Ce e de făcut dacă un bebeluș nu vrea să primească decât piureuri de culoare albă? Cum convingi copilul să aleagă legumele și fructele mai degrabă decât dulciurile? Dar dacă refuză să mănânce sau, dimpotrivă, nu se oprește din mâncat, a luat în greutate, iar la școală, colegii fac din greutatea lui corporală un motiv de hărțuire? Toate răspunsurile la aceste întrebări (și la multe altele care privesc relația cu mâncarea) le găsiți într-o carte nou lansată pe piața din România, de editura ZYX Books:„Poftă bună. Soluții practice pentru mesele copiilor și pentru cele mai frecvente probleme alimentare”, semnată de psihologul Sarah Ockwell-Smith.
Cartea, ideală în orice familie în care copiii fac mofturi la mâncare, este disponibilă pentru precomandă AICI, iar transportul este gratuit.
Mamă a patru copii, Sarah Ockwell-Smith abordează toate temele de interes pentru părinți - de la somn, până la hrănire, antrenamentul la oliță, mersul la grădiniță, alimentația la școală, modul în care se hrănesc adolescenții - inclusiv diete „la modă” și tulburări alimentare. Totul prin prisma metodelor blânde, pozitive, sprijinite pe cercetări științifice.
Autoarea pune în discuție toți factorii care au o mare influență asupra obiceiurilor noastre alimentare: somnul, stresul, comportamente învățate legate de hrană și de orele de masă, contextul social, imaginea despre corp.
Obiceiurile alimentare se moștenesc
Cartea scoate în evidență faptul că mulți adulți obișnuiesc să folosească formule clasice, etichetând mâncarea în bună sau proastă, în funcție de proiecțiile și opiniile noastre legate de hrană, de multe ori nefundamentate științific.
Multe dintre îngrijorările legate de obiceiurile alimentare ale copiilor, notează autoarea, își au rădăcinile în felul dezordonat în care ne hrănim noi înșine și în convingerile noastre disfuncționale.
Studiile, arată aceasta, au pus în evidență faptul că un copil este atras de alimente cu conținut ridicat de grăsimi sau de alimente dulci, atunci când părinții săi folosesc mâncarea ca recompensă pentru anumite comportamente.
Nu folosiți hrana ca recompensă pentru „cumințenie”!
Autoarea propune o schimbare a perspectivei de parenting dinspre reguli inflexibile, către deschidere, atenție și prezență (mindfulness), în timpul mesei. Aceasta înseamnă a disocia hrana atât de propriile emoții, cât și de cele ale copilului. Înseamnă a nu folosi mâncarea ca recompensă pentru „cumințenie” sau ca pe o formă de distracție, pentru a-l ține pe copil calm sau liniștit. „Dacă scopul nostru este să ne ajutăm copiii să adopte un etos al alimentației cu blândețe – adică obiceiuri pline de respect și atenție, atunci trebuie să urmăm noi înșine aceleași reguli”, explică autoarea.
Categorii de părinți și abordarea corectă
Când vine vorba despre alimentația copiilor, cel mai adesea, observă autoarea, părinții se împart în două tabere. În prima se regăsesc autoritarii, care țin morțiș să controleze tot ce mănâncă micuții. Ei restricționează anumite alimente, adesea interzicând ceea ce consideră a fi „nesănătos” sau „prost”.
Se prescriu porții (nici prea mari, dar nici prea mici), iar a mânca tot din farfurie este o practică încurajată și chiar recompensată. Hrănirea se face în funcție de un program, cu ore de masă fixe și consecințe dacă micuțul nu mănâncă „bine”. Gusturile personale nu sunt respectate cu adevărat, dacă părinții cred că sunt „nesănătoase”.
În cealaltă tabără, se regăsesc părinții permisivi, care le conferă controlul exclusiv copiilor, fără să încerce să regleze niciun aspect al hrănirii acestora, mai ales când vine vorba despre alegerea alimentelor. Permisivii renunță să le mai ofere copiilor alimente sănătoase sau abandonează orice speranță de a-i mai vedea pe aceștia purtându-se civilizat la masă.
Undeva la mijloc între aceste două stiluri se regăsește cel al părinților care reușesc să mențină echilibrul între prea mult și prea puțin control. Ei sunt bine informați și înțeleg atât fiziologia, cât și psihologia mâncatului.
Pentru a schimba în bine alimentația copiilor, trebuie să începem prin a înțelege ce este hrănirea normală și care sunt principiile fiziologice care o guvernează.
Uneori, asta înseamnă să ne reeducăm, dacă vrem să schimbăm felul în care mănâncă micuții. Un efect secundar extraordinar și neașteptat este că aceste cunoștințe ne pot aduce un sentiment de libertate în propria relație cu hrana, conchide autoarea.
Cine este Sarah Ockwell-Smith
Sarah Ockwell-Smith este licențiată în psihologie și a lucrat timp de câțiva ani în domeniul cercetării și dezvoltării în industria farmaceutică. După ce i s-a născut al treilea copil, Sarah s-a format ca homeopat pediatru, educator prenatal și moașă. A mai făcut cursuri de masaj, hipnoterapie și psihoterapie. Sarah e specialistă în metodele parentingului cu blândețe și este co-fondatoarea paginii de internet gentleparenting.co.uk, autoarea unui blog de parenting – sarahockwell-smith.com, care este citit de peste 3 milioane de părinți în fiecare an.
Totodată este autoarea cărților Baby Calm, ToddlerCalm, Somn ușor!, The Gentle Parenting Book, The Gentle Discipline Book, The Gentle Potty Training Book, Poftă bună!, The Second Baby Book, The Starting School Book Between: A guide for parents of eight to thirteen-year-olds, How to Be a Calm Parent și Beginnings.
Cartea nou lansată în România - „Poftă bună. Soluții practice pentru mesele copiilor și pentru cele mai frecvente probleme alimentare” - este o achiziție excelentă în orice familie. Este disponibilă pentru precomandată AICI, iar transportul este gratuit.
Sursa foto: Dreamstime.com
