De cand a fost alungat de la putere, PSD a ramas vedeta stirilor. Ba ca Iliescu e un produs expirat si trebuie tras pe linie moarta la congres. Ba ca Mircea Geoana are fata de prostanac, pretentii de Casa Alba si mina de presedinte de esenta moale. Ba ca Adrian Nastase a iesit pe plus de pe urma matusii-Speady Gonzales, cea mai sprintara octogenara agenta imobiliara din tara.
Ba ca Marean Vanghelie i-a tras un imperativ peste nas, intr-o conjugare la modul Ferentari - indicativ prezent, celui mai iubit nepot al neamului, de s-au cutremurat averea lui DIP si mustata lui Mitrea. Ba ca Iorgovan a descoperit subit peste noapte cum mecanismele sovietice de promovare in PSD au fost inlocuite marsav cu criterii de orientare sexuala.
Si daca n-ar fi existat sondajele de opinie care sa ne developeze saltul spre centrul Pamantului pe care s-a inscris hotarat partidul confiscat de la Ceausescu, zau ca am fi crezut ca asistam la o manipulare sireata. Un fel de strategie sofisticata desprinsa din sociologia scolii Dancu&asociatii, menita sa eclipseze galagia liberalo-democrata prin scandaluri pesediste la ordinea zilei.
Numai ca, din pacate pentru parintele social-democratiei originale, Ion Iliescu, sporovaiala permanenta din PSD nu este un calcul de imagine, ci doar un simplu decont amanat sine die. Ce se intampla acum in acest partid ar fi trebuit sa se petreaca mult mai devreme. Inca de prin 1996, cand PDSR-ul a predat stafeta CDR si a asteptat spasit sa vada cum percuteaza justitia.
Numai ca magistratii acelor zile nu s-au grabit sa profite de schimbare pentru a face curatenie.
Iar PSD a castigat atunci inca patru ani de liniste si apoi alti patru de putere. Pana la debarcarea lui Basescu dintre mateloti printre mafioti, PSD a amanat purificarea interna. Si tot asa au crescut pe dedesubt averi fabuloase, baroni si baronese, blocuri, ferme cu si fara oua, Miki Spagari ori slujitori rapace ai partidului-stat.
Acum, odata cu decodificarea misterului matusa Tamara si descoperirea eternei si fascinantei agentii imobiliare Adi&Dana, PSD se vede obligat sa-si asume ceea ce trebuia sa admita de mult: spargerea partidului si pastrarea unui nucleu autentic social-democrat.
Cu riscul prabusirii pana spre 15a, dar cu speranta reconstruirii unui 20%-25% sanatos si nu umflat cu pompa, ca in trecutul apropiat. Sigur, intrebarea e daca mai are cu adevarat PSD un filon socialist dupa marea imbogatire de tip Patriciu, dintre 2000 si 2004. Dar macar poate incerca sa caute prin organizatii, poate, cine stie, o mai gasi ceva fibra de stanga.
Si totusi, poate face Mircea Geoana primavara cu guzganii si baronii lui Manivela? Cu aceleasi figuri arhi, ultra, mega-uzate, precum Taracila, Vacaroiu, Ponta, Hrebe?
Greu de crezut. Sansa PSD, daca mai este o sansa, sta in alt gen de politicieni. Ceva din categoria Cristian Diaconescu, Ioan Rus, Sorin Oprescu sau Mihai Tanasescu. Oricum, persoane cu tinuta rezonabila si declaratii de avere fara mosteniri somptuoase. Dar probabil Geoana se teme ca mizand pe astfel de oameni risca sa ramana cu partidul in fundul gol. De fapt, exact asta ii poate fi fatal.
Sa tina cu dintii de cei care pot pleca de bunavoie pe drumul conservator al lui Nastase, taman acum cand PSD da pe-afara si vrea in sfarsit sa se igienizeze pe cale naturala. Ne vom convinge cat de curand daca social-democratia europeana mai are de trait prin Romania sau a murit deja de moarte buna cu binecuvantare de la Adrian Nastase.
