Chiar si pentru un om mai putin avizat a devenit evident ca a fi ziarist in Romania nu este tocmai o fericire. Dincolo de pumnii, palmele si suturile pe care jurnalistii le incaseaza saptamana de sapta-mana, se intrevede ceva cu mult mai grav: incalcarea libertatii de exprimare.
Referindu-se la pericolul ce paste o societate din acest punct de vedere, Thomas Jefferson, cel de-al treilea presedinte al Statelor Unite, scria, in 1787: «Baza Guvernului nostru fiind opinia cetatenilor, primul si cel dintai obiectiv trebuie sa fie acela de a pastra acest drept; si daca ar trebui sa decid intre a avea un Guvern fara presa sau o presa fara Guvern, n-as ezita nici o clipa
sa prefer a doua varianta».
Ceea ce era limpede in America anului 1787 este inca departe de a fi inteles in Romania anului 2004. In ultima luna, alte patru incidente s-au adaugat sirului violentelor la care au fost supusi ziaristii postdecembristi.
Semnalul ca s-a deschis sezonul la ziaristi a fost dat de patronul unui hotel de pe litoral, care a luat la bataie jurnalistii care au indraznit sa-i treaca pragul alaturi de o echipa de inspectori.
A dat apoi exemplu de cum nu trebuie sa se poarte cu mass-media chiar presedintele Iliescu, care, iritat de intrebarea privind demisia premierului, a lasat diplomatia la o parte si le-a aruncat verde-n fata celor care-l intervievau ca pur si simplu asta nu-i priveste.
Am aflat cu acest prilej ca opinia publica nu are dreptul sa stie cand isi da primul-ministru demisia, aceasta fiind socotita «asa un bagatel lucru», incat chiar nu se face sa deranjezi un presedinte venit de la o degustare de vinuri.
Apoi, un judecator de mahala, al carui nume, din respect pentru un om bolnav, nu-l voi mentiona, a considerat ca o relatie normala cu presa este aceea in care te repezi cu potop de insulte scabroase si lovituri «spate jos» asupra unor oameni care nu-si faceau decat meseria.
Un om cu evidente dezordini mentale nu poate si nu trebuie sa fie lasat sa restabileasca ordinea in societatea noastra.
In fine, o ziarista a unui post de televiziune din Craiova a fost batuta mar de catre patronul Restaurantului «Niagara» si fiica acestuia doar pentru ca dorea cateva date despre un om care murise de inima in local.
Se spune ca presa este asemenea unui ochi public. Cand acest ochi umbla vanat mai mereu, poate ca este si din cauza indiscretiei lui, dar as zice mai degraba ca noua nu ne place ceea ce vede si ca, la 14 ani de la Revolutie, transparenta inca nu face casa buna cu originala democratie romaneasca.
