Avem deja un an de experiență in ceea ce înseamnă ”pandemia COVID” și e posibil să tragem niște scurte concluzii și să analizăm perspectivele de viitor.
Situația pandemiei
Pandemia COVID este în acest moment un fenomen planetar. Sunt confirmate un număr de 127,874,407 de cazuri din care 103,067,102 sunt cazuri închise. Mortalitatea este de 3% pentru cazurile închise. Sunt în prezent 22,009,610 de cazuri active. (Worldometer, 2021)
Ceea ce îngrijorează orice analist este vizibil în graficul de mai sus, revenirea la tendința de creștere a numărului de cazuri. De altfel, în multe țări măsurile de prevenție au fost augmentate pentru a încerca să se aplatizeze din nou curba, sau, mai pe limba tuturor, să încerce să țină situația sub control.
În același timp, au fost mediatizate două tulpini noi, aparent mai periculoase decât tulpina originală. Creșterea numărului de cazuri nu face decât să crească probabilitatea apariției de noi tulpini.
Vaccinarea, singura măsură realmente eficientă în combaterea contagiunii este foarte lentă, și, pe măsură ce apar noi mutații ale virusului, eficiența ei poate fi anulată. Schemele de tratament devin din ce în ce mai eficiente, fapt reliefat de scăderea mortalității bolii, dar mai este drum lung până la o soluție satisfăcătoare. Având în vedere segmentul de pacienți cu risc de deces foarte ridicat, persoanele cu diverse co-morbidități, probabil crearea unui medicament fără contraindicații pe co-morbidități este foarte dificilă, și testarea foarte anevoioasă.
Fără a fi medic, și cu atât mai puțin epidemiolog sau virusolog, sunt probabil o mulțime de elemente care îmi scapă, dar, cel puțin pe baza cifrelor statistice de ansamblu, îmi este foarte clar că pandemia nu pare să dispară și că orizontul de timp în care situația economică va rămâne influențată de Covid este neclar.
Situația Economică
Perioada de pandemie și mai ales perioadele în care restricțiile sunt foarte stricte se dovedesc a fi o provocare foarte complexă pentru toate sectoarele economiei, și o provocare aproape insurmontabilă pentru Horeca, și tot ce are de-a face cu organizarea de evenimente, de la teatru la sport și chiar în politică. Întreaga societate este claustrată ceea ce afectează o multitudine de elemente de la starea de spirit la obiceiurile de consum. Stilul de viață obișnuit, relațiile de familie obișnuite, relațiile sociale obișnuite sunt afectate cu consecințe greu de imaginat.
Organizarea de evenimente, fie ele evenimente de familie, fie evenimente culturale, de divertisment, sau sportive este un sector cu o mulțime de afaceri din categoria IMM-urilor care au rămas pur și simplu fără obiect de activitate, de la impunerea restricțiilor.
Unele sectoare, cum este curieratul și serviciile de livrări la domiciliu au fost afectate pozitiv, la fel și comerțul online.
Poate cel mai perfid efect negativ economic este pe termen mediu și lung pe piața muncii. Prin trecerea în online a învățământului, practic cu o totală lipsă de pregătire anterioară, am trecut de la un învățământ de calitate îndoielnică la un învățământ complet dezastruos. Profesorii nu au fost niciodată pregătiți pentru predare online, platformele sunt inadecvate, programa și modul de predare în online nu este deloc adecvat. Pe de altă parte, cine crede că tinerii claustrați în locuințe nu sunt afectați psihologic și nu sunt privați de experiența socială a educației, se înșală amarnic. Un an, doi trei, au mai mulți, poate o întreagă generație, vor ieși din casa părintească direct pe piața muncii, un șoc pentru care nu sunt pregătiți. Probabil, un set de aptitudini specifice mediului online vor avea și efecte pozitive, dar, sunt destul de sceptic în această privință. În mod cert copii foarte buni vor fi mai puțin afectați, problema este la marea masă a elevilor, care au și la școală probleme de management al atenției, cu atât mai mult învățând acasă. Dacă ne referim la mediul rural, în zonele unde accesul la internet este mai lent sau inexistent și accesul la echipamentele necesare este dificil sau inexistent practic, învățământul online este practic imposibil.
Învățământului online afectează părinții sub aspect profesional. Părinții se puteau concentra pe munca lor în timpul în care copii erau la școală. Acum, unul dintre părinți trebuie să se ocupe de copii și să-i supravegheze în timpul ”școlii”. Fie că vorbim de un părinte în tele-muncă, fie că vorbim de un părinte care lucrează cu program flexibil, sau după-masă, atenția și energia pe care le consumă sunt în detrimentul propriei cariere profesionale, sau, mai simplu spus, ii diminuează productivitatea. Dacă vorbim de sute de mii de părinți, cu productivitatea scăzută, deja vorbim de o reducere de productivitate la nivel macroeconomic.
Învățământul online are două consecințe macroeconomice imediate, o scădere a productivității muncii părinților și o scădere a calității forței de muncă care intră pe piață.
În ceea ce privește relația statului cu economia, putem observa o deteriorare a stabilității financiare a statului care se agravează cu fiecare lună și fiecare an de pandemie. Deficitele au ieșit din zona de confort de la începutul pandemiei și, fără îndoială, vor afecta capacitatea statului de a finanța proiecte majore în viitor. Nu critic deficitul bugetar în sine, îl consider inevitabil în condițiile actuale, dar, este clar că vine cu un cost atașat. Istoric vorbind, întotdeauna a fost rolul statului de a interveni și de a susține societatea în condițiile unor șocuri, și în acest caz nu este o excepție. Statul român nu a avut rezerve semnificative în istoria recentă, și creditarea este singura soluție.
Ceea ce mă uimește este inflația scăzută, oarecum în contradicție cu realitatea pe care o constat în magazine și în online în ceea ce privește prețurile. Nu am datele statistice în detaliu ca să pot contrazice cifrele oficiale, dar, nu pot să scap senzației că inflația reală este mai mare decât cea anunțată oficial. În mod cert am senzația că coșul zilnic este semnificativ mai costisitor decât era anul trecut sau acum doi ani.
Cursul valutar pare a fi ținut sub control, probabil deficitul comercial este acoperit satisfăcător de creditele externe încă relativ ieftine, dar orice sincopă în creditarea externă poate pune o presiune pe curs foarte greu de echilibrat, chiar și cu rezervele BNR.
Nu pot să nu spun că există un risc financiar foarte semnificativ la nivel mondial, care nu poate fi ignorat. Pachetele de sprijin economic de trilioane de dolari și euro sunt monedă pompată în economie în contextul unei activități economice în declin. Este imposibil să nu se creeze un dezechilibru între moneda de pe piață și bunurile și serviciile de pe piață, ceea ce înseamnă o devalorizare a monedei, deci inflație. Concret însă, se pare că fluxurile de bani nu ajung pe piață, ci sunt mai degrabă absorbite de piețele financiare care sunt mult mai frumoase acum decât eșafodajul economic pe care se sprijină. Tind să cred că fie vor ceda piețele financiare, fie va ceda piața monetară, fie amândouă, și pandemia este doar un catalizator al fenomenului.
Perspective
Primul scenariu este scenariul optimist. Acest scenariu are ca premise accelerarea vaccinării, dezvoltarea de scheme de tratament mai eficiente, și presupunerea că nu apar tulpini noi de Covid care să anihileze primele două premise, ceea ce ar trebui să ducă la administrarea pandemiei fără a fi nevoie de restricții de activitate. În acest scenariu activitatea ar reveni la normal probabil de la începutul anului 2022, cu un proces de restrângere a restricțiilor treptat în trimestrul 3 și 4 al anului 2021. Sezonul turistic de vară 2021 este permis cu măsuri de prevenție minimale.
Scenariul doi, este un scenariul normal. În acest scenariu vaccinarea continuă într-un ritm relativ lent, schemele de tratament nu se îmbunătățesc semnificativ, și pentru a se ține sub control pandemia se impun restricții semnificative, cu fluctuații zonale și de intensitate până la jumătatea anului 2022. Sezonul turistic de vară 2021 este permis cu măsuri de prevenție stricte.
Scenariul trei, scenariul pesimist. Acest scenariu pornește de la premisa că vaccinarea continuă la o viteză redusă, cu eficiență scăzută în controlul pandemiei, schemele de tratament nu se îmbunătățesc semnificativ. Datorită tulpinilor noi de Covid, cu virulență mai ridicată, se impun restricții severe, care se prelungesc până la sfârșitul anului 2021. Restricțiile severe blochează complet sezonul turistic de vară și iarnă 2021.
În funcție de scenariul pandemic în care ne vom încadra toate activitățile economice vor fi afectate în mod diferit. Pentru HORECA, scenariul 2 și mai ales scenariul 3 reprezintă amenințări existențiale.
Pentru piața muncii și productivitatea generală a muncii este clar că indiferent de scenariu, o îmbunătățire semnificativă a situației poate fi așteptată în scenariul optimist din trimestrul 3 2021, în alte scenarii numai din 2022.
Pentru educație, indiferent de scenariu, probabil o normalizare a situației se poate petrece numai din 2022. Indiferent de scenariu, dacă nu la nivel generalizat, atunci localizat pe arealuri, vor continua să se aplice restricții, și improvizatul învățământul online va continua, fie intermitent, fie continuu.
Riscul unui soc financiar extern rămâne un risc major, care, indiferent de scenariu, poate arunca absolut totul in zona de incertitudine.
Ce este de făcut?
Cred că principala prioritate, singura măsură care are ceva șanse să ne aducă pe un drum bun este o accelerare a campaniei de vaccinări. Oricât de limitate ar fi vaccinurile, pe moment nu avem ceva mai bun. Vaccinarea, pentru a fi eficientă trebuie să ajungă la procentaje apropiate de 95%, și mai este mult până acolo.
O a doua prioritate ar trebui să fie cercetarea epidemiologică. Sincer, fără să vreau să supăr pe nimeni, toată povestea cu restricțiile pare mai degrabă o butaforie în lipsa unor studii serioase. Comitetele de birocrați fie județene fie naționale fie ele și conduse de experți în medicină de urgență nu prea reușesc să mai convingă, mai ales pentru că nu prea par să aibă rezultate decisive. Studiile și cercetările internaționale trebuie adunate într-un centru de resurse online, eventual să fie traduse și puse la dispoziția medicilor. Poate specialiștii în epidemiologie și sănătate publică ar trebui să ia locul politrucilor. Dacă nu-i avem, să aducem din Coreea, Japonia, China, sau de unde sunt ei, specialiști și să pregătim oamenii. Fără supărare, dar administrăm o pandemie cu oameni nepotriviți din punct de vedere al calificărilor și nici nu aud nici măcar vreun zvon că se obosește cineva să-i califice. Nu e vina nimănui că DSP-urile nu au administrat niciodată o pandemie serioasă, dar a trecut un an și totul arată a improvizație ca la început. Nu pot să nu regret retragerea domnului profesor Răzvan Chereches, unul din puținii specialiști în sănătate publică din zona de influență a politicilor de sănătate, putea să folosit măcar pentru implementarea unui program național de pregătire la DSP-uri.
A treia prioritate este medicina legală. O mare parte a populației pur și simplu nu crede cifrele oficiale privind decesele din cauza Covid, și poate că au dreptate, pentru că pur și simplu nu există autopsiile care să dovedească cauzele deceselor. Bineînțeles, dacă se leagă medicina legală de cercetarea epidemiologică, poate reușim să dăm ceața la o parte și să dăm un pic de credibilitate cifrelor anunțate pompos de oficiali. Au fost 1000 de decese COVID, nici o autopsie, dar voi să ne credeți pe cuvânt de onoare. Oamenii știu poate din cei decedați, unul avea cancer în fază terminală, altul era pe dializă și un infarct, altul era diabetic pe insulină sau cu un AVC în ultimele luni, și unul avea 98 de ani. Nu prea mai merge, și nu prea mai crede nimeni. În schimb, în România, reflexul de a vedea o tentativă de dictatură în orice formă de politică de forță este foarte puternic, și, orice ar crede oricine, dictatorii nu sunt simpatici.
Oare am fi capabili să identificăm o tulpină distinctă de Covid dacă ar apărea în Rădăuți sau Dorohoi sau în orice parte a României? Asta este o întrebare care ar trebui să frământe decidenții din domeniul sănătății. Dacă răspunsul este nu, după cum am eu impresia, și pomana la masa științelor medicale internaționale este răspunsul la toate problemele, ar fi cazul să se schimbe radical atitudinea în această privință. Nu mai țineți universitățile deoparte, folosiți-le până nu e prea târziu. Nu mai este vreme de comparații arogante cu marile centre universitare internaționale, ei au problemele lor, nu au timp de noi.
Pe partea economică principala problemă este riscul unei explozii sociale. Probabil sună frumos ideea de investiții publice ca stimul economic, dar românii au văzut de zeci de ani investițiile de stat numai ca afaceri de partid, mașinații de îmbogățit favoriții puterii. Dincolo de toată complexitatea înfiorătoare a legislației în domeniu, transparența întregului proces trebuie să fie absolut fără cusur, altfel, suspiciunea de corupție este prea puternică, și toleranța populației este foarte scăzută. Scamatoriile de genul politicilor din guvernarea Boc, când se închideau spitale la un minister și se ieșea cu geanta Vuitton și pantofi Louboutin pe ușa la alt minister ca să se anunțe investiții de miliarde în terenuri de joacă construite în mlaștini, nu mai sunt deloc tolerate, și pot să ducă la linșaje cât se poate de reale, nu virtuale sau psihologice.
Nu de mult erau un milion de oameni pe străzile României, dar era milionul civilizat. Acum poate ieși în stradă milionul disperat, care urăsc tot și se revoltă împotriva la orice. Oamenii care vor să meargă de Paști la biserică, nu prea mai acceptă argumente ”pentru că așa zic eu”, și oamenii care nu au ce mânca nu vor accepta argumente sofisticate, sau nici un fel de argumente. Realmente, în România ajunge o manea ca să se rupă spuza de ordine și să explodeze materia greșit identificată ca mămăligă.
O astfel de explozie socială favorizează forțe politice care încearcă să coaguleze toate nemulțumirile fără a oferi o alternativă reală, și care probabil ne-ar pune pe o traiectorie divergentă cu modernitatea.
