Gospelul politic (sau social), așa cum scriam într-o analiză recentă pentru Labirintul Magazin, are o istorie dureroasă și lungă, care poartă stigmatul suferinței umane în fața privării de Drepturile elementare ale Omului. Gospelul nu este un banal cântec care îi adună pe credincioși la biserică în zilele de odihnă. Ințial, a fost un cântec care a permis sclavilor să se regăsească, o armă pacifistă împotriva rasismului și intoleranței în Statele Unite ale Americii, un instrument de mobilizare a persoanelor de culoare în căutarea drepturilor lor socio-politice. După al Doilea Război Mondial, Martin Luther King se va folosi de gospel pentru revendicarea unor drepturi fundamentale ale populației de culoare în contextul segregării rasiale. Gospelul devine un simbol socio-politic pentru a lupta împotriva autorităților guvernamentale, statale și publice, împotriva represaliilor care îngrădesc libertăți civile fundamentale. Cu timpul, gospelul politic se transformă într-un fenomen specific lumii seculare. El se îmbracă haina militantismului politic prin Evanghelie.

Mihaela-Alexandra TudorFoto: Arhiva personala

Mihaela-Alexandra Tudor este profesor universitar dr., specialist in media, politica si religie, Universitatea Paul Valéry Montpellier 3, Franța. Consultant media pentru La Deutsche Welle, Le Nouveau Montpellier, Regards protestants, France 24, Le Canard Enchainé, TVRi, 20minutes etc

Dacă inițial gospelul politic a fost o formă de expresie politică prin folosirea muzicii creștine din bisericile neoprotestante de către cântăreții religioși pentru a comunica nevoia de libertate și egalitate social-politică și pentru a cere drepturi în contexte sociale inegalitare, cu timpul raporturile s-au răsturnat, devenind o armă de atragere a voturilor și favorurilor electorale. Politicul, sub formele sale clasice și moderne de organizare, de la partidul politic la asociații și ONG-uri militante în afara bisericilor sau pe lângă acestea și influenceri social media mai mult sau mai puțin religioși, a început să îl folosească ca instrument de influență politică și de advocacy. Astăzi, gospelul politic este utilizat la scară largă și reprezintă o strategie electorală pe care partidele politice și alte organizații militante (nu neapărat religioase) o folosesc în lumea seculară pentru viziblitate și putere politică. Din acest punct de vedere, observăm în România, în iminenta apropiere a anului 2024, un an electoral care va reuni 4 runde electorale de importanță maximă pentru destinul țării – alegerile locale, parlamentare, europene și prezidențiale –, derularea unor campanii de gospel politic cu scop electoralist în care protagoniști sunt chiar instituții ale statului, biserici (neoprotestante și nu numai !), asociații militante, influenceri religioși, etc.

Diaspora română a găzduit recent două manifestații de acest fel. Despre una dintre ele am scris deja aici. Doar pentru reamintire, să notăm că este vorba despre evenimentul organizat de Ambasada României în Statele Unite ale Americii cu participarea Orchestrei Operei Naționale din București şi a Procred Music, transmis de Antena 3 CNN, partener media, în data de 10 septembrie 2023, la Kennedy Center din Washington DC, capitala federală a Statelor Unite ale Americii (SUA). Concertul s-a numit Amazing Grace. Celebrating religious freedom. A Romanian tribute to America. Am prezentat cum acest model de gospel politic made în România, sub aparența unor obiective de promovare a libertății religioase și de conștiință, este o formă de combat electoral, susținut financiar chiar de o instituție care reprezintă statul român în SUA și promovând o agendă electorală care servește direct și indirect coaliției actuale aflată la guvernare.

Tot în context neoprotestant, în perioada 25-26 noiembrie, o altă manifestație de gospel politic inundă grupurile și rețele social media ale diasporei. De această dată sub forma unui festival intitulat “Festivalul de muzică și poezie religioasă româneasca din Spania” sub egida Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, organizat într-o comunitate diasporică creștină adventistă de ziua a șaptea. Participanții sunt coruri ale diasporei lărgite, din Spania, Franța, Austria…, pastori adventiști (laureați a unui obscur concurs de poezie organizat ad hoc și răsplătiți cu tablete, unii foști colaboratori ai securității cum este cazul speaker-ului principal din program), credincioși din diaspora europeană și oameni politici evident. Amfitrionul acestui eveniment a fost Daniel Țecu, fost candidat al Partidului Mișcarea Populară pentru Senatul României în circumscripția Diaspora, fost consul al României în Uruguay și liderul unei asociații diasporice din Spania, asociație militantă politic - Federația de asociații ale românilor din Europa (FADERE).

De notat: cu câteva zile înainte de acest eveniment la care a fost prezent și Ambasadorul României în Spania, în data de 19 noiembrie, Secretarul de stat Gheorghe Cârciu a participat la o reuniune cu reprezentanții comunității adventiste românești din Spania, la Biserica Adventistă Română de Ziua a Șaptea, Calatrava Madrid, renovată din bani publici prin Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

Sub aparența unor obiective legate de prezervarea culturii românești și de promovarea limbii române printr-un discurs de non combat politic, acest festival (ca și cel anterior și altele de gen care au fost și vor urma) reunește, nu numai prin prezențe simbolice dar și prin finanțare, forțele politice care își prezintă agendele și interesele. -Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro