O fata a monedei euro infatiseaza birocratia. Reversul surprinde competitivitatea. Adevaratele victime ale integrarii vor fi cei care nu vor sti din ce parte sa priveasca. Sau care nu vor reusi sa traduca in realitate matematica UE.
O fata a monedei euro infatiseaza birocratia. Reversul surprinde competitivitatea. Adevaratele victime ale integrarii vor fi cei care nu vor sti din ce parte sa priveasca. Sau care nu vor reusi sa traduca in realitate matematica UE.
In cifre, Uniunea Europeana se traduce destul de clar. Sistemul birocratic trebuie sa fie compatibil pina in 2007. In zece ani, si in Romania va circula moneda unica. La bugetul UE vom contribui cu un miliard de euro pe an. Teoretic, vom primi inapoi mai mult, dar numai cu conditia sa putem cheltui banii. Toate acestea sint criterii nominale, care pot fi indeplinite fara un efort prea mare.
In schimb, asa-numita „convergenta reala" este elementul care ar trebui sa ne dea cele mai multe frisoane si, in final, singurul care conteaza pentru romani ca viitori cetateni ai Uniunii Europene.
Sintagma se traduce surprinzator de simplu, insa printr-o intrebare: „Cind vom ajunge si noi ca-n UE?". Matematica economica poate da un raspuns. Daca economia noastra va creste cu 3% mai repede decit a lor, in 20 de ani veniturile vor ajunge la 60% din media Uniunii Europene, spun unii analisti.
Urmind rationamentul, bazat pe un sistem de functii exponentiale, aflam ca ne va lua 40 de ani pentru a ajunge din urma Uniunea Europeana.
Romania are de recuperat doua decalaje. Unul tine de paritatea puterii de cumparare. Si preturile, dar si salariile sint mai mici. Aceasta situatie se va rezolva prin aprecierea leului, pe masura ce vor intra capitaluri in tara. Celalalt decalaj tine de productivitate. Solutia in acest caz este munca mai eficienta sau, macar, mai multa.
Care sa se converteasca intr-o crestere anuala de productivitate mai rapida decit cea a UE.
Astfel de estimari ridica insa mai multe probleme, configurate exact de diferenta dintre nominal si real. In primul rind, se bazeaza pe presupuneri. Nu se poate estima daca, intr-adevar, vom reusi sa turam motoarele cu 3% mai repede sau nu. Sau daca leul va fi in stare sa se aprecieze intr-un anumit ritm. Pe de alta parte, orizontul de asteptare este mult prea indepartat pentru individ.
Asteptarile de la Uniunea Europeana au multe in comun cu cele legate de viata de apoi, dar diferenta este ca in cazul UE oamenii au mai putina rabdare. De asemenea, sint mai putin dispusi sa investeasca. Nu post, nu rugaciune!
Cu toate acestea, costurile sint ferme si deloc usor de suportat. Vor creste si preturile, si veniturile. Dar mai intii preturile. Una peste alta, pe termen mediu, bunastarea va fi proportionala cu munca. In conformitate cu regula potrivit careia un sistem nu poate consuma mai mult decit produce. Oficialii UE incearca, sub diverse forme, sa ne convinga de asta.
Rar sint auziti si aproape niciodata intelesi. Reusim sa percepem formele, dar efectele – mai greu.
Problemele tin, in primul rind, de competitivitate. Desi dispun de unele dintre cele mai ieftine forte de munca, firmele romanesti reusesc arareori sa produca eficient. Presiunea importurilor le-ar putea fi fatala. La fel si cresterea salariilor. Exemplul din agricultura este elocvent.
In timp ce multi producatori romani se pling ca nu pot supravietui, italienii au investit masiv pentru ca au stiut sa beneficieze de avantajele competitive ale Romaniei. Forta de munca si terenurile cumparate la un pret derizoriu.
Una dintre lectiile pe care le vom invata de la Uniunea Europeana este ca nu se mai pot face afaceri asa. Este, probabil, pretul cel mai important pe care unii dintre noi il vor plati. Nu „clasa muncitoare" va avea, intr-adevar, de suferit, pentru ca nu-i va fi foarte greu sa tina pasul. Tranzitia a vindecat multe dintre bolile comunismului in acest segment, care pare ca s-a trezit la realitate.
Problemele vor aparea in rindul celor care au responsabilitati, dar nu sint in stare sa le faca fata. Care, pentru ca au cistigat bani usor, n-au mai catadicsit sa invete si cum se cistiga greu. Adevaratele victime ale integrarii vor fi cei care nu reusesc sa faca distinctia dintre nominal si real.
