Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Cine are carte, are parte - in aceasta formula, proverbul este un elogiu al invataturii, in strict aceasta logica: cine a invatat, a fost angajat si are si bani ca sa-si duca viata decent.
Cum s-a ajuns la aceasta logica?
Proverbul e format din doua parti: “are carte” si “are parte”.
Formula “are carte” este intalnita odata cu aparitia culturii scrise, a birocratiei. Ai carte = ai scrisoare, ai un inscris, ai un ordin domnesc. Asta poate insemna o practica chiar de dinainte de 1700. Lucru insa era rar. Cine stia pe atunci sa scrie? Cine avea carte? Doar un numar restrans, numarabil pe degetele de la maini, in jurul domnitorului.
“Ai parte” apare ca formula clara de posesiune. Daca ai carte, adica un act, ai si parte, adica dovedesti cu actul respectiv ca-ti apartin casa, pamanturile.
In secolul 19, cartea are sens in continuare de act de stare civila. Cele mai multe tranzactii imobiliare realizandu-se in continuare intre oameni “de cuvant”, “pe cuvant”.
Cand Caragiale rade de birocrati, deja intram in faza in care daca “ai carte, ai parte”, adica ai ceva invatatura si invatatura te ajuta sa dobandesti o pozitie in ierarhia sociala. Sigur, Caragiale radea de spoiala de invatatura a "amploiatilor", birocratilor.
“Ai carte, ai parte” ca elogiu, apare in interbelic mai degraba, cand analfabetismul cronic a creat astfel de reactii exagerate.
Dar credem ca, pe vremea comunismului, “ai carte, ai parte” a devenit o deviza generalizata, a societatii. Cei fara carte sunt exclusi, cei cu carte dati drept exemplu. Tot mai multi analfabeti erau scoliti si deveneau astfel beneficiarii unor pozitii sociale.
Astazi, Romania ocupa pozitii avansate atat in clasamentele privind analfabetii functionali din lume, dar si in zona inconfortabila a absolventilor inadecvati societatii lui 2017. Ambele categorii sunt produse ale fabricilor de diplome. Fabrica de Diplome, doar in 2015, a dat peste 70 de mii de absolventi, dar nu pe calea notarii si examenului. Semnificativ, 70 de mii de absolventi facuti prin ordonanta de urgenta guvernamentala, deci, in afara oricarei logici a exigentului proverb “ai carte, ai parte”.
INTREBAREA PROVERBULUI CIVIC HAUTE CULTURE:
Ce-nseamna pentru ministrul Pop sa ai carte si sa ai parte, in 2017?
Haute Culture ti-a explicat si alte PROVERBE CIVICE:
Umbli dupa cai verzi pe pereti
Iti dai coate
Pasti bobocii
O faci de oaie
Bati barbunca
Iti faci de cap
Esti tinut la pastrama
Strici orzul pe gaste
Texte inspirate de “Dictionarul de expresii populare” de Stelian Dumistracel
Umbli dupa cai verzi pe pereti
Iti dai coate
Pasti bobocii
O faci de oaie
Bati barbunca
Iti faci de cap
Esti tinut la pastrama
Strici orzul pe gaste
Texte inspirate de “Dictionarul de expresii populare” de Stelian Dumistracel
Pentru ca, in afara de vorba targului, preluata superficial de toata presa de la o conferinta din Cluj care nu cita niciun studiu, procentul acela mare e doar un mit urban. Deci, concret, cu link-uri, care sunt studiile si in ce jurnale au fost publicate?
In rest, proverbul spune "cine are parte", nu "cine are diploma la facultatile private sau politizate din Romania"
In ceea ce priveste analfabetii functionali, la fel cum a scirs cineva mai sus, faceti speculatii, nu cred ca stam mai rau decat tarile din Africa, America Latina sau Orientul Mijlociu. Oricum, analfabetii functionali nu ajung in fabricile de diplome pentru ca pt alea ai nevoie de bani, iar ei in cea mai mare parte provin din mediile foarte defavorizate.
Inadecvarea absolventilor studiilor la cerintele pietei muncii este la fel si in cazul celor care rupt cartea in doua. Procesul decizional este la fel, numai ca unu se bazeaza pe performantele academice si altul pe banii din buzunar.
Cat despre cei care "au carte" daca va referiti la inflatia de "doctori" in diverse stiinte, incepind cu alde generalissimul Oprea, orice alt comentariu este superflu.
Parte...mda, asta da. Isi fac ei singuri "partea" !
Dar ca veni vorba, ce anume ne recomanda "sa nu ne comparam" cu statele din respectivele zone geografice? Doar simplu fapt ca suntem in Europa nu e suficient. Ne tot batem de vreo 2000 de ani cu pumnul in piept cu lucru asta ca si cum ar fi o garantie a succesului. In tot timpul asta, tari sarace ajung pe primele locuri din lume la indicatori economici si sociali, vezi Singapore, Corea de Sud, Taiwan; Chile si Africa de Sud acu jumate de secol, samd.
Iata ca aceste rezultate fie ca nu au existat nicicand,fie au incetat sa mai existe cu mult timp in urma.
Analfabetismul functional este o realitate si ii putem observa prezenta chiar si in cazul unor demnitari care ne explica sau ne cearta, in emisiuni tv (de pilda).
Procentul ? Nu-l cunosc, nu ma hazardez sa dau cifre (nici n-as avea cum) dar s-ar putea sa fie chiar atat de mare pe cat se stipula in respectivele referinte, sau chiar mai rau.
Cred ca este destul de clar pentru orice roman cu minte la cap, ca reforma continua, interminabila, a invatamantului romanesc, este un fiasco total.
Un fiasco demonstrat din plin de "bulibaseala" anuala a rezultatelor de la BAC, a scandalurilor diplomelor de facultate luat pe bani sau chiar false, a doctoratelor pe banda rulanta sau a "lucrarilor stiintifice" scrise la foc automat de catre indivizi ce-si ispasesc condamnarile.
Din pacate.
"Analfabetism functional=persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conținutul de idei nu este înțeles decât, eventual, la un nivel foarte superficial." (definitie gasita rapid pe wikipedia care citeaza pe Elisabeta Stanciulescu in cartea sa "Stim intr adevar sa citim?"
Demnitarii de care vorbiti, oricat de mult i am uri, nu intra in definitia de mai sus. La fel si cu indivizii care si ispasesc condamnarile si incearca sa si reduca pedeapsa scriind carti, vezi Gigi sau varanul.
unu, ar fi faptul ca sintagma "analfabeti functionali" nu-mi apartine ci am imprumutat-o din preambulul articolului si din postarile antevorbitorilor.
doi: vorbind despre "savantii" de dupa gratii, ma refeream nu la analfabetism (functional sau nefunctional), ci la esecul moral al invatamintului romanesc. Toate acele asa zis lucrari stiintifice,au avut girul unor cadre didactice,atunci cand au fost inscrise ca "lucrari stiintifice".Pot odferi drept exemplu elugubratiile lui Becali,sau "stiintifica" lucrae in care Borcea ne povesteste viata lui (!!!)
Nu in ultimul rand,chiar daca nu am avut inspiratia de a dat un "search" pe wiki, pot sa sustin ca definitia de acolo nu este completa.
Un analfabet functional, dupa umila mea parere, nu este doar cel care citeste si nu pricepe ce a citit, ci si cel care povesteste dar nu pricepe nimeni ce a vrut sa spuna.
Exemple? desigur: Van Ghelie ar fi unul si actualul ministru al agriculturii, domnul Daea, al doilea.Desigur,putem sa oferim inca multe alte asemenea nume de personalitati ....highly educated.