Multe țări sunt celebre pentru buncăre - Albania, Germania, Rusia - dar la începutul anilor 60, președintele american Kennedy a sfătuit cetățenii să construiască adăposturi nucleare, amenințarea sovietică fiind serioasă. Pare de necrezut că acum, în 2022, buncărele revin în centrul atenției, nu în SUA, dar tot în fața unei amenințări rusești.
Kennedy și chemarea la construirea de adăposturi antiatomice
Pe 6 octombrie 1961, președintele american John F Kennedy, pe fondul tensiunilor tot mai mari cu URSS-ul, și-a sfătuit cetățenii să-și construiască adăposturi blindate care să-i apere dacă sovieticii chiar urmau să lanseze un atac nuclear.
În 1962, criza rachetelor cubaneze (the Cuban Missile Crisis, cum va rămâne în istorie) a durat 13 zile și lumea chiar a fost la un pas de un război nuclear. Pericolul era cât se poate de serios în 1961 și 1962, iar autoritățile americane au dat seturi de instrucțiuni despre cum oamenii să-și construiască adăposturi lângă sau sub propriile locuințe.
De la Moscova la New York sunt 7.500 km, de la Baykonur la Philadelphia sunt 9.600 km. Deși distanțele erau mari, pericolul nuclear era perceput ca fiind extrem de real de către americani.
În plus, Kennedy a presat Congresul să aprobe un buget de 169 milioane dolari pentru construirea unor așa numite ”fallout shelters” (adăposturi antiatomice) în spații private, dar și publice (spre exemplu sub școli). Bugetul includea și sumele necesare pentru exproprieri, în vederea construirii adăposturilor private.
O estimare arată că numărul de adăposturi private a crescut de la 65.000 în iunie 1961, la 200.000 în 1965.
Despre amenințarea nucleară sovietică se vorbea în mod serios la finalul anilor 50 și la începutul anilor 60.
După 1950, elevii din SUA făceau în școli așa-numitele exerciții “duck and cover” în care erau învățați să se ghemuiască sub bănci și să-și protejeze capul cu brațele. Aceste exerciții simulau ce trebuie făcut în cazul unui atac nuclear.
Oamenii au fost sfătuiți să-și facă adăposturi în pivnițe (basement) sau în curți și să folosească pentru asta lucruri simple (placaj, plăci de ciment, nisip, pietriș).
Cum să faci buncărul și ce să mănânci în el
Au fost tipărite milioane de cărticele cu instrucțiuni și au fost oferite și vouchere pentru cumpărarea de materiale. Au fost construite adăposturi antiatomice și sub clădiri administrative, iar altele au fost săpate în dealuri.
Acum ne pare o nebunie că în SUA a fost așa o frenezie pe tema unei posibile lovituri nucleare sovietice, dar nu trebuie uitat că era perioada de început a Războiului Rece, când tensiunea era la cote maxime între cele două super - puteri. După 1970, relațiile s-au calmat mult și s-a ajuns la concluzia că un atac cu arme nucleare nu mai este posibil.
Că amenințarea atomică era cât se poate de serioasă acum șase decenii o arată și indicațiile date în 1955 de autoritatea Federal Civil Defense Administration (FCDA) care spunea că fiecare familie trebuie să aibă mereu rezerve de alimente și apă pentru cel puțin o săptămână, să fie în caz de atac nuclear.
A fost lansat și un program denumit “Grandma’s Pantry”, cu sloganuri precum: ”bunica era mereu pregătită pentru o urgență”.
În anii 60, autoritatea U.S. Department of Agriculture a tot cercetat așa-numitele “Doomsday food”, mâncăruri pentru ”sfârșitul lumii”, iar pe listă nu erau doar conservele, ci și biscuiții din bulgur (acel grâu măcinat mare, râșnit sau pisat, care a devenit în ultimii ani popular și la noi).
Buncărele americane au fost fie demontate, fie abandonate. Unele au fost pictate, în altele oamenii au depozitat diverse lucruri, iar în altele s-au făcut chiar și pivnițe de vinuri.
Surse: History.com, CNBC, New York Times
