Turcia va afla duminică dacă va continua încă cinci ani cu Recep Erdogan, președintele islamist aflat la putere de două decenii, sau dacă alianța de opoziție condusă de Kemal Kilicdaroglu va reuși să producă o minune și să câștige bătălia pentru însuși sufletul Turciei. Erdogan a dat peste cap previziunile privind dispariţia sa politică în alegerile din Turcia şi şi-a mobilizat alegătorii printr-o combinaţie puternică de conservatorism religios şi naţionalism care pare să îi propulseze guvernarea în cel de-al treilea deceniu, odată cu turul al doilea al alegerilor prezidențiale, scrie Reuters.
Alegerile vor decide nu doar cine conduce Turcia, ci și modul în care este guvernată, direcția în care se va îndrepta economia sa și politica externă a Ankarei într-un moment de realinieri fără precedent în ultimele decenii pe scena internațională.
În cei 20 de ani de când se află la guvernare, întâi ca premier, apoi ca președinte, Erdogan, cel mai longeviv conducător al Turciei moderne, s-a prezentat drept un susținător al pietății religioase și, alături de partidul său AK (Justiție și Dezvoltare), a dezmembrat modelul de stat secular al lui Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul republicii turce.
Guvernul său a suprimat dezbaterea democratică, a erodat drepturile cetățenești și a adus sistemul judiciar sub controlul său, susținând că măsurile sunt pentru a proteja cetățenii țării în fața unor amenințări de securitate unice, de la separatismul kurd, la tentativa de lovitură de stat din 2016.
Kilicdaroglu, președintele Partidul Republican al Poporului (CHP) fondat de Ataturk, conduce o alianță de șase partide cu ideologii diferite care s-au reunit sub același banner cu un singur scop: să îl dea jos pe Recep Erdogan.
Kilicdaroglu, care a preluat conducerea CHP în 2010, s-a prezentat în acest timp drept întocmai opusul lui Erdogan, atât ca substanță cât și ca stil, și-a îndemnat susținătorii să „termine treaba” încă din primul tur. Însă după cum avea să arate numărătoare voturilor, Erdogan a fost cel aproape să își asigure un nou mandat încă din turul întâi.
Erdogan conduce de 20 de ani Turcia (FOTO: AA / Abaca Press / Profimedia Images)
Recep Erdogan, marele favorit la alegerile prezidențiale din Turcia
Apelul lui Kilicdaroglu către susținătorii săi nu a fost unul întâmplător sau rupt de realitate. Ultimele sondaje făcute înaintea alegerilor din data de 14 mai îl plasau semnificativ în fața rivalului său, unele prognozând chiar o victorie a sa fără nevoia unui tur doi.
Erdogan pornea la drum cu o sacoșă de handicapuri: politicile sale economice care au dus la o inflație record și o depreciere spectaculoasă a lirei, cutremurele devastatoare care au devastat centrul și sudul țării în luna februarie și au scos la iveală nereguli majore în privința acordării autorizațiilor de construcție, precum și propriile probleme de sănătate care s-au făcut simțite în timpul campaniei electorale.
Însă președintele în exercițiu a surmontat toate aceste probleme și a sfidat sondajele de opinie.
Numărătoarea voturilor făcută pe 15 mai a căzut ca un trăznet în tabăra opoziției: Erdogan - 49,52%, Kilicdaroglu - 44,88%, la o prezență la vot de 88.84%. Erdogan a câștigat detașat alegerile organizate în Germania, țara cu cea mai mare diaspora turcă din lume, dar și cele din alte țări europene.
Mai mult, Alianța Poporului condusă de formațiunea AK a lui Erdogan a zdrobit opoziția, obținând 49,47% din voturile pentru alegerile parlamentare organizate concomitent cu turul întâi al prezidențialelor și dreptul de a forma guvernul fără alte înțelegeri electorale, după redistribuirea voturilor partidelor care nu au trecut pragul electoral.
„Făcătorul de regi” i-a dat votul de încredere lui Erdogan
O altă lovitură puternică pentru coaliția de opoziție turcă a venit la exact o săptămână după anunțarea rezultatului primului tur al prezidențialelor, când Sinan Ogan, candidatul ultranaționalist care s-a situat pe locul 3 cu 5,17% din voturi, a anunțat că îl va susține pe președintele în exercițiu.
Dat fiind faptul că a obținut 2,8 milioane de voturi, mai multe decât diferența dintre cele exprimate pentru Erdogan și Kilicdaroglu, unii analiști l-au descris imediat după anunțarea rezultatelor drept un „făcător de regi” care va decide cine va fi următorul președinte al Turciei prin opțiunea sa.
Pentru analiști susținerea acordată de acesta lui Erdogan nu a reprezentat o surpriză, ținând cont de pozițiile conservatoare și naționaliste comune ale acestora, precum și opoziția viscerală a lui Ogan față de kurzii care îl susțin pe Kilicdaroglu.
Însă mulți din tabăra oponenților lui Erdogan au văzut gestul său ca o trădare, dată fiind opozița la fel de puternică a lui Ogan față de referendumul din 2017 de modificare a Constituției turce care a abolit poziția de prim-ministru și a transformat țara într-o republică prezidențială în care șeful statului are ample prerogative, inclusiv în numirile din sistemul judiciar.
Kilicdaroglu candidează sub stindardul lui Ataturk (FOTO: Pavel Bednyakov / Sputnik / Profimedia)
Opoziția din Turcia curtează electoratul feminin pentru alegerile prezidențiale
Cu o tabără demoralizată după înfrângerea din primul tur și zdruncinată de „trădarea” lui Ogan, Kilicdaroglu a rămas sfidător, denunțând imediat pe Twitter anunțul acestuia despre susținerea lui Erdogan drept o vânzare a „patriei noastre frumoase” și făcând apel la „cei opt milioane de cetățeni care nu s-au prezentat la vot (pe 14 mai) și toți tinerii noștri”.
La firul ierbii, echipa sa de campanie a încercat să rupă o bucată din electoratul de bază al lui Recep Erdogan: electoratul feminin, în special gospodinele. Gospodinele l-au votat pe cel sub conducerea căruia au fost ridicate restricțiile privind purtarea vălului în posturile publice și la universitate, cu până la 60% la alegerile prezidențiale din 2018.
Oricât de surprinzător ar putea părea pentru observatorii externi, partidul AK al lui Erdogan trimite de două decenii femeile să bată la ușile caselor. Înainte de a deveni primar al Istanbulului în 1994, Erdogan a făcut din aceasta arma sa secretă și o vitrină pentru tipul aparte de islam politic pe care îl susține, în ciuda reticenței partidului său de la acea vreme.
Partidul Republican al lui Kilicdaroglu le amintește însă femeilor că Ataturk le-a dat dreptul la vot în 1930, înaintea multor țări europene, și că Erdogan e responsabil de toate greutățile cu care se confruntă acum în gospodărie, Erdogan fiind cel care a condus economia în mod dezastruos în ultimii ani.
Kemal Kilicdaroglu încearcă să atragă ultranaționaliștii turci
În săptămâna ce a urmat numărării voturilor de la primul tur candidatul opoziției și-a înăsprit tonul împotriva refugiaților din Turcia într-o tentativă străvezie de a atrage voturile ultranaționaliștilor nemulțumiți de politicile lui Erdogan privind migrația.
Turcia a ajuns să găzduiască din cauza războiului civil sirian cea mai mare populație de refugiați din lume, estimată de ONU la patru milioane de persoane. Primiți de Erdogan ca parte a politicilor sale de a proiecta influență în regiune și a se erija într-un apărător al islamului, refugiații au ajuns în ultimii ani o țintă a resentimentelor pentru numeroși turci din cauza declinului economic al țării.
Odată cu inflația și creșterea ratei șomajului cu 5% în ultimul deceniu au venit și nemulțumirile că refugiații și migranții iau locurile de muncă ale turcilor și că unii dintre ei, care au fugit din Siria vecină cu lucrurile de valoare, își permit lucruri pe care turcii de rând au ajuns să le privească în vitrinele magazinelor.
Într-un discurs ținut pe 18 mai la sediul Partidului Republican pe care îl conduce, Kilicdaroglu a criticat dur politicile rivalului său privind migrația.
„Erdogan, ai lăsat intenționat 10 milioane de refugiați în Turcia. Ai scos la vânzare inclusiv cetățenia turcă pentru a primi voturi de import”, a tunat el, renunțând la tonul blajin cu care a obișnuit electoratul și invocând un număr al refugiaților mai mare decât cel real.
„Anunț aici: Voi trimite toți refugiații înapoi acasă odată ce sunt ales președinte, punct”, a subliniat el. Kilicdaroglu afirmase și în campania electorală că intenționează să îi trimită acasă pe refugiații sirieni aflați în Turcia, dar în decurs de doi ani și doar după ce va ajunge la un acord cu președintele sirian Bashar al-Assad și ONU care să le garanteze siguranța.
Producătorii de steaguri din Turcia au înregistrat profituri uriașe anul acesta (FOTO: Shady Alassar / Zuma Press / Profimedia)
Calea îngustă către victorie a opozanților lui Erdogan
Analiștii sunt circumspecți față de șansele opoziției turce de a rupe un procent semnificativ din electoratul feminin, curtat de ani de zile de partidul AK, iar cel islamist este imuabil ca un bloc de granit în tabăra lui Erdogan. Kilicdaroglu se bucură de un asemenea sprijin ferm doar din partea kurzilor, care reprezintă aproximativ 15-20% din electorat.
O surpriză a reprezentat-o și susținerea puternică de care președintele turc în exercițiu s-a bucurat în regiunile afectate de cutremurele din luna februarie. Erdogan a câștigat în 10 din 11 dintre acestea pe 14 mai iar un sondaj de opinie făcut după primul tur îl arăta în față pe Kilicdaroglu doar în 3 dintre ele.
„Supraviețuitorii cutremurelor au criticat dur răspunsul guvernamental în sondaje și ei au spus că nu vor vota pentru ei (n.r. Erdogan și partidul său). Dar acești oameni căutau de asemenea un răspuns la întrebarea 'cine îmi va reconstrui casa, cine îmi va reconstrui locul de muncă'? Ei îl văd pe Erdogan ca fiind cel care poate face asta”, a explicat sociologul Mehmet Ali Kulat pentru agenția Reuters.
Ținând cont de toți acești factori, calea către victorie a opoziției turce s-a îngustat dramatic, aceasta având acum două imperative: o mobilizare și mai mare a electoratului anti-Erdogan și atragerea unui număr cât mai mare de ultranaționaliști din tabăra lui Ogan.
Dat fiind faptul că prezența la urne în primul tur a fost oricum de aproape 90%, prima misiune pare una sisifică. La o primă vedere și a doua pare una fără mari sorți de izbândă în condițiile în care Ogan și-a îndemnat alegătorii să voteze cu Erdogan. Însă electoratul care l-a preferat pe acesta în primul tur nu este unul atât de omogen.
Ogan a candidat din partea Ata Ittifaki (Alianța Strămoșilor), o coaliție de patru partide marginale care a fost formată doar pentru alegerile de anul acesta. Alianța s-a destrămat imediat după scrutinul din 14 mai, tocmai din cauza neînțelegerilor privind candidatul pe care să îl susțină în turul doi.
Vecdet Oz, liderul Partidului Justiției, și Umit Ozdac, cel al Partidului Victoriei, au anunțat că îl sprijină pe Kemal Kilicdaroglu, în timp ce alții s-au distanțat de susținerea exprimată de către Ogan pentru președintele în exercițiu al Turciei.
Surse: France24, Reuters, Politico, The Guardian, BBC.
5
36
