Disponibilizarea minerilor a cauzat pierderi nu numai celor in cauza, ci si, paradoxal, Statului roman, cel care in urma operatiunii a fost considerat izbavit de o cheltuiala fara ratiuni economice.

Traseul unui dosar de la Judecatoria Baia Mare, care cuprinde plati compensatorii necuvenite incasate de 32 de fosti mineri maramureseni, arata ca Statul este suficient de prost incat sa se despagubeasca el pe el.

Peste 8.000 de mineri maramureseni au primit in timpul „marii disponibilizari" din 1997 plati compensatorii in valoare de 16,52 milioane de lei fiecare. Atunci, amploarea disponibilizarilor a determinat reactii automatiste in randul angajatilor responsabili cu intocmirea dosarelor, care nu s-au mai obosit sa respecte prevederile legale.

Greselile au iesit la iveala doi ani mai tarziu cand Curtea de Conturi Maramures a verificat modul in care s-au respectat prevederile OG 22 privind unele masuri de protectie sociala ce se acorda personalului din minerit (cea prin care s-au disponibilizat cei 8.000 de mineri).

Din cele peste 8 mii de dosare, inspectorii Curtii de Conturi au verificat 2.437 de dosare si au stabilit ca pentru 32 de persoane s-au acordat necuvenit platile compensatorii. Cei 32 de mineri detineau mai mult de 5% din actiunile unor societati comerciale, situatie in care legea interzice acordarea de plati compensatorii. S-a stabilit ca s-a creat un prejudiciu de 480.732.000 lei.

Investigatiile inspectorilor financiari au ajuns la Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures.

Desi dosarul fiecarui disponibilizat ar fi trebui sa includa si o declaratie pe propria raspundere cu privire la detinerea de actiuni in cadrul unor societati comerciale, Parchetul a constatat ca din cele 32 de persoane care au beneficiat nelegal de plati compensatorii, doar 24 au prezentat declaratii pe propria raspundere, ceilalti 12 sustinand ca nu li s-a cerut astfel de declaratii.

Numai ca la vremea aceea, cand director general al REMIN era Ioan Hudrea, 12 dosare de disponibilizare incomplete chiar erau un mizilic. Totusi, cei 24 de disponibilizati ar fi, teoretic (in practica se pare ca lucrurile stau altfel), vinovati de fals in declaratii, iar angajatii REMIN responsabili de intocmirea dosarelor, vinovati de neglijenta in serviciu, infractiune prevazuta la art. 249 al Codului Penal.

Doar teoretic. Cine pierde? In practica, procurorii au decis ca… intentia conteaza.

Acestia au decis ca intrucat cei 32 de disponibilizati nu au intentionat sa prejudicieze bugetul de Stat (chiar daca au declarat pe propria raspundere ca nu sunt actionari la firme, desi erau!) si nu pot fi trasi la raspundere pentru aceasta declaratie pentru ca nu au vrut sa faca rau nimanui.

Ba mai mult, fiindca timpul tace si trece, nici cei vinovati de neglijenta in serviciu nu au putut fi sanctionati intrucat de la data comiterii infractiunii trecusera mai mult de trei ani, caz in care intervine prescriptia raspunderii penale.

Pana si cele 2 milioane de lei stabilite de procuror drept cheltuieli judiciare au ramas in sarcina Statului, singurul fraier care a fost luat de prost si a platit. In 2004, Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM) Maramures deschide proces companiei REMIN si celor 32 de disponibilizati, care devenisera 31, intrucat unul decedase in 2002, si solicita recuperarea prejudiciului.

Joaca de-a procesul a continuat timp de doi ani, iar in februarie 2006 Judecatoria Baia Mare decide recuperarea prejudiciului cauzat bugetului asigurarilor sociale, respectiv Statului, de la compania REMIN, adica tot de la Stat.

Decizia din februarie obliga REMIN sa plateasca AJOFM suma de 461,20 RON reprezentand despagubiri, precum si o dobanda aferenta acestei sume calculata incepand cu ianuarie 2004. Prin aceeasi sentinta se decide si respingerea actiunii formulata impotriva celor 31 de disponibilizati, acestia fiind, in fapt, cei care au primit sume necuvenite din banii Statului, dar care au scapat bine-mersi.

Ce frumos este cand nimeni nu are de suferit si Statul se despagubeste el pe el, luand din buzunarul REMIN si punand in cel al AJOFM. Traiasca legea din Romania! Traiasca „judecatorii sociali"! Suntem convinsi ca Alexandru Bondrea, directorul executiv al AJOFM Maramures, un pesedist fardat in conservator, isi trece acest proces la capitolul „Realizari", chiar daca nu a recuperat nimic.

Insa recunoastem ca acesta a reusit, inca o data, prin functia pe care o are si prin propria-i strategie de management, sa aduca prejudicii Statului.