Daca ar exista o lege a lui Murphy cu privire la Uniunea Europeana acesta ar fi: „Nu-ti face o piata comuna in care sa integrezi noi rude sarace decit daca ai un flacon de Distonocalm la tine". Este ca si cum ai pune in comun toate legile lui Murphy.

In ce Europa vom intra in 2007 sau 2008, se intreaba unii aproape apocaliptic. Uniunea Europeana este pe duca. Constructia europeana se subrezeste de la o zi la alta, se striga din interiorul si din afara UE. Euroscepticismul a primit o lovitura puternica chiar din partea nou-intratilor in Uniune. O duc mai bine colegii nostri de lagar socialist la un an dupa integrarea in UE? Probabil ca da.

Probabil ca nu le-a fost insa foarte usor sa reuseasca asta si, cu siguranta, nici de acum inainte nu le va fi.

Ca de obicei, noile constructii europene nu rup gura mondiala a tirgului, insa timidele schimbari sint datatoare de speranta. Statistica si portofelul o arata destul de clar. Polonia exporta de trei ori mai multe produse alimentare in Germania. Letonia va adopta euro in 2007. Lituania a avut o crestere economica de 6,4% in 2004.

Fermierii au inceput sa primeasca primele subventii de la Bruxelles: vreo 20 de euro pentru tona de griu, vreo 10 eurocenti pentru litrul de lapte. Cei din vechea Europa au rasuflat usurati deoarece tarile lor n-au fost invadate de slovaci sau cehi in cautare de locuri de munca bine platite. Aceasta este partea plina a paharului.

Exista evident sentimente amestecate fata de aceasta extindere. Cancerul nu te doboara din prima zi. Asteptati sa intre insa si Romania, si Bulgaria.

Atunci sa vedeti fonduri europene, adica bani luati de la contribuabili, aruncate pe fereastra si cohorte de oameni vinzindu-si munca pe niste sume pentru care un european cu state vechi de plata nici n-ar iesi pina in fata imobilului in care locuieste.

Implozia europeana ar putea fi accentuata de disensiunile la nivel politic, un fenomen totusi difuz in ceea ce priveste efectele ultime si dramatice. Mult mai concrete sint insa nemultumirile celor din grupul celor zece si mai accentuate vor fi cele din tandemul care va intra in UE peste doi-trei ani.

Preturile! Cresc preturile! Vor creste si mai tare preturile! Aceasta este partea eurosceptica a paharului. Bataie de cap cu nemiluita. Mentalitati care mai de care mai „varza", care chiar te duc cu gindul la batrinul Murphy si ghinioanele sale implacabile.

Iubesc Batrinul Continent pentru ca are resurse nebanuite. Nu stiu daca fiecare cetatean in parte al Europei Unite s-a gindit constient la asta, dar, timp de un an, milioane de pistoane nevazute au lucrat din greu pentru a trece cel mai greu hop al UE poate chiar de la fondarea sa.

Dupa cum spuneam, schimbarile din intervalul 1 mai 2004-1 mai 2005 sint mici, dar simtite cu sufletul, si in acest moment inclusiv mintea ne-ar lasa sa facem asta, sint incurajante. Si pentru constructia europeana care refuza sa se predea, si pentru Romania. Daca vom sti sa punem in miscare aceleasi pistoane nevazute, vom vedea ca ne va fi mai bine de la an la an.

Da, vom da bataie de cap europenilor, dar parca ar fi bine totusi sa nu-i lovim cu un ciocan mai mare. Vestea buna este ca si Uniunea Europeana incepe sa-si dezvolte anticorpi care sa faca fata si mai apoi sa disciplineze chiar o aratare precum Romania.

Ar trebui insa ca guvernantii sa se puna cu burta pe carte serios, dupa care noi, electoratul, sa le dam extemporale la „ce au facut celelalte tari pentru a se integra cu succes in UE". Grea materie! Normalitatea este grea pentru noi.

Revenind la cei zece orfani adoptati de un an. Esential, ei nu fac parte din nici o categorie a Europei ca apanaj al geografiei. Primordial, ei nu tin nici de Noua Europa, asa cum o traseaza presedintele Bush & staff-ul sau.

Cred ca polonezii, cehii, ungurii, slovenii, slovacii, letonii, lituanienii, estonii, maltezii sau cipriotii au trecut examenul de an pentru intrarea in Europa oamenilor in curs de normalizare. Acest curs este greu, dar vecinii nostri ne arata ca hopul poate fi trecut. Un eurosceptic este un om care crede ca toti oamenii de pe acest continent nu pot deveni normali intr-un timp rezonabil.

Un euroentuziast crede ca toti oamenii din acelasi spatiu sint deja cu totii aproape-aproape normali. Intre extreme se afla foarte multa munca, inteligenta, inspiratie si talent.