Este un motiv de mândrie pentru părinți dacă piciul a învățat să scrie și să citească de la 4 ani. Și mai bine, de la 3. De fapt, care e vârsta cea mai potrivită și care este cea mai bună metodă pentru a obține un succes de lungă durată? Iată ce arată studii făcute de-a lungul timpului și ce recomandări au psihologii.
Fără doar și poate, limbajul în toată bogăția lui, fie că e vorba despre vorbit, cântat, citit, scris, joacă un rol crucial în dezvoltarea noastră timpurie. Bebelușii răspund mai bine la limbajul la care au fost expuși în uter. Părinții sunt încurajați să le citească copiilor din pruncie, ba chiar înainte de a se naște. Pentru că aceste lucruri contează. Dacă în copilărie ni s-a vorbit mult sau puțin are efecte asupra parcursului nostru educațional. Cărțile îi ajută pe copii să capete un vocabular mai bogat și o exprimare mai nuanțată, comparativ cu limbajul vorbit în viața de zi cu zi.
Așadar, cum știm când este momentul că un copil e pregătit să învețe literele? Iată ce întrebări ar trebui să vă puneți:
- Este copilul interesat să învețe literele?
- Răsfoiește singur cărți și reviste?
- Este absorbit în poveste atunci i se citește?
- Mâzgălește hârtia cu creionul?
Dacă răspunsul la aceste întrebări este da, el poate fi gata să învețe elementele de bază ale lecturii. Dacă nu, înseamnă că are nevoie – la fel ca majoritatea preșcolarilor – de un an sau încă doi pentru a-și dezvolta abilitățile lingvistice, percepția vizuală și memoria de care are nevoie pentru a putea citi, scrie HealthyChildren.
Psiholog: „Îl susținem, dar nu îl forțăm”
Părintele care forțează copilul să învețe litere poate face mai mult rău decât bine. „Învățarea literelor se poate face la diferite vârste. Acest lucru depinde fie de interesul și pasiunea fiecărui copil, fie de vârsta la care începe școala, fie de sistemul de învățământ în care va fi încadrat”, explică psihologul Miruna Jovin.
Astfel, în sistemul Montessori literele, scrisul și apoi cititul sunt învățate relativ devreme, în sistemul Waldorf din contră, copiii desenează mult înainte să înceapă să scrie. În sistemul tradițional de învățământ de la noi se învață în grupa mare/clasa pregătitoare.
„Nu există nici un motiv să forțăm învățarea literelor de către un copil. Nu avem de ce să facem asta în calitate de părinți. Putem, evident, să ne sprijinim copiii dacă sunt pasionați de acest lucru. Dacă noi, părinții, ne asumăm sarcina de a îi învăța literele, să scrie, să citească, ar fi bine să ne gândim ce vor mai face ei la școală. Și asta nu înseamnă că dacă avem un copil pasionat de litere, scris, citit să nu îl susținem în această direcție. Il susținem, dar nu îl forțăm”, punctează psihologul.
Din perspectiva expertului, atât pentru părinți cât și pentru copii este recomandat să se joace împreună cât mai des: „Copiii învață și prin joc, uneori mai bine prin joc decât prin alte metode. Și, în plus, este o bună ocazie de conectare între părinte și copil. Mi-aș dori ca fiecare părinte să se uite cu mai multă deschidere către propriul său copil. Să îl vadă așa cum este el, pasionat de litere sau nu. Și să îl întâlnească în acel loc, fără să încerce să îl schimbe în vreun fel”.
Predare academică sau prin joc?
Copilul nu trebuie împins de la spate, cu atât mai mult cu cât nu e sigur că odată intrat în colectivitate va putea menține acest avans. Majoritatea cititorilor timpurii își pierd avantajul față de alți copii în cursul clasei a II-a sau a III-a, când ceilalți elevi dobândesc aceleași abilități de bază.
Factorul esențial de care depinde felul în care copilul se va descurca la școală este entuziasmul lui pentru învățare și nu faptul că a fost împins de la vârsta de 4 ani către citit și scris. Dimpotrivă, multe dintre așa-numitele programe de învățare timpurie interferează cu entuziasmul natural al copilului, forțându-l să se concentreze asupra sarcinilor pentru care nu este încă pregătit.
Cercetările derulate pe copiii înrolați în educația formală timpurie au arătat că prea multă presiune academică pot determina probleme pe termen lung. Un studiu publicat în ianuarie 2022 sugerează că, în general, cei care au urmat o grădiniță cu un accent puternic academic au avut rezultate academice mai scăzute câțiva ani mai târziu, comparativ cu cei care nu trecuseră printr-o astfel de grădiniță.
De altfel, specialiștii au ajuns la concluzia că grădinițele care au ca metodă de predare jocul au rezultate mai bune decât cele focusate pe predarea academică intensivă, rigidă.
Fiecare copil are ritmul lui
Cele mai multe șanse de reușită ale învățării timpurii există atunci când copilul este lăsat să-și stabilească propriul ritm și să se distreze în ceea ce face. Nu-l bombardați cu litere, culori, cifre sau cuvinte, în schimb, încurajați-i curiozitatea de a explora pe cont propriu. Citiți-i cărți care-i plac, dar nu-l siliți să învețe cuvintele. Oferiți-i experiențe educaționale, dar asigurați-vă că sunt distractive.
Iar când copilul va fi pregătit să învețe literele, există o mulțime de instrumente care ajută, de la programe de TV educaționale și până la jocuri, cântece și DVD-uri potrivite pentru vîrsta lui. Ele nu-și vor face treaba singure, e nevoie și de implicarea părintelui. Dacă cel mic se uită la o emisiune TV educațională, stați cu el și discutați despre informațiile prezentate.
Sursa foto: Dreamstime.com
1
4
