Parabola bogatului care isi asaza haina cu fireturi pe umerii saracului spre a avea parte de termopane pe lumea cealalta a fost scoasa de mult din manualele crestinismului dimbovitean, pentru ca nu de azi, de ieri traim in tara lui Vita Vercea.
Desi in popor paruiala pe o mostenire parinteasca a intrat in uzanta fireasca a raporturilor interumane, in lumea politicienilor si a oamenilor de afaceri pe crestetul rudelor cu care au ceva de impartit staruie dimpotriva un covrig al aurei, din care gusta toti cu piosenie din ’90 incoace.
Asa au aparut povestile noastre de Craciun, cu milionari in dolari incotopeniti din mila rudelor nevoiase, ce si-au rupt la un moment dat bucatica de la gura spre a-si ajuta cumnatul, sora sau varul de-al doilea sa intre in Top 300.
Ca sa-ti cada din senin un meteorit de aur in curte, e de dorit ca ea sa fie situata in zona cartierului Primaverii sau Baneasa, existind specialisti in calcularea traiectoriei averii venite din Cosmos mult mai tari ca ai de la Observatorul Astronomic.
Pentru ca marea majoritate au absolvit cu brio scoala filozofica a lui Miki Spaga si n-au nevoie nici de rigla, nici de compas, ca sa-ti sopteasca la ureche ora si locul fericitului impact.
Asa cum intr-o izba din indepartata Siberie niste cercetatori sovietici au descoperit scheletul lui Mozart, Adrian Nastase a descoperit si dinsul intr-un bloc socialist un soi de mumie egipteana care, desi traia cu chirie in sarcofag, achizitionase in draci si prin metempsihoza opere de arta si terenuri, spre a i le lasa mostenire cunoscutului colectionar.
Poate ca si prin alte parti politicienii mint de ingheata apele, dar n-au talentul alor nostri, care, pe deasupra, ne mai invita si la patinaj.
