Preşedintele învaţă şi învaţă repede. Dacă în 2009 acesta a fost suspendat şi pentru că actuala putere a avut jurişti mai buni şi mai dibaci în ale legilor, acum se pare că Preşedintele Băsescu şi-a învăţat lecţia şi lucrează cu aceleaşi mijloace, mai dibace chiar, aş putea spune, însă nu până la capăt.
Mai jos despre ce este vorba.
Pe 11 iunie Preşedintele ne-a anunţat (comunicatul de presă aici ) că „în această după-amiază am declanşat procedura unui nou referendum, cu două întrebări: dacă românii doresc Parlament unicameral şi dacă doresc să aibă un parlament cu 300 de membri. ”
Referendumul din 2009 organizat în temeiul Decretului nr. 1507/2009 privind organizarea unui referendum naţional a privit aceleaşi probleme de interes naţional, ca şi cele urmărite prin Referendumul a cărui procedură spune Preşedintele că a declanşat-o.
Curtea Constituţională prin decizia nr. 682 din 27 iunie 2012 dispune în considerente că referendumul, indiferent de caracterul său – decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului naţional din anul 2009, reprezintă o modalitate de exercitare a suveranităţii naţionale iar într-un stat de drept voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), nu poate să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului.
Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1/1995 privind obligativitatea Deciziilor pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate dispune că efectul general obligatoriu al deciziilor sale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta.
În acord cu cele mai sus menţionate, se impun câteva concluzii asupra aspectului în discuţie.
Problemele deduse spre consultare poporului în 2009, aprobate prin referendum, sunt obligatorii pentru organele statului, inclusiv pentru Parlament şi Comisia de revizuire a Constituţiei atât în sens pozitiv cât şi în sens negativ. În sens pozitiv, în condiţiile în care Parlamentul şi autorităţile competente trebuie să implementeze în mod efectiv voinţa populară exprimată, iar în sens negativ în condiţiile în care nicio autoritate nu poate adopta o lege, de orice natură ar fi aceasta (constituţională sau ordinară) care să contravină celor încuviinţate de popor.
Chiar dacă instanţa constituţională a analizat aceste aspecte în mod colateral, în considerentele deciziei menţionate, caracterul obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale se impune în mod absolut, aceasta în acord cu principiul de drept care spune că obligativitatea rezultă atât din dispozitiv cât şi din considerente.
Revizuirea Constituţiei în dezacord cu voinţa populară deja exprimată în mod normal şi eficient nu ar trebui să treacă testul de constituţionalitate, adică instanţa constituţională consecventă ideilor deja exprimate ar trebui să constate că prevederile care afectează aspectele mai sus menţionate sunt profund neconstituţionale.
Procedura celui de-al doilea referendum, anunţat aseară de Preşedintele României este lipsit de obiect pentru problemele deja votate de popor. În această situaţie se aplică logica terţului exclus: a treia variantă nu este posibilă. Or admitem că referendumul din 2009 este obligatoriu pentru Parlament şi cine mai este ceea ce înseamnă că un alt referendum pe aceleaşi probleme nu mai poate fi organizat, or admitem că acesta nu este obligatoriu, ceea ce înseamnă că poporul poate reveni în cadrul referendumului pentru revizuirea Constituţiei, asupra votului deja exprimat. Nu există varianta în care referendumul din 2009 este obligatoriu dar se organizează un nou referendum de confirmare.
Dacă se admite juridic că poporul poate reveni asupra votului exprimat în 2009, atunci pentru aceasta nu este nevoie de un referendum diferit de cel organizat pentru revizuirea Constituţiei. Publicarea Decretului despre care vorbea Preşedintele aseară în Monitorul Oficial îl face pe acesta vulnerabil şi oferă argumente inclusiv instanţei constituţionale pentru a reveni asupra interpretării deja lansate în spaţiul juridic cu forţă obligatorie.
Instinctul de politician al Preşedintelui Băsescu omoară o soluţie juridică aparent inatacabilă, oferind argumente actualei puteri respectiv instanţei constituţionale de a considera Referendumul din 2009 ca fiind revocabil pe logica mutus consensus mutuus disensus, adică dacă poporul a vrut în 2009 ceva, tot poporul poate să dorească în 2013 altceva, adică să valideze revizuirea Constituţiei în dezacord cu votul din 2009.
Din punct de vedere tehnic apreciem că voinţa populară exprimată în cadrul unui referendum, cum este şi cel din 2009, este obligatorie erga omnes, adică atât pentru terţi, şi aici includem şi Parlamentul şi Comisia de revizuire a Constituţiei, dar şi faţă de emitenul voinţei, adică faţă de popor. Dacă am admite caracterul revocabil al voinţei exprimate în cadrul unui referendum suveranitatea naţională ar fi supusă unei volatilităţi excesive în condiţiile în care oricând se poate organiza, în raport de interesele politice, un nou referendum de confirmare sau infirmare a celui anterior.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
