În România, cancerul bronho-pulmonar reprezintă cea mai frecventă formă de cancer în rândul bărbaților, respectiv a patra cea mai frecventă formă de cancer în rândul femeilor. În ceea ce privește cancerul pulmonar, incidența și rata mortalității sunt în continuă creștere, demonstrând o ascensiune de 11% în raport cu anul 2000, aspect generat preponderent de creșterea ratei fumatului. [3]

Dr. Sorina Pop, medic primar specializat în medicină de familieFoto: Bristol Myers

De asemenea, cancerul pulmonar constituie cauza principală a mortalității prin cancer în România. Cu toate acestea, sub rezerva detectării timpurii, ratele de supraviețuire se pot dubla. Reprezintă totodată una dintre principalele cauze ale deceselor care ar putea fi prevenite.

Cu toate că ratele de supraviețuire în cancer se îmbunătățesc, România se situează în continuare cu mult sub media europeană (15%), figurând cu o rată de supraviețuire de 11%.3 Având în vedere discrepanțele dintre rata incidenței și rata mortalității prin cancer în România, comparativ cu cifrele înregistrate la nivel european, actualmente există o diferență semnificativă în termeni de diagnosticare timpurie. [3]

În diagnosticarea cancerului bronho-pulmonar ca și în cazul oricărei alte probleme grave de sănătate, primul pas este consultul la medicul de famile. Dr Sorina Pop, medic primar specializat în medicină de familie, le recomandă tuturor celor care se cred sănătoși să meargă la consult la medicul de familie cel puțin o dată pe an.

„Când pacientul vine la medicul de familie, chiar dacă este sănătos în mod aparent, beneficiază de o anamneză, un interviu și un examen clinic. Sunt identificați anumiți factori de risc, medicul de familie poate recomanda investigații suplimentare, iar dacă pacientul vine la medic la timp, se poate identifica din timp o problemă de sănătate sau anumite boli ascunse. O boală importantă, care rămâne mult sub-diagnosticată este cancerul bronho-pulmonar, iar în cazul acestuia sunt câteva simptome care ar trebui să constituie un semnal de alramă. Sunt simptomele aparatului respirator: orice tuse care trenează mai mult de săptămână, indiferent că e cu expectorație sau fără; o oboseală la mers, o lipsă de aer sau o dificultate cât de mică de a respira; pneumoniile repetate fără o cauză evidentă. Și nu în ultimul rând, de fapt este primul semn de alarmă care trimite pacientul la medic - sângele în expectorație, în spută. A doua categorie de simptome sunt cele generale: un pacient care, fără o cauză evidentă, scade în greutate, obosește mai mult ca înainte, face subfebrilități, transpiră mai abundent, mai ales pe timpul nopții, este palid, astenic e important să se prezinte la medic pentru a evalua aceste semne generale, care spun că se întâmplă ceva rău în organism. Și în al treilea rând anumite simptome indirecte, datorate compresiei realizate de posibila masă tumorală. Și aș spune aici: dacă pacientul răgușește fără motiv, dacă acea răgușeală se menține timp îndelungat, dacă are dificultăți la înghițire, dacă se aud zgomote anormale în timpul respirației, precum un șuierat. Uneori poate să fie o boală banală, un astm bronșic, dar alteori poarte să ascundă o boală mai severă. Și alte semne, cum ar fi dureri osoase sau durere în orice altă parte a corpului, în special în zona toracică impun prezența la medic”, atrage atenția Sorina Pop.

Există două tipuri principale de cancer pulmonar [7], care se deosebesc prin agresivitate și posibila evoluție a bolii:

  • Forma cu celule mici a cancerului pulmonar prezintă o creștere rapidă și reprezintă circa 15% din totalul cazurilor de cancer bronho-pulmonar. Conform denumirii în limba engleză, această formă este prescurtată și SCLC („small cell lung cancer“ = carcinom pulmonar cu celule mici)
  • Forma fără celule mici este mai des diagnosticată și înglobează aproximativ 85%, din cancerele bronho-pulmonare. Conform denumirii în limba engleză, această formă este prescurtată și NSCLC („non-small cell lung cancer“ = cancer bronho-pulmonar altul decât cel cu celule mici). În funcție de tipul de celule de la care pornește cancerul în interiorul plămânului, tumorile fără celule mici se mai împart în carcinoame scuamoase și carcinoame nonscuamoase, în rândul cărora se descriu și adenocarcinoamele și carcinoamele pulmonare cu celule mari [6]

Detecția precoce și screeningul, cresc substanțial șansele de tratament și de supraviețuire.4 Plecând de la obiectivul reducerii ratei mortalității cu 3,5% pe an, Planul Național de Combatere a Cancerului avansează ca prioritate, implementarea unui program național de screening. În eforturile atingerii acestui deziderat, Ministerul Sănătății împreună cu Institutul Național de Sănătate Publică vor concepe și implementa un program pilot pentru screening-ul cancerului bronho-pulmonar.4 Până în acest punct, România a implementat parțial un program destinat depistării acestui tip de cancer. Cu toate acestea, creșterea gradului de conștientizare în rândul personalului sanitar (pe lângă medicii pneumologi și oncologi) cu privire la existența programului de screening reprezintă o necesitate, îndeosebi în rândul medicilor generaliști și al asistentelor. Acest demers ar asigura un nivel crescut de accesibilitate în rândul persoanelor aflate în categoriile de risc. [5]

Având în vedere incidența ridicată, ratele mortalității și povara economică substanțială, eforturile de prevenire, detectare timpurie și îmbunătățire a strategiilor de tratament sunt esențiale în combaterea acestei boli. În acest context, Societatea Română de Pneumologie (SRP), alături de Societatea Română de Radioterapie (SRR), Societatea Română de Radioterapie și Oncologie Medicală (SRROM), Societatea Națională de Medicina Familiei (SNMF), Asociația Medicilor de Familie București-Ilfov (AMF-B), Societatea Națională de Oncologie Medicală din România (SNOMR), Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC), cu sprijinul Bristol Myers Squibb, continuă campania Ascultă-ți tusea!, un proiect de conștientizare privind cancerul bronho-pulmonar în rândul publicului general. Prin demersuri constante și corente de conștientizare prinvind riscurile și simptomele bolii, cu sprijinul profesioniștilor din domeniul sănătății, medici pneumologi, oncologi de familie și reprezentanți ai pacienților, șansele de supraviețuire a celor care suferă de cancer bronho-pulmonar pot crește semnificativ în următorii ani.

Diagnosticul de cancer bronho-pulmonar nu are consecințe numai la nivelul corpului. Pentru pacient, dar și pentru aparținători, poate fi o povară sufletească. Pacienții diagnosticați cu cancer simt nevoia și de sprijin emoțional în gestionarea bolii și pot beneficia de consiliere psiho-oncologică, care este oferită de numeroase asociații de pacienți. Măsurile psiho-oncologice sprijină persoanele afectate și pe aparținătorii acestora în abordarea emoțională a afecțiunii tumorale și în gestionarea situației de viață schimbate, care a apărut ca urmare a diagnosticului.

Dr. Sorina Pop atrage atenția asupra faptului că rolul familiei este imens în întregul parcurs, de la inițierea unor investigații medicale până la diagnostic și tratament:

„Suportul familiei, chiar și înainte ca boala să fie confirmată, este extrem de important. Adesea, pacientul refuză să se prezinte la medic, însă cineva din familie aude că tușește noaptea sau îl vede că nu mănâncă. Familia trebuie să fie alături de pacient și la ședințe de renunțare la fumat, de recomandare a unui stil de viață sănătos. După ce boala a fost depistată și când pacientul intră într-un tratament de specialitate oncologic - chimioterapic, radioterapic, familia îl însoțește la tratament. Iar când resursele terapeutice nu mai există pentru el, pacientul intră în îngrijirea paliativă, unde medicul de familie are un rol deosebit, iar unul dintre membrii familiei preia rolul de îngrijitor principal.”, spune Sorina Pop.

În cazul pacienților care depistează din timp cancerul bronho-pulmonar, sfârșitul tratamentului nu înseamnă sfârșitul îngrijirii. Cancerul trebuie constant monitorizat, iar o bună gestionare a vindecării, presupune vizite regulate la medic pentru consiliere individuală și controlul evoluției bolii. După încheierea unui tratament, pentru fiecare pacient se creează un plan individual de îngrijire ulterioară, ajustat în funcție de stadiul bolii și de tratamentul urmat [1].

Planul de îngrijire ulterioară are trei obiective [1] esențiale:

• să recunoască și să trateze la timp o eventuală recidivă a cancerului

• să identifice și să trateze afecțiunile asociate cancerului

• să ofere sprijin pacienților pentru problemele lor emotionale, fizice și sociale.

Schema îngrijirii ulterioare

4 - 6 săptămâni după încheierea tratamentului:

  • Examen clinic, hemoleucogramă, examinări ale funcției pulmonare, radiografie pulmonară. În cazul tratamentului medicamentos: controlul responsivităţii, al efectelor secundare și al acuzelor.

12 săptămâni după încheierea tratamentului:

  • Examen clinic, hemoleucogramă, examinări ale funcției pulmonare, radiografie pulmonară.
  • Alte proceduri imagistice (de ex. CT sau RMN) pot fi necesare în cazul unui risc crescut de recidivă sau de progresie a bolii.
  • În cazul tratamentului medicamentos: controlul responsivităţii, al efectelor secundare și al acuzelor.

Luna 3 până la finalul celui de-al 2-lea an

  • Control regulat la fiecare trei luni.
  • dată pe an tomografie computerizată toracică (CT toracic).
  • Alte examinări imagistice (de ex. ecografia abdominală, radiografie, CT/ RMN sau bronhoscopie) pot fi efectuate suplimentar în cazul suspiciunii unei recidive sau în cazul apariției de metastaze.
  • În caz de progresie a bolii: dacă este posibil, ajustarea/schimbarea tratamentului medicamentos.

Anii 3 până la 5

  • Controale regulate la fiecare șase luni și CT toracic o dată pe an
  • Examinări imagistice în funcție de tabloul simptomatic al pacientului.

Din al 6-lea an

  • examinare de control pe an

Note de subsol:

[2] Ciuleanu, T., E. (2012). Research and standard of care: lung cancer in Romania. American Society of Clinical Oncology Educational Book, Vol. 32 (1), 437-441. [Online] Available at https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24451777/

[3] OECD, European Observatory on Health Systems and Policies. (2021). Romania: Country Health Profile 2021, State of Health in the EU, OECD Publishing, Paris. [Online] Available at https://health.ec.europa.eu/system/files/2021-12/2021_chp_romania_english.pdf

[4] Ministerul Sănătății. (2022). Planul Național de Combatere a Cancerului. [Online] Available at https://www.ms.ro/wp-content/uploads/2022/01/Plan-National-de-Combatere-a-Cancerului.pdf

[5] European Alliance for Personalised Medicine. (2020). Revolutionising Lung Cancer Care: The Situation in Romania. Factsheet Romania. [Online] Available at https://www.euapm.eu/pdf/EAPM_revolutionising_lung_cancer_care_all_together_romania_feb_2021.pdf

[7] Molina, J., R., Yang, P., Cassivi, S., D., Schild, S., E., Adjei, A., A. (2008). Non-small cell lung cancer: epidemiology, risk factors, treatment, and survivorship. In Mayo clinic proceedings, Vol. 83(5). 584-594.

​Articol susținut de Bristol Myers