Prezenta opinie nu este un atac împotriva unei persoane, ci este o analiză din perspectiva unui proprietar de microîntreprindere ce are o părere diferită față de persoanele ce au redactat ultima ordonanță „trenuleț” prin care s-a limitat deținerea unei persoane asupra unei singure microîntreprindere.
În după amiaza zilei de vineri, din săptămâna trecută, deja celebra OUG nr. 115/2023 a adus multiple modificări fiscale. Una dintre modificări este ca o persoană să dețină o singură microîntreprindere. Desigur, trebuie spus că regimul fiscal a unei microîntreprinderi este unul favorabil și impozitul este în procent de 1% sau 3% din venituri în funcție de obiectul de activitate și în funcție de atingerea unui plafon al veniturilor de 60.000 euro.
Miza bugetară este generată de faptul că în urma unor analize s-a constatat că în România există un număr de până la aproximativ 400.000 de microîntreprinderi cu un profit de aproximativ 5 miliarde de lei. Legiuitorul s-a gândit să facă parte și el la distribuirea acestor profituri prin obligația plății impozitului pe profit.
Amintesc faptul că prin legislația din anul 2022 – o altă celebră ordonanță, OG nr. 16/2022 a introdus o limitare a deținerii de microîntreprinderi de către o persoană fizică la maxim 3 societăți.
Acum, dintre cele rămase, legiuitorul intenționează ca două treimi, și poate chiar mai mult, pentru că se limitează și deținerea indirectă, să treacă la plata impozitului pe profit, cu speranța ca bugetul statului să încaseze mai mulți bani.
Am cel puțin 3 argumente prin care în maxim 6 luni legiuitorul ne va ruga pe noi, antreprenorii, să reînființăm microîntreprinderile, iar legiuitorul va fi primul interesat să dezvolte această structură fiscală, acordând facilități fiscale.
Primele 2 argumente sunt de natură fiscală, iar al 3 lea este de natură civică, puterea coercitivă a statului este combătută de puterea coercitivă a votului.
Argumentul numărul 1: Pierderea unor taxe importante de către bugetul de stat generate de desființarea unor zeci de mii de contracte de muncă.
Să facem o mică simulare: la un salariu minim brut de 3.300 lei, salariatul primește un salariu net - în mână - în valoare de 2.079 lei, iar statul încasează taxe în valoare de 1.291 lei. Suma aceasta de 1.291 lei era o certitudine garantată a statului român de a încasa bani lunar de la fiecare microîntreprindere.
Taxarea redusă a veniturilor microîntreprinderilor a fost condiționată de obligația înregistrării unui contract de muncă cu normă întreagă. Ne aducem aminte că în anul 2021, de când a devenit obligatorie înregistrarea unui contract de muncă de către o microîntreprindere, autoritățile au anunțat o creștere a numărului de angajări de circa 150.000 de angajări. Cum toate acestea s-au întâmplat în luna decembrie 2020, probabilitatea majoră era ca angajările să fie făcute de acele microîntreprinderi ce nu aveau salariați, dar au vrut și în anul 2021 să rămână microîntreprindere.
În practică, tendința nu a fost să se angajeze salariați externi, ci mai degrabă proprii deținători de microîntreprindere, s-au făcut contracte de muncă pe numele patronului sau pe numele persoanelor afiliate deținătorului de microîntreprindere (soț, soție, părinte, copil etc.), iar activitatea este realizată în continuare tot de fondatorul respectivei societăți.
Probabil marea majoritate a acestor contracte de muncă se vor închide în luna decembrie 2023, ocazie cu care în luna ianuarie 2024 ar trebui să ne întrebăm dacă raționamentul acesta se regăsește în practică. Din cercetările mele empirice acest lucru este generalizat.
Chiar sunt curios și voi adresa o întrebare către inspecția muncii privind evoluția contractelor de muncă din luna noiembrie și decembrie din anul curent, față de luna ianuarie 2024.
Practic, până la a încasa un iluzoriu impozit pe profit, statul va pierde la încasările pe impozitul pe venit și asigurările sociale. Aceea sumă garantată statului de 1.291 lei pe lună pe contract este o pierdere certă a bugetului de stat începând cu ianuarie 2024.
Să presupunem că doar o jumate din cele 150.000 de angajări vor fi desființate. Matematica noastră simplă ne arată o pagubă în bugetul statului în valoare de: 1.291 lei X 75.000 angajări X 12 luni = 1.161.900.000 lei.
Argumentul numărul 2 - Profiturile astea frumoase, transparente ale microîntreprinderilor nu o să mai existe. Când nu există profit nu există nici impozit pe profit.
De ani întregi persoanele care desfășoară activitate în domeniul financiar contabil și fiscal, fie că sunt consultanți fiscali, fie auditori financiari sau experți contabili, încearcă să disciplineze fiscal acești mici antreprenori în sensul să nu achiziționeze bunuri personale prin intermediul societăților pe care le dețin. Adică să își achiziționeze bunurile personale din profiturile nete după distribuirea ca și dividende, evident cu plata impozitului pe dividend.
În acest sens toată lumea este liniștită. Statul își încasează impozitul pe venitul microîntreprinderii și impozitul pe dividend ce este în procent mult mai mare decât impozitul pe venit, respectiv impozitul pe dividend este de 8%, iar proprietarul microîntreprinderii doarme fără riscuri.
În momentul în care respectivele microîntreprinderi devin plătitoare de impozit pe profit, nimeni nu o să mai poată convinge pe acești proprietari de companii să nu achiziționeze bunuri pe firmă pentru că decizia este doar a proprietarului companiei.
Cu toții cunoaștem că un ceas inteligent este necesar în activitatea unei societăți ca să nu întârziem cu livrările la clienți. La fel și frigiderele, televizoarele, mobila, în unele cazuri și îmbrăcămintea, toate acestea sunt necesare activității pentru că doar trebuie să servim o cafea sau o apă minerală furnizorilor și clienților într-o ținută decentă.
Desigur, există teoretic un argument că vor fi inspecții fiscale. Pot exista astfel de acțiuni punctuale, dar este imposibil să efectuezi inspecții fiscale la zeci de mii de microîntreprinderi, iar în momentul în care se va ajunge în fața instanțelor de judecată chiar se va putea proba că acel ceas inteligent este util activității pentru că legiuitorul a impus termene de respectare a legii.
Astfel, iluzoriile profituri viitoare ale microîntreprinderilor vor fi ajustate corespunzător de cheltuielile ce înainte erau suportate de persoana fizică, iar acum vor fi decontate pe firmă.
Argumentul numărul 3 - Puterea coercitivă a votului.
Am permisiunea unui fost coleg de facultate să descriu următoarea situație. Acest fost coleg de facultate și bun prieten crede în doctrina votată pe mâna stângă, el a votat întotdeauna cu mâna stângă. Desigur, noi suntem buni prieteni, iar eu am contrabalansat votul dumnealui cu un vot pe mâna dreaptă. Acest vechi prieten al meu a avut chiar funcții publice importante, inclusiv una de secretar de stat.
De mai bine de un deceniu a devenit antreprenor și trebuie să își realizeze singur veniturile și să își plătească singur taxele. A devenit cum se spune patron și fără să mai fie implicat în activități politice.
De fiecare dată de câte ori apare o modificare fiscală care îmi afectează și mie bugetul îl sun și cu un oarecare cinism prietenesc îl întreb „dacă acceptă băgatul mânii în buzunar de către foștii săi simpatizanți?”
L-am întrebat acum câteva zile și mi-a spus că la viitoarele alegeri va vota cu partidul lui Făt Frumos cu rubla în frunte, iar la prezidențiale cu Ileana Cosânzeana, nu că îi simpatizează, ci nu mai vrea să dea votul pe stânga. Desigur, eu sunt prieten cu el și mă gândesc să echilibrez faptul în senul unui vot mai puțin pe dreapta. Încă mă gândesc să votez poate pe o dreaptă mai mică. La anul sunt 4 rânduri de alegeri. Înainte de parlamentare aștept proiectul de reintroducere a microîntreprinderilor cu facilități fiscale.
O să-l vedem în proiect înainte de alegerile parlamentare și în Monitorul fiscal înainte de alegerile prezidențiale.
N.Red: Adrian Bența este consultant fiscal, și vechi colaborator al HotNews.ro
36
3
