Cazul tanarului Stefan Andrei la prima vedere ar parea similar cu al multor copii care parasesc centrele de plasament odata ce implinesc varsta de 18 ani si trebuie sa ia viata in piept.

Singura diferenta dintre el si ceilalti este ca baiatul, acum in varsta de 20 de ani, nu s-a lasat batut si continua sa lupte pentru a-si face un rost in viata.

L-am intalnit pe Stefan a doua zi de Pasti stand pe o banca pe unul din bulevardele Brailei, fumand o tigara. La prima vedere, curat, frumos, nu ai fi spus ca este un copil al nimanui. Dar, odata ce si-a deschis sufletul, am inteles ca viata lui a fost si este o adevarata drama.

Copilul a fost abandonat inca de la nastere de mama sa in maternitate si de atunci nu s-a mai interesat de el. A stat o perioada in Centrul nr. 4 apoi a urmat Scoala ajutatoare de baieti fiind calificat in meseria de zugrav.

Apoi, a fost transferat la centrul de pe soseaua Ramnicu Sarat unde a stat pana a implinit 18 ani fiind nevoit sa plece. In anul 2004, cand a parasit centrul i s-a dat suma de 1.250.000 lei si un certificat de nastere in care in dreptul numelor parintilor nu era scris nimic.

Din acest moment incepe drama baiatului. Singur, abandonat pe strada Stefan incepe incet- incet sa-si caute un rost. A stat o perioada buna de timp pe strazi si a dormit pe unde a apucat.

Hotarat sa nu lase lucrurile asa el a luat decizia de a merge la Bucuresti si de a incerca sa sensibilizeze autoritatile si oamenii instariti sa il ajute cu o casa. Asa a ajuns la postul de televiziune OTV si la Dan Diaconescu care l-a gazduit timp de o luna in studioul sau, acolo dormea si manca.

In tot acest timp Stefan a mers la Guvern, la Parlament si la alte posturi de televiziune pentru a-si spune povestea in speranta ca cineva il va auzi. Cand a plecat de la Dan Diaconescu in semn de multumire i-a lasat acestuia o icoana care sa ii aminteasca de existenta sa.

„Va spun sincer ca am fost peste tot pe und eam stiut eu. Am fost la Pro TV si am vorbit cu Lucian Viziru sa ma ajute si mi-a promis ca va trimite o echipa de televiziune sa dea povestea mea pe post.

Am lasat un memoriu si la PNL, la secretara presedintelui partidului, am vorbit chiar si cu Theodor Stolojan care mi-a dat 1.500.000 lei si mi-a promis ca va vorbi cu primarul Cibu.". Stefan ne-a spus ca personalitatile l-au ajutat si cu sume de bani.

„Am primit de la Lucian Viziru suma de 250.000 lei, de la Dan Diaconescu- 500.000, de la Cristian Tabara- 500.000. Ma mai duceam pe la hotelurile din Bucuresti si intalneam diverse personalitati care mi-au dat sume mici de bani si mancare. Am trimis si la „Surprize Surprize" acum vreo doi ani o scrisoare si nu mi-au raspuns nici acum.

Am vazut si eu ca ii ajuta pe altii si m-am gandit ca se poate si pentru mine. Anul acesta m-am gasit in Gara de Nord cu senatorul Simionescu si mi-a dat 100.000 sa-mi iau ceva de mancare.

Am fost si la Hotel Marriot sa stau de vorba cu Gigi Becali si mi-a spus sa-mi depun un dosar la partid si ma va ajuta dar deocamdata nimic.

Sunt disperat! Apoi am fost la redactiile ziarelor „Libertatea" si Evenimentul Zilei" care au scris povestea mea in ziar si m-au ajutat cu suma de 18 milioane lei, bani pe care i-am folosit cand m-am intors in Braila si am locuit cu gazda la un batran caruia i-am platit banii acestia in avans pe un an si jumatate, el cerandu-mi pentru o camera 1.250.000 lei pe luna".

Dar, a fost nevoit sa plece de aici deoarece baiatul batranului a venit din America si l-a obligat pe acesta sa-l dea afara pe Stefan. Odata plecat de la batran, tanarul a cautat cu disperare un loc unde sa poata dormi.

Timp de doua saptamani a dormit prin scari de bloc ca apoi, din mila locatarilor unui bloc din zona Scolilor colt cu Dorobanti, i s-a permis sa stea in uscatorul blocului unde a „locuit" timp de 2 ani.

„Intr-o seara- povesteste Stefan- pe la orele 11.00 au venit si mi-au spus sa plec pentru ca aveau nevoie de uscator. Si asa mi-am strans lucrurile si am luat-o de la capat, adica pe strazi. Ploua foarte tare si nu stiam incotro sa ma duc.

Ma si angajasem atunci la Piata, munceam cu ziua la o taraba unde muncesc si acum si castigam in jur de 30.00 lei pe zi sau cand era de descarcat o masina castigam si 60.000 lei pe zi.

Vazand ca sunt necajit patroana la care lucrez mi-a oferit o camera intr-o casa de IGLAC unde locuiesc si acum dar nu pentru mult timp. Dumneaei mi-a spus ca odata ce vine vara trebuie sa renoveze casa si eu va trebui sa plec in alta parte".

Tanarul ne-a mai spus ca a fost si a vorbit cu primarul Cibu si acesta i-a spus ca nu are de unde sa ii dea o casa unde sa locuiasca. „Odata m-am intalnit cu primarul in Piata Halelor si a vrut sa-mi dea niste bani dar eu am refuzat spunandu-i ca nu am nevoie de bani ci de o casa.

Apoi am fost la el acasa si cand m-a vazut mi-a dat 100.000 sa-mi iau un sandwich numai sa-l las in pace. Si domnul Chiru m-a ajutat cu 500.000 lei anul trecut in preajma Craciunului la fel si doamna Moisescu cu dulciuri.

De Pasti am fost si eu la biserica si la toti le-am aprins cate o lumanare pentru ca m-au ajutat asa cu cat au putut".

„Imi doresc sa mananc si eu ca ceilalti oameni"

Asa cum ne-a descris-o incaperea unde locuieste Stefan este... nu exista cuvinte. O camera mare in care nu are nimic, nici macar un pat, doarme pe parchet unde pune un pled cu care se inveleste. Are o plita unde din cand in cand isi gateste hrana usoara ca sa manance ceva cald.

De regula mananca uscaturi dar, cand vine pensia, cumpara cartofi si ceapa si isi face o ciorba de legume, un cartof prajit sau oua ochiuri. Pentru ca este diagnosticat cu handicap gradul II, Stefan primeste lunar o pensie de 1.580.000 lei.

Tanarul ne-a povestit ca, de regula, merge la biserica si de cate ori a fost la preotul Traian Mazare acesta l-a ajutat cu haine si mancare.

La greutatile prin care trece Stefan spune ca nu are nevoie de prieteni sau de o prietena pentru ca „prietenii te invata numai la rau ori mie nu-mi trebuie asta. Eu vreau liniste, nu vreau necazuri. Pana vine vara trebuie sa-mi gasesc o locuinta. De Inviere am fost si am luat Lumina.

Am plans in biserica si m-am rugat Bunului Dumnezeu sa ma ajute si pe mine".

In momentul de fata Stefan nu are prea multe haine. Nu are decat trei perechi de blugi, doua perechi de pantofi, o geaca de iarna si doua perechi de ciorapi. In fiecare luna asteapta ziua de 20 pentru a primi pensia. „Nu am avut un Paste fericit. Nu am avut ce sa pun pe masa.

Noroc cu patroana mea ca m-a chemat sa mananc a doua zi o hrana calda caci altfel mancam tot hrana rece. Hainele pe care le am pe mine le am de cand am parasit centrul. Nu am din ce sa imi iau altele.

Imi doresc o casa, un loc al meu unde sa stau, o slujba mai buna si sa mananc si eu ca toti ceilalti oameni. Eu mananc numai uscaturi si foarte rar o masa calda. Nu am decat doua farfurii iar pentru a face ceva cald imprumut de la vecina si le dau inapoi.

Sper ca intr-o buna zi cineva sa ma auda si sa ma ajute si pe mine!", a incheiat Stefan.

Pentru a-l putea ajuta pe acest tanar cei care doresc pot aduce cateva haine sau alimente la sediul redactiei noastre pentru ca apoi acestea sa intre in posesia baiatului.