Mentinerea in arest a "lotului RAFO" da acum anchetatorilor posibilitatea de a innoda capetele imensei retele de comercializare frauduloasa a produselor petroliere procesate la RAFO Onesti.

Cei care au organizat aceasta imensa escrocherie – una dintre cele mai mari din Romania postdecembrista - au sperat ca nu se va putea ajunge cu cercetarile pana la ei. Au mizat pe imposibilitatea de a se reconstitui traseul urmat de combustibili de la rafinarii pana la statiile finale de desfacere cu amanuntul.

Pentru aceasta s-au folosit de o multime de societati comerciale intermediare. Despre reprezentantii acestora nimeni nu mai stie nimic. Sau firmele au fost fictive de la bun inceput, sau au fost cesionate catre cetateni straini, pe care autoritatile nu ii mai gasesc acum in tara.

Celelalte documente ce i-ar fi putut trada, de la care s-ar fi putut porni in mod serios cercetarile, au fost ridicate de doi ani de PNA, la comanda politica. Au fost ferecate sub scaunul lui Amarie spre a fi ferite de indiscretia si curiozitatea altor organe de control.

De aceasta dificultate s-au lovit si anchetatorii din Bihor cand au incercat sa faca lumina in activitatea lui Racz Peter Attila, unul dintre cei mai nocivi "comercianti" bihoreni ai caracatitei RAFO. Din pacate, nici nu s-au straduit prea tare.

Totusi, in ciuda greutatilor plasate artificial pe traseul imaginar, el poate fi refacut. Adevaratul drum duce pana spre varful imensei piramide infractionale.

Caracatita de la RAFO luase, sub aripa protectoare a PSD, o amploare fara precedent, intinzandu-se practic in toate judetele.

Asa cum sustin ofiterii cu care am stat de vorba, Bihorul prezinta un "specific": in aceasta zona, profitand de umbrela politica a PSD, in materia produselor petroliere, s-au savarsit aprope toate activitatile caracteristice crimei organizate, incepand de la evaziune fiscala, delapidare, fals si terminand cu "spalarea" imenselor sume de bani negri rezultate.

Cititorii GAZETEI au citit deja, in numerele trecute, in premiera absoluta, despre relatiile "umane" ale cartelului si despre o parte din afacerile sale frauduloase, ce ies abia acum, incet, incet, la lumina.

Astfel, la Suplacul de Barcau, asa cum rezulta din documentele ce au ajuns la redactia noastra, in domeniul extractiei si activitatilor conexe acesteia au actionat firmele-capusa apartinand magnatului Ovidiu Tender si ale fratilor Marian si Octavian Iancu.

Raporturile lor cu zona noastra nu s-au limitat doar la aceste fapte.

Subordonatii lui Vasile Blaga au reusit sa puna mana pe documentele primare

Pentru lucrarile fictive facturate catre PETROM, reprezentantii acestora au fost de acord sa primeasca, in compensare, pacura si alte materii prime, pe care le-au rafinat la RAFO. Este vorba de cantitati imense, care au atins, timp de cativa ani, zeci de mii de tone.

Produsele "finite" declarate ca au fost produse de RAFO nu sunt – decat intr-o mica proportie – benzina sau motorina, cum ar fi fost normal, ci diferite fractii sau semi-componente petroliere cu destinatie industriala (benzen, CLU, PH, BTX etc.), care, din punct de vedere fiscal, nu erau insotite de accize, taxe de drum si alte obligatii specifice catre bugetul de stat.

Cantitatile produse si dimensiunile evaziunii pot fi calculate abia acum, cand anchetatorii au acces la documentele rafinariei si sunt identificati transportatorii.

Sursele noastre ne-au confirmat ca o imensa cantitate de astfel de produse s-a indreptat spre Bihor. Destinatia declarata de transportatori este o "rafinarie" situata in incinta SC Hiperion SA Stei, mai cunoscuta sub vechea ei denumire "comunista", Intreprinderea de Masini si Utilaje din orasul Dr. Pertu-Groza.

A existat sau nu rafinarie la Stei?

La cantitatile imense de combustibili ce figureaza ca ar fi fost "rafinate" de-a lungul anilor la SC PETROCRIS SRL Stei, ne-am fi asteptat la niste instalatii mai acatarii, cel putin la nivelul tehnologic al secolului XlX.

Asa cum se poate vedea si din fotografiile realizate de reporterii nostri, hardughia se reduce la sase rezervoare cilindrice dezafectate, inconjurate de un gard de sarma si o poarta descuiata! Au fost parasite de circa doi ani. S-a considerat atunci ca nu mai merita sa creeze nici o aparenta.

"Rafinaria" nu a functionat, de fapt, niciodata. Motivul este simplu: nu a existat in realitate nici o rafinarie la Stei! Rolul sau a fost pur scriptic.

Ea trebuia sa justifice "disparitia" din circuitul comercial a unor fractii petroliere si sa "produca" documente justificative de provenienta pentru motorina si benzina provenind de la RAFO dar care fusese livrata de rafinarie catre firmele intermediare sub diferite denumiri de fractii petroliere!

Attila a tras clapa si a plecat

Timp de 3-4 ani, "anchetatorii" si "gardienii financiari" care au cercetat evaziunea cu produse petroliere provenind de la RAFO au inghitit cu buna stiinta fantasmagoria "ingineriei" declarate de Racz Attila, administratorul de la SC PETROCRIS SRL Stei.

Ce "rafinare la rece", "procesare" sau "aditivare" a realizat acesta in mod legal cand nu au existat niciodata utilajele sofisticate necesare unei astfel de activitati complexe.

Combustibilii nu sunt mamaliga, sa poata fi obtinuti in ceaun, prin amestecare cu facaletul! Cand a simtit ca treaba este pe punctul sa se imputa, intreprinzatorul Racz, fiul lui Jozsef si Erzsebet, si-a stabilit domiciliul la Budapesta, pe Virag Utca, 23! Ramane ca statul roman sa inregistreze

inca o enorma paguba din partea celor care isi gasesc libertatea numai prin strainatate.

Cum le va sta lui Simionescu Florentiu si Gal Calin cu catuse de la Racz?

Politistii puteau sa constate usor fictivitatea. La fel, gardienii Simionescu Florentiu si Calin Gal. Ei ar trebui imediat arestati pentru falsul intelectual pe care l-au realizat in actele de control, unde au consemnat ca au "efectuat verificarile la SC PETROCRIS SRL Stei".

Daca ar fi dat dovada de o minima exigenta, puteau sa impiedice continuarea imensei fraude. Ei nu au consemnat ca exista o capacitate reala de depozitare de numai 200 tone, ce facea imposibila "custodia" unor cantitati de mii de tone de combustibili declarati fictiv ca s-au aflat la "rafinarie".

Nu au sanctionat si stopat lipsa evidentei in materia mijloacelor de transport care ar fi avut acces in "rafinarie"! Nu au sesizat neregulile specifice spalarii banilor din firma lui Racz. Pe astfel de "scapari" s-a bazat continuarea nestingherita a fraudei.

Una dintre primele constatari ale reporterilor nostri, "prinsi" in ampla ancheta jurnalistica ce vizeaza acest incitatnt subiect, se refera la "calitatea" oamenilor folositi de uriasul cartel infractional.

Capii firmelor cu care au facut afaceri in Bihor cei de la RAFO si VGB apartin "selectei" descendente securisto-comuniste, reciclate, aprope peste tot in Romania postdecembrista, in oameni de afaceri "prosperi". Ei au stiut sa pastreze discretia in jurul bisnisului derulat.

Mai mult, in zona de frontiera, era important sa poata asigura contactul cu organizatiile similare, "dezvoltate" pe teritoriul fostelor tari fratesti. Este si cazul lui Tibor Tincau, reprezentantului zonal al Balkan Petroleum, actualul detinator al RAFO Onesti.