Bill Gates, ales omul anului 2005 de revista „TIME" alaturi de sotia sa Melinda si de solistul Bono de la formatia irlandeza U2, avea la un moment dat o problema: ce-ar putea face oare cu atata amar de bani? Succesul fulminant al companiei Microsoft, pentru care dl Gates a abandonat studiile universitare, ii umflase conturile cu mai mult decat ar fi putut cheltui in trei vieti, daramite intr-una.

Tatal aceluiasi domn Gates il tot batuse la cap despre responsabilitatile pe care i le impune bogatia, de a da ceva inapoi societatii. In cele din urma, parintele sistemului Windows si-a ascultat parintele si de aici s-a nascut fundatia de caritate care a atras admiratia juriului de la „TIME".

In Romania anului de gratie 2006, noi nu avem Bill Gates, dar il avem pe Adrian Nepotul Minune. Pe el nu-l preocupa problematica morala a bogatiei, fiindca nu crede ca are inca destui bani. In loc sa vada cum poate da ceva inapoi societatii care l-a facut atat de prosper,

dl Nastase recruteaza matusi cu un fler pentru afaceri ce l-ar face de ras chiar pe dl Gates.

Bill Gates nu este primul magnat vestic pe care il framanta bogatia. Andrew Carnegie, care si-a facut averea in software-ul secolului trecut - otelul - a spus ca acela care moare bogat moare in dizgratie.

Dupa ce si-a facut un imperiu cu aceeasi agresivitate cu care

dl Gates a construit Microsoft, dl Carnegie a construit numeroase biblioteci pe intreg teritoriul Statelor Unite si a finantat o fundatie dedicata cauzei pacii mondiale.

Adrian Nepotul Minune e departe de a fi cel mai avut dintre cei avuti. Ce il diferentiaza pe el de cei din Top 300 este faptul ca timp de patru ani fisa postului sau era taman de a face ceva pentru societate, de-a le face viata mai buna celor care l-au votat. Ar fi trebuit sa fie busola partidului intru servirea poporului, dar se pare ca a fost intru inavutirea fatisa.

In ultima vreme am putut vedea ca imparatul Adrian nu are haine. S-a ales praful de tevatura facuta de el in trecut despre baronii din partid.

Nu ca l-ar fi crezut cineva pe fostul Premier Minune ca voia sa faca intr-adevar curatenie intre bogatii social-democrati, dar afacerea „Matusa" a dat in vileag si lipsa brumei de scrupule care l-ar fi putut separa in ochii poporului pe dl Nastase de Gigi Becali sau un alt baron mai fara staif.

Afacerea „Matusa" este musca verde de pe edificiul cladit de dl Nastase din glumele cu oua nenumarate sau neveste de ziaristi carora se oferea sa le arate barbatia.

Bineinteles ca fostul premier nu este singurul politician inavutit al Romaniei. El a dat insa tonul unei intregi clici si a creat modelul imbogatirii pe fata si, se pare, fara rusine, cu convingerea ca poporul e chiar fraier si ca va trece si peste asta.

Compensarea venea prin generozitatea cu care fiecare rectificare bugetara aducea principiul solidaritatii intru saracie si arunca cu pomeni intr-un popor prea obosit si resemnat ca sa se mai revolte.

Daca fostul premier se intreaba de ce tocmai pe el il ia publicul la intrebari, trebuie sa realizeze ca perenele sale pretentii de stalp al societatii si lider european au fost tavalite in troaca „tunurilor" de milioane, date prin mijloace suspecte.

Tonul dat de dl Nastase restului clasei politice si inavutite a Romaniei face ridicola intrebarea despre cati dintre ei au dilemele unui Bill Gates sau Andrew Carnegie despre ce ar putea face cu banii. Ideea de responsabilitate fata de societate le este straina, apartinand unui peisaj prea occidental pentru mosia de la Cornu.

Un Bill Gates sau Andrew Carnegie s-a putut reabilita in urma tacticilor de afaceri necrutatoare prin acte de caritate fata de o societate care le-a dat mijloace legale de imbogatire, dar le-a si permis o oarecare flexibilitate etica pe parcurs. Romania nu are insa nici institutiile si nici mecanismele de eliminare a celor pe care modul de inavutire ii transforma in paraziti ai societatii.