Vor fi trase la răspundere penală clanurile mafiote ce practică traficul de persoane și au sfârșit prin a se bate în Piața Constituției? “Au venit cu bâte, , s-au năpustit unii asupra altora cu împuscături, cu cartușe, cu încărcătoare pe stradă.”
Când li se va face dreptate minorelor agresate sexual de un asistent medical? „Ne face masaj pe fese. Ne controlează dacă ne-a venit menstruația!“
Ce se va întâmpla cu tinerele victime ale agresiunilor sexuale ce au fost “convinse” de polițiști că nu au nicio șansă în justiție? Reacţia poliţistului “Că dacă o să-i facă dosar, trebuie să demonstrez că ce spun e adevărat, că în instanţă n-am nici cea mai mică şansa, că risc să pierd şi bani şi să mă fac de râs. M-am ridicat şi am plecat acasă plângând.”
Când își va primi despăgubirea în instanță omul de afaceri executat silit în mod abuziv de autorități și adus în faliment? “Mă bucur că adevărul iese la lumină pană la urmă, chiar dacă am fost hărtuit atâta timp”
Treci pe culoarea verde, pe trecerea de pietoni și te lovește o mașină. Supraviețuiești, vei primi despăgubire pentru suferința ta?
Închei un contract de credit cu banca, clauzele sunt suficient de laxe încât pot să devină abuzive, iar în câțiva ani ajungi să nu îți mai permiți rata. Îți pierzi casa instant. Cât te va costa să le deschizi acțiune în justiție? Cât va dura procesul?
Un vecin te hărțuiește în mod constant. Faci plângere la poliție. Care sunt șansele să te simți în siguranță?
Din depărtare răzbate rațiunea: siguranța, încrederea în justiție și respectarea legii depind de previzibilitatea legii. Gândind la rece, inevitabil o să avem o problemă juridică. O problemă juridică poate să se producă în mod natural, spre exemplu succesiunea, sau poate să fie rezultatul unei forțe externe, săvârșirea unei infracțiuni împotriva ta. Ultimul scenariu este mai posibil într-un context cu o previzibilitate redusă a legii. Îmi crează discomfort să o spun, dar ultimul scenariu este mai posibil în România zilelor noastre. Putem spera ca speța juridică să nu fie una de viață sau de moarte, dar la fel de sâcâitor este să ai o moștenire discutată vreme de 10 ani. Previzibilitatea legii este unul dintre factorii ce determină un cetățean să apeleze la autorități când este martor, victimă sau ia cunoștință de un abuz, o nedreptate, o vătămare a unui drept sau ale unor libertăți. Are încredere cetățeanul că nu își pierde timpul apelând la autorități? Citind presa simțim că răspunsul este negativ. Alternativa este să își facă dreptate pe cont propriu, să își păstreze statutul de victimă, să fie martorul ce lasă un agresor să își continue activitatea știind că va fi indirect responsabil pentru următoarele victime, sau să devină infractor fiindcă, până la urmă, se pare că legea nu “face dreptate”, iar dacă alții scapă poate va scăpa și el. Previzibilitatea este opusul norocului. Cât timp vor exista situații în care poți scăpa de pedeapsa legii, dacă ai noroc nu înseamnă că previzibilitatea e nulă, sau în cel mai bun caz, atrofiată. Cât timp punerea în mișcare a unei acțiuni în justiție se va face fără a cunoaște cât te costă, cât va dura, iar sorții tăi de izbândă vor fi legați mai degrabă de noroc, decât de probe, nu o să avem previzibilitate. Cât timp amatorii de jocuri de noroc, inclusiv de “păcănele”, vor considera că a risca cu libertatea sau cu starea financiară este un risc pe care și-l pot permite prin săvârșirea unei infracțiuni, nu o să putem afirma că avem previzibilitate. În momentul în care ți se încalcă un drept sau o libertate, întrebarea celui sau celei ce o face ar trebui să fie “când”, nu “dacă” legea te va repune în drepturi. Există ceva și mai neliniștitor asupra încălcărilor de lege ce ajung în presă. Când ajunge în presă, încălcarea nu este la prima manifestare și nici la prima victimă. Clanurile mafiote ce s-au bătut în Piața Constituției s-au mai bătut și cu alte ocazii. Au fost multe victime înainte de apariția în mass-media.
Alte tarife, alte glasuri, alte încăperi, alte bariere imprevizibile: totul sau nimic? Să ne gândim pentru o secundă la noi, doar la noi, în mod egoist. În momentul în care suntem victima unui abuz, a încălcării unui drept sau al nesocotirii unei libertăți, rareori primul reflex este să facem plângere sau să apelăm la autorități. Instinctul de a face apel la autorități sau de a face plângere este moderat de întrebări ce nu ar trebui să existe: Cât o să mă coste? Cât o să dureze? O să fiu luat în serios? Ce se poate întâmpla la sfârșitul procedurii? O să mi se facă dreptate? Are rost să investesc timp? Cât o să mă coste? În cazul nefericit în care nu ai resursele financiare nici pentru a te gândi la a porni un proces, o să rămâi victimă, iar infractorul va redeveni călău pentru o altă persoană. În cazul fericit în care ai resurse financiare, o să începi să pui în balanță două aspecte. Primul presupune o punere în balanță a valorii prejudiciului cu valoarea suferinței și cheltuielile efortului judiciar de a îți proteja persoana sau dreptul. Aici intervine altă dilemă, aspectul al doilea. Cât va dura procesul? Îți poți permiți să susții financiar procesul pe o perioadă nedeterminată? În momentul de față nu ai cum să anticipezi durata unui proces nici măcar în funcție de obiectul acestuia. Ar trebui să existe statistici ale duratei procesului pornind de la litigiile cele mai des întâlnite. Cât o să dureze procesul? În momentul de față nu avem o statistică ce prezintă durata unui proces în funcție de obiectul acestuia. Juridic, o să afli răspunsul după ce pui în mișcare acțiunea, în diferite momente, dar discutăm despre un termen orientativ. Într-un proces civil, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, judecătorul va estima durata necesară pentru cercetarea procesului (art. 238 Cod Procedură Civilă). Poți anticipa sau te poți baza pe spusele celor din jur. În funcție de cercul de prieteni, de știrile pe care le citești, o să estimezi timpul unui proces la un an, la doi ani, la trei ani. O să renunți? La ce rezultat te poți aștepta? Ești victima unei infracțiuni. Ai fost păgubit. Ai suferit. O poți dovedi cu înscrisuri și martori. Ai o certitudine asupra rezultatului? Lipsa de previzibilitate se manifestă și la acest nivel. Auzim de spețe similare soluționate în mod diferit. Observăm lipsa unei practici unitare și astfel multe persoane aleg să nu se implice într-un proces ce doar le-ar adânci prejudiciul. Se poate spune că încrederea în avocat pentru poziția sa de garant al drepturilor în justiție este afectată de lipsa de previzibilitate. Ca avocat ești interfața justițiabilului cu justiția. Experiența justițiabiluluicu justiția se va reflecta și asupra ta. Lipsa de previzibilitate o suporți tu. Fiecare client te întreabă de pașii ce ar trebui făcuți, despre durata procesului și de șansele pe care le are pentru a obține dreptatea. Și profesioniștii în drept se confruntă cu imprevizibilitatea legii și a jurisprudenței. Încerci să dai toate detaliile și să informezi, dar inevitabil vor fi cazuri în care nu o să intuiești totul. Nu ai cale de ieșire din această fundătură în care te-a plasat imprevizibilitatea. Este momentul în care pierzi încrederea justițiabilului: nu te-ai informat suficient de mult, nu te-ai documentat suficient de bine, nu ești destul de bine pregătit, nu ești implicat în dosar, nu ești destul de descurcăreț, nu ești suficient de influent (da, încă se pune problema așa). Eu mă uit strâmb, dar ultima replică este rezultatul frustrării justițiabilului în fața imprevizibilității legii și jurisprudenței. Când nu îi convine, încearcă să înțeleagă prin prisma faptului că ar exista altcineva deasupra legii. Deoarece legea nu a fost previzibilă, înseamnă că cineva mai puternic ca legea i-a dictat cum să funcționeze. Astfel ajungem să discutăm de încrederea justițiabilului în sistemul de justiție. Încrederea în sistemul de justiție fluctează la nivel de populație, dar la nivel de individ pierdem lupta aceasta. Pe măsură ce fiecare cetățean se întâlnește cu problema lui juridică, rezervată de viață, va deveni fie un cetățean încrezător în sistemul juridic, fie un pesimist. Rezultatul depinde de modul în care problema lui juridică este soluționată. Poate să fie o problemă mai gravă sau mai puțin gravă, dar rezultatul contează pentru el. Cum i se rezolvă problema va dicta modul în care va vedea justiția. Să nu ne închipuim că percepția cetățeanului asupra justiției este una matematică. Dacă i se rezolvă o speță, dar pierde o altă speță, percepția lui va tinde să fie una negativă. Din păcate, imprevizibilitatea legii este un pilon potrivit pentru propagandă și știri false, sau manipulări. Cetățenii tind ca în momentul în care aud de o speță emoțională să se implice emoțional, să dorească o măsură dură, spre exemplu pedeapsa cu moartea, iar apoi să fie foarte ușor influențabili la astfel de comunicări eronate fără a cerceta sursa. Opinia publică neinformată și conștientă de imprevizibiltiatea legii va tinde să creadă mult mai ușor orice știri false sau manipulare sau deoarece are experiența unei situații în care ceva aflat deasupra legii a influențat aplicarea legii.
Am devenit străini vis-à-vis de siguranța pe care o merităm?
Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) expun efortul de a statua că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă cetățeanului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Aflăm, tot prin intermediul jurisprudenței C.E.D.O., că pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv. Mai mult încă, trebuie ca întinderea și modalitățile de exercitare a puterii să țină cont de scopul legitim urmărit. Nu putem contrazice, dar putem invita legiuitorul să fie de acord, deoarece așa se cade într-o țară europeană. Asta înseamnă că scopul final al unei legi este de a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului. (Beyeler vs. Italia, 05.01.2000, C.E.D.O.; Rotaru vs. România, 04.05.2000, C.E.D.O.; Sissanis vs. România, 25.01.2007, C.E.D.O.; Dragotoniu Militaru Pidhormi vs. România, 24.05.2007, C.E.D.O.) Preceptul derivă din principiul respectării obligatorii a legii enunțat în mod expres în articolul 1 alin. 5 din Constituție. De fapt, pentru a evita o bâlbâială juridică, a fost creată legislație în materie și sub forma unei legi organice. Vorbim de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Prin articolul 36 alin.(1), ce conține și sintagama “limbaj clar și precis”, orice act legislativ trebuie să îndeplinească anumite condiții de calitate, printre acestea numărându-se și previzibilitatea. Legătura dintre legalitate, văzută din prisma obligativității de a respecta legea, și previzibilitate a fost expres ratificată prin jurisprudența Curții Constituționale care a împânzit deopotrivă reglementările legiuitorului atât în materie penală, cât și în materie civilă:
- Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 “soluțiile preconizate de un act normativ nu pot fi aplicate în mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat să stabilească condiții, modalităti și criterii clare și obiective de aplicare.”
- Decizia nr. 494 din 10 mai 2012, “În jurisprudența sa, Curtea Constitutională a reținut în repetate rânduri că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat”.
- Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013, “norma juridică trebuind să fie clară, inteligibilă, întrucât cei cărora li se adresează trebuie nu doar să fie informați în avans asupra consecințelor actelor și faptelor lor, ci să și înțeleagă consecințele. legale ale acestora”.
- Decizia 553/16.07.2015, “lipsa de claritate și previzibilitate legii este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil”.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
