Suspendarea presedintelui Traian Basescu a dus politica din Romania pe noi culmi ale absurdului. Basescu este de departe cel mai popular candidat pentru postul de presedinte si, totusi, Parlamentul a mers inainte cu suspendarea sa, sfidand avizul negativ al Curtii Constitutionale.

Actiunea Parlamentului nu tine de vreo dorinta reala de a sanctiona presupusele incalcari ale legii, in schimb este extrem de strans legata de efortul politic de a-l elimina pe Basescu dupa ruperea Aliantei. Prin modul in care a actionat, Parlamentul a demonstrat din nou cat de putin este interesat sa reprezinte interesele cetatenilor Romaniei.

Legislativul este deja cea mai putin respectata institutie publica, iar reputatia sa se va prabusi inca mai rapid ca urmare a votului.

Votul Parlamentului este cu atat mai absurd cu cat nu exista aproape nici o sansa ca Basescu sa piarda batalia referendumului. Pentru ca suspendarea sa fie confirmata, cel putin 50% plus unul dintre alegatori trebuie sa se prezinte la urne, iar, din acestia, majoritatea trebuie sa aprobe decizia Parlamentului. Asa ca strategia PSD si a aliatilor sai ramane neclara.

Chiar daca vor avea loc incercari de a manipula referendumul, folosind tactici similare celor de la referendumul din 2003 pentru noua Constitutie, este improbabil ca acestea vor avea succes. Exista, desigur, si perspectiva votului multiplu - deficientele sistemului electoral, care au permis manipularile de la referendumul din 2003 si la alegerile generale din 2004, nu au fost remediate.

Dar orice incercare de fraudare ar insemna mobilizarea oficialilor corupti de la nivel local. Dar fenomenul migratiei politice, notoriu in Romania, a facut ca fortele anti-Basescu din provincie sa fie mult mai slabe decat erau in 2004.

Asadar, Basescu va castiga referendumul si se va intoarce la Cotroceni. Intrebarea reala este ce se va intampla dupa aceea. Conflictul cu Parlamentul va deveni si mai acut dupa catastrofa suspendarii. Cea mai clara solutie pentru stabilitate politica ar fi alegeri parlamentare anticipate.

Acestea vor duce, probabil, la importante castiguri electorale pentru PD, permitand astfel formarea unui guvern PD-PLD-UDMR. Nu exista insa nici o baza constitutionala pentru impunerea unor astfel de alegeri, iar presedintele nu are puterea de a dizolva Parlamentul.

Alternativa ar fi ca guvernul Tariceanu sa-si continue nestingherit activitatea, stiind ca presedintele va trebui sa-i promulge legile si sperand sa-l manevreze pe Basescu in pozitia unui simplu figurant. Este insa foarte putin probabil ca presedintele sa-si intre intr-un asemenea rol, mai ales dupa ce a infrant Parlamentul in referendum.

Criza politica reflecta starea lamentabila a clasei politice din Romania, mult mai interesata de lupta pentru putere decat de problemele tarii. Cei mai multi cetateni privesc jocurile reprezentantilor alesi ca fiind irelevante pentru viata lor. Pentru moment, efectele economice ale instabilitatii politice au fost limitate.

Dar, pe termen lung, tara va avea sigur de suferit, daca acest circ politic va continua. Nu numai ca reformele urgent necesare vor fi amanate, ceea ce poate duce la sanctiuni din partea UE, dar s-ar putea pierde fonduri comunitare substantiale, foarte utile pentru reconstructia infrastructurii. Inca o data dezvoltarea Romaniei este franata de primitivismul politic.