Cititorilor „Gazetei de Bucuresti", cu prilejul Sarbatorilor Pascale, le transmitem cuvantul Preotului Vlad MIHaILa, de la Catedrala „Sfanta Teodora de la Sihla", Chisinau:

Taina Invierii se repeta periodic in toata natura existenta. Domnul Iisus Hristos, ca fiu al lui Dumnezeu, intrupat si nascut ca Om, nu si-a pierdut firea dumnezeiasca. Avand aceasta putere dumnezeiasca, a putut sa biruie moartea si sa redea viata fiului vaduvei din Nain, fiicei lui Iair si, in cele din urma, lui Lazar, fratele Mariei si Martei.

Iar minunea cea mare, plina de iubire si lumina, este Invierea sa, in cea de-a treia zi dupa rastignirea pe Cruce. Invierea lui Hristos este taina biruintei vietii vesnice asupra mortii si a devenit lumina intregii vieti crestine ce izvoraste iubirea nemarginita a Creatorului asupra Creatiei Sale.

Daca invierea tanarului, apoi cea a fiicei si a lui Lazar, pe care le-a savarsit Mantuitorul Iisus Hristos sunt revenire la o viata biologica pamanteasca, ce, dupa o anumita vreme, sa moara din nou, ca toti oamenii, atunci Invierea lui Hristos nu este o simpla revenire la viata, ci este inceputul altei vieti, al unei vieti vesnice.

Hristos cel inviat este Hristos cel rastignit, pe trupul Sau cel inviat din morti au ramas urmele ranilor pricinuite de rastignire. Ranile de la maini, din coasta si de la picioare au ramas dovada pentru toti care L-au vazut si care nu L-au vazut ca este Hristos cel rastignit si inviat.

Marturiile ne spun si despre puterea acestui Trup care a putut sa treaca prin casa cu usile si ferestrele incuiate. Este trupul cel dumnezeiesc, trupul cel induhovnicit, care nu poate fi cunoscut, vazut sau oprit, decat numai atunci cand El, Hristos, o facea.

In drum spre Emaus, dupa invierea Sa, Hristos n-a putut fi cunoscut nici de ucenicii Lui, ci numai dupa ce a binecuvantat si a frant painea. „Si cand a stat impreuna cu ei la masa, luand El painea, a binecuvantat si frangand, le-a dat lor. Si s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut; si El s-a facut nevazut de la ei" (Luca 24, 30-31). Vedem ca ucenicii L-au cunoscut cand a voit El.

Iisus doreste ca ucenicii, dar si ceilalti dupa dansii, sa invete si sa creada in prezenta Lui vie, chiar si atunci cand El nu este vazut de ochii nostri trupesti.

Vederea aceasta prin credinta si iubire este legatura noua pe care ucenicii si Biserica o au cu Hristos cel inviat, tocmai pentru ca viata noua si vesnica, fara suferinta si moarte, care s-a aratat prin invierea lui Hristos, nu apartine acestei lumi trecatoare, este viata imparatiei cerurilor.

Iar cuvantul scripturistic ne spune: „Eu sunt invierea si viata, cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va invia" (Ioan 11, 25). Iar Sfantul Pavel le vorbeste crestinilor din Corint: „Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este propovaduirea noastra, zadarnica si credinta noastra" (I Corinteni 19,14).

Toata crestinatatea buna mosteneste aceasta Sfanta Traditie si aceste 7 Sfinte Taine intemeiate de Hristos Cel Inviat si rastignit.

De unde vin simbolurile Sarbatorilor de Paste?

Care dintre noi nu ne-am intrebat de unde a aparut povestea iepurasului de Paste.

In copilaria mea, nu am auzit asa ceva. Poate ca nici dumneavoastra, cei care sunteti acum parinti sau bunici, nu prea ati auzit de cosul iepurasului. Dar, mai nou, cei mici invata povestea acestuia pe la gradinita. Hai ca, de Craciun, vine Mosul si pune cadourile sub brad. Dar de Paste ce ne facem? Unde sa pui cadourile iepurasului?

Traditia spune ca denumirea Sarbatorii Pascale vine de la zeita saxona Eostre, care a fost zeita Lunii. Deoarece, in foarte multe culturi, iepurasii sunt in stransa legatura cu Luna, zeita Eostre a fost simbolizata prin iepurasi si, totodata, asociata si cu fertilitatea.

Povestea iepurasului care aduce oua de Paste vine, de fapt, din Germania. Copiii cred ca, daca au fost buni, cuminti, Iepurele Magic, Oschter Haws, le va aduce un cos plin cu oua de ciocolata, cu oua colorate. Tot traditia spune ca, la inceput, o femeie care iubea foarte mult copiii ascundea cosulete pline cu oua, astfel incat ei sa le gaseasca foarte usor.

Simbolurile Pastelui sunt, asa cum toti stim, iepurasii si ouale rosii, simboluri imprumutate din vechi ritualuri precrestine. Ele nu au nimic de-a face cu povestea biblica a mortii si Invierii lui Iisus, ci doar marcheaza venirea primaverii si reaparitia vegetatiei, precum si fertilitatea. O veche legenda nordica spune ca zeita Eostre a gasit intr-o iarna o pasare ranita pe camp.

Pentru a o salva de la moarte, zeita a transformat-o intr-o iepuroaica, aceasta pastrand insa capacitatea de a depune oua. Pentru a-i multumi binefacatoarei sale, iepuroaica decora ouale facute si i le daruia zeitei.

Oua si culori

La fel ca iepurasul si sarbatoarea Pastelui in sine, si oul pascal provine din vremuri pagane. Obiceiul schimbarii oului primavara este vechi de multe secole. Inca din vremuri timpurii, el a fost considerat un simbol al renasterii in multe culturi. Oul a fost de multe ori infasurat in frunze sau colorat, prin fierberea in apa, cu petalele colorate ale florilor.

Popoarele din sud-estul Europei vopsesc oua rosii, culoarea sangelui lui Hristos, pe cand in Occident se folosesc toate culorile, in special nuantele vii, ele simbolizand trezirea naturii la viata.

Exista si variatiuni pe aceeasi tema: polonezii si ucrainenii, asemenea romanilor, obisnuiesc sa incondeieze ouale, iar din Austria provine obiceiul de a imprima cate o frunza pe ouale colorate.

Pentru vopsitul oualelor exista in comert coloranti chimici, in mai toate culorile imaginabile, insa, de cele mai multe ori, rezultatul nu e deloc asemanator cu ce se arata pe ambalajul produsului. Asa ca puteti incerca o modalitate simpla de a avea niste oua in culori variate, folosind exclusiv produse naturale.

Ouale albe se coloreaza mai bine, insa se pot folosi si oua mai inchise la culoare. Va trebui sa lasati ouale in vopsea pe durata noptii.

Ouale se asaza intr-o oala. Se adauga apa pana ouale sunt acoperite. Se adauga doua lingurite de otet (otetul alb este cel mai indicat). Se adauga vopseaua naturala, in functie de preferinte (cu cat vopseaua este mai concentrata, cu atat mai intense vor fi culorile).

Se lasa apa sa fiarba pana da in clocot, se reduce focul si se lasa 15 minute. Se strecoara si se lasa pana se raceste. Peste ouale fierte se toarna vopseaua naturala pusa deoparte. Se pun in frigider si se lasa pana ce culoarea este cea dorita.

Culori naturale: roz – coaja de ceapa rosie, sfecla proaspata; portocaliu – coaja de ceapa alba, morcovi; galben – coaja de portocale sau lamaie, morcovi; verde – foi de spanac (sau alte legume cu frunza verde); albastru – frunze de varza rosie; maron – ceai negru sau cafea.