Judecand dupa unele hotarari date de acestia, numirile in posturi de conducere in Justitia bihoreana se fac in functie de interese oculte si de relatii personale si nu dupa activitatea profesionala. Un exemplu graitor in acest sens va este prezentat in cele de mai jos.

Pretentii nefondate

Marioara Popa din Beius are, de mai bine de 13 ani, niste litigii in Justitie in legatura cu niste terenuri mostenite de la parinti. Cei care ravnesc cel mai tare la terenul intravilan al familiei Popa s-au aratat a fi Aurel si Maria Buha.

Conform documentelor care ne-au fost puse la dispozitie, acestia nu au fost membrii cooperanti, nu au primit teren de la CAP „1 Mai" Beius pentru loc de casa si nu au facut cerere pentru construirea sau reconstruirea unui drept de proprietate asupra unei suprafete de teren.

Cu toate acestea, emit pretentii asupra unui teren intravilan din Beius de circa 1000 mp, pentru care Marioara Popa detine acte care dovedesc ca terenul a fost proprietatea familiei sale.

Prin Decizia Civila nr. 1357/R/1999 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, a fost respinsa actiunea civila inaintata de sotii Buha pentru stabilirea dreptului de proprietate pentru terenul din litigiu.

Acestia sustineau insa ca printr-un antecontract de vanzare-cumparare din 3 mai 1967, au cumparat de la un anume Gheorghe Buha casa si terenul aferent, in suprafata de 1000 mp. In varianta lor, Buha Gheorghe ar fi fost membru cooperator si ar fi primit terenul de la CAP pe care si-a ridicat casa, apoi a vandut-o sotilor Buha.

Ei sperau ca Gheorghe Buha, despre care pretindeau ca ar fi plecat definitiv in SUA, nu va fi gasitt niciodata.

Insa, spre ghinionuil lor, omul a fost gasit de Marioara Popa si, printr-o declaratie autentificata (nr. 11073/19.11 2004) plus o alta declaratie olografa din aceeasi data, documente care se aflain copie si in posesia noastra, arata ca, nu a instrainat numitilor Buha Aurel si Maria nici o suprafata de teren, deoarece el nu detinea teren.

Terenul acesta fiind proprietatea fostului CAP si prin urmare, nu-l putea vinde, legal, cumparatorilor casei. La data vanzarii casei, Gheorghe Buha nu era intabulat pe terenul de sub casa, insa cumparatorii, profitand de identitatea de nume, s-au intabulat direct in CF pe suprafata de 500 mp, suprafata pe care CAP-ul putea sa o vanda membrilor sai pentru loc de casa.

Decizia 666

Prin Sentinta Civila nr. 481/1998 a Judecatoriei Beius, ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia Civila nr 1523/1998 pronuntata de Tribunalul Bihor, s-a respins actiunea sotilor Buha pentru anularea titlului de proprietate nr 44/1992 pe numele Marioarei Popa.

Instanta a retinut ca tatal acesteia, Ile Aurel, a adus terenul in CAP asa cum rezulta din inscriptia de sub B1 din coala CF 2744 Beius.

Insa sotii Buha nu renunta usor

In dosarul nr 3111/2001 al Judecatoriei Beius, ei au formulat o cerere de constatare a nulitatii absolute a titlului de proprietate al Marioarei Popa, reiterand… aceleasi motive din cererea inregistrata in dosarul 2143/1997 al aceleiasi instante si care a fost respinsa prin Sentinta Civila nr 481/1998 al Judecatoriei Beius.

Dupa cum era de asteptat, prin Sentinta Civila nr 176/2002, Judecatoria Beius a concluzionat ca, desi erau invocate aceleasi motive si aceeasi stare de fapt, nu exista autoritatea de lucru judecat, dar respinge actiunea.

Prin Decizia Civila nr 222/2003 pronuntata de Tribunalul Bihor, a fost respins si apelul recurentilor. Pana aici, toate deciziile s-au dat pe baza probelor administrate, din care reiesea clar ca petentii nu au nici un drept asupra terenului.

Insa, in mod cu totul suprinzator, Curtea de Apel Oradea, prin Decizia Civila nr 666/2003/R/CA (o fi de vina numarul fatidic?!-n.n.) a admis recursul sotilor Buha, motivand ca hotararile recurate.. sunt date cu gresita aplicare a prevederile art. 93 din Legea 18/1991.

Insa articolul invocat nu are nici o legatura cu decizia data, deoarece Aurel si Maria Buha nu au fost membri cooperatori, nu au avut teren in CAP si nu au primit teren de la aceasta unitate pentru construirea unei locuinte.

Cu toate acestea, completul de judecata, din care faceau parte judecatorii Gheorghe Groza, Florica Roman si Dana Cigan a ignorat cu buna stiinta faptul ca aceste imprejurari au fost definitiv stabilite prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Presedintele Curtii de Apel, corupt sau incompetent?!

Pentru a pronunta aceasta hotarare, cei trei magistrati au retinut ca… recurentii ar fi achitat pretul integral al terenului vanzatorului, respectiv lui Gheorghe Buha, ceea ce inseamna, indirect, ca au retinut si faptul ca acestia nu au primit terenul de la CAP.

Cu toate acestea, s-au pronuntat in favoarea sotilor Buha, invocand dispozitiile articolului 93 din Legea 18/1991, care se refera strict la terenurile instrainate de CAP pentru locuri de casa membrilor sai. Sa fie doar incompetenta?! Nu prea ne vine sa credem.

Mai degraba, e vorba de altceva, mai grav, avand in vedere faptul ca atunci cand fusese eliberat titlul de proprietate pentru Marioara Popa, Roman Florica era secretara la Primaria Beius si era la curent cu litigiul pentru teren.

Dar „trio"-ul Groza-Cigan-Roman, riscand sa ajunga de rasul curcilor pentru o astfel de decizie, a admis motivele invocate de recurenti, desi aceste motive nu mai puteau fi reiterate, deoarece asupra lor se pronuntase deja Judecatoria Beius, prin Sentinta Civila nr. 481/1998.

Insa ele au fost invocate odata ca motive de nulitate relativa, iar apoi ca motive de nulitate absoluta. Motivele de nulitate absoluta sunt prevazute de articolul 3 din Legea 18/1991 republicata si alte motive nu pot fi asimilate acestora.

Cei trei „crai" de la Curtea de Apel Oradea au ignorat in mod voit faptul ca erau indeplinite conditiile art. 3 litera „a" din Legea 18/1991 republicata, pronuntand o hotarare intemeiata pe o stare de fapt eronata si pe un text de lege inaplicabil.

Astfel ca au pronuntat o hotarare care este potrivnica cu celelalte hotarari care clarificasera definitiv si irevocabil situatia juridica a terenului in litigiu.

Un „cadou" care n-a fost cerut

Presedintele de azi al Curtii de Apel Oradea nu a tinut seama nici de faptul ca Aurel Buha, prin Sentinta Penala nr. 229/2003 a Judecatoriei Beius a fost condamnat la un an de inchisoare cu suspendare tocmai pentru ca a refuzat sa elibereze terenul aflat in litigiu, teren cu care Comisia Locala o pusese in posesie in doua randuri pe Popa Marioara.

Demn de remarcat este faptul ca prin actiunea initiala nu s-a cerut emiterea unui titlu de proprietate pentru recurentii Buha, care nu au solicitat niciodata acest lucru, nici in instanta si nici Comisiei Locale, deoarece erau constienti ca nu puteau obtine un titlu de proprietate atata timp cat nu au facut cerere in acest sens la Comisia Locala de aplicare a Legii 18/1991.

In Decizia Civila nr. 666/R/2003, la pronuntarea hotararii, din motivare rezulta ca este evident faptul ca terenul nu a facut obiectul transmiterii dreptului de proprietate si nici nu putea face, intrucat era scos din circuitul civil (fila 3), dar la fila 4 magistratii se contrazic pe ei insisi si sustin ca recurentii au cumparat de la Buha Gheorghe constructii si teren in suprafata de 10 ari, suprafata respectiva fiind, cica, cumparata de vanzatori de la CAP Beius si achitata integral conform chitantelor aflate la dosar.

Care chitante sunt, de fapt, o simpla mentiune „anonima" si nedatata.

Magistrati de rasul curcilor

Concluziile judecatorilor prezidati de actualul sef al Curtii de Apel sunt pe de o parte mincinoase, aceasta retinere constituind un fals deoarece la dosar nu exista nici o chitanta ca dovada a platii terenului, iar sotii Buha nu au sustinut niciodata ca ar avea aceste chitante.

Se invoca articolul 23 din Legea 18/1991, dar ilustrii magistrati s-au facut ca nu observa ca Aurel si Maria Buha nu au fost niciodata membri cooperatori, iar acest text de lege nu li se putea aplica. Gheorghe Groza a admis totusi sustinerile sotilor Buha ca au cumparat si achitat 1000 mp de la CAP.

Desi nici o instanta nu a luat in considerare „mentiunea" falsa invocata de sotii Buha cu privire la pretinsa plata a terenului, deoarece nu putea produce nici un efect juridic, in situatia in care nu era datata, nu era parafata si nu era specificat numarul chitantei cu care s-ar fi achitat suma, totusi actualul presedinte al Curtii de Apel Oradea a luat-o de buna si a pronuntat un „plus petit", facandu-i proprietari pe Aurel si Maria Buha peste terenul Marioarei Popa.

Cei ce au pronuntat hotararea nu cunosc cel mai elementar lucru care ar trebui sa-l cunoasca cel mai slab jurist si anume ca la acea data, terenurile comasate in perimetrul CAP-ului erau scoase din circuitul civil si nu puteau tranzactionate.

Mai mult de atat, judecatorii nu cunosc faptul ca o conventie sub semnatura privata pentru vanzarea lucrului altuia este doar o promisiune de vanzare care nu produce efecte juridice fata de terti, in speta de subsemnata proprietara a imobilului.

Marioara Popa se intreaba, pe bun dreptate, cine o apara de abuzurile acestor judecatori, care au pronuntat hotarari irevocabile rasturnand o situatie de fapt si de drept statuata pe o serie de hotarari judecatoresti irevocabile.

Singura speranta care i-a mai ramas este ca i se va face dreptate la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Insa pentru ca opinia publica sa stie ce fel de oameni au fost sau sunt pe cale sa fie numiti in fruntea Justitiei bihorene, noi ne-am facuit datoria si am publicat prezentul articol.

Care, promitem, nu va fi singurul pe ceasta tema!