sotie apara interesele juridice ale „concurentului" Del Luca, dar si de dorinta de avansare ierarhica a ofiterului Viorel Simon, sau de prostia proverbiala a procurorului Gavra.

In urma deciziei definitive pronuntate recent in cauza, este momentul sa vina la decontul responsabilitatii juridice si aceasta gasca santajista.

Hotararea definitiva a justitiei

Iata care este situatia la zi a dosarului, despre care ar fi trebuit sa-i informeze pe cititorii bihoreni tocmai jurnalistii „aburiti" de aerele de mare anchetator ale colonelui santajist Teodor Popa. Insa, toti tac. GAZETA va va explica de ce.

Prin decizia penala nr. 1714 din 10 martie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a fost respins recursul declarat de parchet impotriva deciziilor de achitare nr. 279 din 2 iunie 2004 a Curtii de Apel Craiova si nr. 489 din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj, privind pe cetateanul italian Giovenzana Carlo, cu resedinta in Oradea, trimis in judecata de Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor pentru instigare la incendiere si nedenuntarea unor infractiuni. Hotararea este definitiva.

Pentru cei mirati sa auda ca solutia a fost data de aceste instante din sudul tarii, le precizam ca dosarul a fost stramutat pe rolul lor de catre Curtea Suprema, tocmai in considerarea presiunilor care s-au exercitat in cauza — inclusiv asupra magistratilor din Oradea.

Pe baza probelor administrate in fata acestor instante, s-a stabilit ca eventualii vinovati morali de moartea prin impuscare a paznicului Gavril Kadas trebuie cautati in alta parte. Pana atunci, prin aceasta achitare definitiva, a fost epuizata numai o faza a cazului.

Omul de afaceri Carlo Giovenzana este hotarat sa treaca la contraatac. Va solicita tragerea la raspundere penala a anchetatorilor care i-au fabricat dosarul si va cere despagubiri statului roman, „vinovat" de tolerarea unor asemenea practici impotriva cetatenilor sai sau ai altor state. Intentioneaza, de asemenea, sa se adeseze si CEDO.

Scene de cosmar

Care sunt interesele ce s-au jucat in jurul acestui oribil dosar? Sa recapitulam faptele. In dimineata zilei de luni, 27 septembrie 1999, Laszlo Harsanyi, primul muncitor venit la munca, a vazut o imagine de groaza in ghereta de paza a Cooperativei „Arta Crisana", de pe Calea Clujului, din Oradea.

Paznicul Kadas Gavril era mort, intins pe jos, intr-o balta de sange. Urmele de dezordine si telefonul aruncat, cu firele rupte si receptorul cazut din furca, dovedeau ca a avut loc o lupta. Barbatul zdravan, de 49 de ani, fusese impuscat in picior.

Mainile cadavrului erau flexate spre piept, iar la incheietura mainii stangi s-a gasit o banda adeziva tip scoch. Pe pardoseala, in sangele inchegat, s-a gasit un proiectil inscriptionat „Breneke-12-original-made in Germany".

Au mai fost gasite diablourile pentru o arma de tir cu aer comprimat si bura pentru cartusul unei arme de vanatoare.

Impuscat si incediat

Prin cercetarea de la fata locului s-a mai stabilit ca halele de productie sunt situate in partea nordica a cladirii, formata din doua etaje si parter. Peretii si tavanul holului prezentau urme accentuate de funingine, care continuau mai slab pe coridorul de la parter si pe peretii scarii ce duce la etajul 1.

Pe pardoseala acestor zone s-a evidentiat traseul de ardere a unei substante inflamabile, motorina, dispusa prin imprastiere.

Expertii au concluzionat ca moartea paznicului Kadas Gavril a fost violenta si s-a datorat socului hemoragic consecutiv unei plagi impuscate tranfixiante a coapsei stangi.

Inceputul de incendiu putea fi initiat de de flacara deschisa si, avand in vedere modul in care a fost imprastiat carburantul pe holuri, „se poate presupune ca actiunea a fost deliberat si constient desfasurata pentru propagarea focului.

Evenimentul scontat nu s-a s-a produs pentru ca, intamplator, o portiune a scarii nu a fost stropita cu motorina".

Autori necunoscuti

Timp de circa un an, omorul a fost inregistrat in evidenta crimelor cu autori necunoscuti. In perioada respectiva, existau la politia si parchetul din Bihor circa 12-14 astfel de dosare. Nici acum nu sunt mai putine, asa ca este de inteles modul triumfalist in care a fost raportata „scoaterea" acestui A.N.

la sfarsitul anului 2002! Era un rebut care apasa greu asupra judiciaristilor, criticati mereu ca sunt incapabili sa-i gaseasca pe criminali. Asa se face ca Popa a incercat sa imbine utilul cu placutul.

S-a documentat asupra proprietarului utilajelor si a facut imediat legatura cu omul de afaceri Giovenzana, care il sfidase prin ne-sponsorizare. Din acest moment tot cursul anchetei a fost deturnat cu premeditare numai spre italianul Carlo Giovenzana, inlaturandu-se cu usurinta orice alte variante de ancheta.

Popa nu si-a pus problema, de exemplu, „avantajelor" ce puteau rezulta dintr-o actiune disimulata de autovictimizare, foarte frecvente in practica. O campanie de presa bine tintita spre concurenta si o dezinformare orchestrata l-ar fi putut usor discredita pe Carlo Giovenzana.

Asta, o spunem, ca ipoteza de lucru, fiindca, in rechizitoriul redactat de procurorul Gavra nu se face nici o mentiune in legatura cu partea civila, daca a fost sau nu asigurata!

Pe unde se poate rupe ata

Din septembrie 1999 pana in august 2000, nu s-a reusit identificarea criminalilor. Asa ca anchetatorii au hotarat sa mearga invers spre ei: cine ar fi avut interes sa distruga fabrica? Era clar ca nu paznicul fusese tinta.

El a cazut ca „victima colaterala", probabil datorita excesului sau de zel si a insomniei. Pana aici, rationamentul este corect. Numai ca pana la Carlo Giovenzana mai era cale lunga. Popa&co au parcurs-o, cu salturi uriase de logica si deontologie.

Au fortat mana lui Adrian Rad, soferul omului de afaceri vanat de colonelul refuzat la sponsorizare!

Rad era departe de cea ce se cheama a fi inger. A cedat si „a pus botul" ofertei politistului-militian Popa. „A cazut" in plasa in august 2000, pentru spargerea unui depozit de tigari in Velenta, cand a fost arestat.

Furtul a fost savarsit impreuna cu doi periculosi infractori, Varga Cornel Leon si Dumbrovan Mihai, despre care se banuia ca sunt autorii unor talharii cu mana armata pe raza municipiului Oradea.

Procurorul Gavra a mintit prin omisiune

Intradevar, bine stransi cu usa, s-a stabilit ca Dumbrovan si Leon sunt autorii spargerii fostului magazin „Vanatorul" din piata veche a orasului, in noaptea de 31.05.1999/01.06.1999. Ei furasera atunci trei arme de foc si 10 cartuse de vanatoare marca Breneke din gestiunea SC Romhunter SRL Oradea.

S-au folosit apoi de ele, printre altele, la jaful din iunie 1999, de la agentia CEC de pe Bulevardul Dacia, din Oradea, sau la atacul asupra firmei Sintezis. Cu una dintre pustile furate a fost impuscat mortal, in septembrie 1999, si paznicul Gavril Kados, de la Cooperativa „Arta Crisana".

Acest amanunt, foarte important, nu este analizat in rechizitoriul lui Gavra, ceea ce dovedeste reaua sa intentie si il va ingropa pe masluitorul de dosare. Mai jos va vom explica de ce.

Cuvantul de onoare al unor recidivisti arestati

Pana atunci, sa urmarim ce s-a mai intamplat cu Dumbrovan si Varga in arest.

Ei au fost „lucrati" cu profesionalism si, in urma unei perchezitii domiciliare efectuate taman la Timisoara, a fost gasita arma crimei! S-a stabilit ca Varga si Dumbrovan erau in legatura cu celebrul grup de banditi ai lui Doru Meosu si Romanciuc, care actiona in vestul tarii, prin anii ’90.

Ei au fost implicati, printre altele, in foarte mediatizatul atentat cu bomba din Timisoara, pus in carca oradeanului Dad de catre controversatul ofiter Viorel Renu, care urmarea sa-si protejeze propriile interese mafiote.

In fata acestei probe certe si a recunoasterii lor constante, Dumbrovan si Varga au fost acuzati si de omorul comis asupra paznicului Kados Gavril, in septembrie 1999.

Enigmaticul „Roberto" nu a fost inca identificat

Era evident ca „Leul" si „Misi" nu urmarisera, in 1999, sa jefuiasca „Arta Crisana"! Au declarat insa imediat si fara sovaire ca persoana care le-a comandat incendierea imobilului a fost prietenul lor Rad Adrian, care a participat alaturi de ei si ca autor nemijlocit la alte infractiuni.

Stiau ca a fost soferul lui Giovenzana, mai ales ca ii furasera autoturismul in vara anului 2000, folosindu-se de cheile copiate de Rad! Au recunoscut insa ca nu au discutat niciodata cu Carlo Giovenzana si nici macar nu-l cunosteau!

Mai mult, au declarat ca numele lui Giovenzana nici nu a fost pomenit vreodata de Rad in fata lor! De fapt, ei nici nu stiau cine ii ceruse lui Rad sa-i gaseasca incendiatori, fiindca legile nescrise ale tagmei nu le permitea sa abordeze acest subiect. Interesul lor era sa afle cat mai putine amanunte si sa nu puna intrebari inutile.

Preocuparea lor era sa incaseze suma promisa de Rad: 10.000 de marci! Pana sa vina vorba de Giovenzana, tinta predilecta a colonelului Popa, Rad a sustinut ca un anume „Roberto" l-a contactat si i-a oferit 10.000 de marci pentru incendierea imobilului apartinand Cooperativei „Arta Crisana".

La presiunile exercitate asupra lui, a declarat mai tarziu ce i s-a solicitat de catre politisti: comanditarul incendiului ar fi fost Carlo Giovenzana. Exact ceea ce vroia Popa sa demonstreze!

Golgota investitorului inocent

Constituia aceasta imprejurare un motiv suficient pentru inculparea italianului Carlo Giovenzana? Erau suficiente declaratiile contradictorii ale unui recidivist, din arest, pentru inculparea unei persoane care nega orice legatura cu tentativa de incendiere?

Au fost epuizate cu minutiozitate si inlaturate motivat celelalte variante de ancheta, pana sa se opteze pentru hazardata solutie de acuzare a patronului Giovenzana? Se pare ca, pentru ranchiunosul colonel Popa Teodor era: la data de 21 decembrie 2000, el a dispus, numai pe aceste probe!, retinerea patronului italian Carlo Giovenzana! Calvarul acestuia abia incepea!

A doua zi, procurorul Florin Demian a cedat presiunilor politistilor si promisiunilor militianului Popa de „suplimentare" certa si rapida a probatiunii. Dupa cum s-a exprimat acum Giovenzana, se pare ca Demian va avea o pensie agitata din cauza acestei nechibzuinte.

El a emis un mandat pe 31(!!) de zile fata de Giovenzana. Era clar ca italianul va petrece Craciunul in arest.

Nu a mai apucat sa faca in aceeasi locatie si Revelionul de trecere in noul mileniu fiindca un complet de judecatori bihoreni a constatat nelegalitatea mandatului, facand si o referire tangentiala la inconsistenta, insuficienta si caracterul contradictoriu al probelor!

Peste aprope patru ani, abia in 2005, aprecierile magistratilor din Oradea — care au avut curajul sa infrunte barfele lansate atunci de maleficul colonel Popa, in legatura cu sumele imense ce s-ar fi platit in acest scop, dupa un scenariu adeseori aplicat — au fost confirmate de Inalta Curte de Casatie si Justitie: Carlo Giovenzana a fost achitat!

Meandrele nebanuite ale acestui dosar sunt mult mai multe. In ele au fost atrase, prin diferite procedee, persoane aparent onorabile. Cititorii nostri vor afla care sunt si celelalte parghii si mecanisme folosite de anchetatorii oradeni pentru denaturarea adevarului.

Ii rugam pe cititorii nostri sa aiba rabdare inca o saptamana, pentru celelalte dezvaluirii din jurul oribilei facaturi. Ele au, din pacate, valoare de algoritm. Raul trebuie odata si odata starpit de la radacina.