INTERVIU Gabriel Kreindler, doctorand la MIT dupa un masterat la Oxford si licenta la Princeton: Am fost un copil foarte indisciplinat, iar matematica mi-a canalizat energia. Un profesor extraordinar de matematica m-a indrumat pe calea asta

de Raluca Pantazi     HotNews.ro
Luni, 2 iunie 2014, 10:54 Olimpiada_Matematica

Gabriel Kreindler
Foto: Arhiva personala
Fara un cadru logic si riguros, e foarte greu sa nu ne certam ca chiorii. In mate inveti sa rezolvi probleme in mod sistematic si „la rece”, adica neinfluentat de emotii. Declaratiile ii apartin lui Gabriel Kreindler, astazi doctorand in economie la Massachusetts Institute of Technology (MIT). Intr-un interviu acordat HotNews.ro, triplul medaliat la Olimipiadele Internationale de Matematica, fost student la Oxford si Princeton University a povestit cum a trecut de la matematica pura la economie, ce l-a motivat sa faca performanta in Matematica si cu ce te poate ajuta in viata de zi cu zi studiul matematicii.
  • Anul acesta, se implinesc 55 de ani de la prima olimpiada internationala de matematica din istorie, organizata la Brasov
  • ​HotNews.ro si The Group au lansat cu aceasta ocazie sectiunea Prima Olimpiada Internationala de Matematica, Romania, 1959, cu sprijinul Societatii de Stiinte Matematice din Romania
Gabriel Kreindler (27 de ani) a obtinut doua medalii de argint la Olimpiadele Internationale de Matematica din 2003 si 2004 si medalie de aur la olimpiada din 2005. A absolvit Colegiul National de Informatica "Tudor Vianu" din Bucuresti, dupa care a urmat facultatea Princeton, in Statele Unite ale Americii, unde a absolvit cu licenta in matematica. Si-a facut masterul in economie la Oxford, dupa care timp de un an a lucrat in Maroc unde a fost implicat intr-un studiu de cercetare legat de microcredit.

Din 2012, Gabriel Kreindler este student doctorand in economie la Massachusetts Institute of Technology (MIT) in SUA, unde studiaza probleme legate de economiile in curs de dezvoltare, in special potentialul tehnologiilor in combaterea saraciei si a coruptiei.

Citeste interviul integral acordat HotNews.ro de catre Gabriel Kreindler, la implinirea a 55 de ani de la prima Olimpiada Internationala de Matematica

Rep: Cum a inceput pasiunea pentru matematica?
Gabriel Kreindler: Am fost un copil ambitios doar, foarte indisciplinat, iar matematica mi-a canalizat energia. Mai precis, un profesor extraordinar de mate, Stefan Smarandache, m-a provocat si m-a indrumat pe calea asta.

Rep: Care sunt primele dumneavoastra amintiri despre matematica?
Gabriel Kreindler: Imi amintesc emotiile puternice cand luptam cu probleme dificile. Era descurajant si mi se parea ca e sfarsitul lumii daca nu puteam sa „dovedesc” o problema, dupa care ma bucuram enorm daca reuseam, insa bucuria trecea repede.


Rep: Care a fost atmosfera la olimpiadele internationale de matematica la care ati participat?
Gabriel Kreindler: Atmosfera e foarte… internationala! E grozav sa cunosti tineri din atatea tari si culturi diferite, si pentru mine asta era la fel de important ca si concursul in sine. Concursul era intens, insa experienta probelor de pregatire din Romania imi dadea incredere. Imi imaginez ca e similar cu orice sport. Sentimentul cand se termina a doua zi de concurs era extraordinar.


Rep: Cum ati reusit sa faceti fata emotiilor olimpiadei?
Gabriel Kreindler: Nu cred ca am reusit vreodata sa nu am emotii. In concursuri aveam o senzatie efervescenta, neplacuta, si cel mai bine era cand reuseam sa canalizez starea asta in concentrare pe problema. Iar cand ai o problema in fata, cauti un fir si-l urmezi. Problema e cand pierzi firul…


Rep: Care este relatia dumneavoastra cu matematica?
Gabriel Kreindler: In ziua de azi folosesc matematica in principal ca o unealta, deci avem o relatie mai rece, mai profesionala! Sunt student doctorand in economie si folosesc matematica in fiecare zi, insa problemele, motivatia si intrebarile sunt legate de lumea reala.


Rep: De ce credeti ca majoritatea copiilor antipatizeaza matematica?
Gabriel Kreindler: Nu sunt convins ca majoritatea copiilor antipatizeaza matematica. Insa in cazul celor pentru care e adevarat, poate ca nu au intalnit oameni pe care sa-i admire si care sa faca „reclama” matematicii. Scoala e ca un joc, insa daca esti obligat sa te „joci” nu e de mirare ca e neplacut. Insa e la fel de clar ca in contextul potrivit copiii sunt atrasi sa intre in joc de buna voie – si aici marketingul e esential – si atunci totul tinde sa mearga mult mai bine.
 

Rep: Ati trecut printr-o perioada in care ati respins matematica?
Gabriel Kreindler: In facultate m-am distantat treptat de matematica pura, pe masura ce mi-am dat seama ca ma preocupa mai mult problemele sociale, economice si politice. Matematica ramane un cadru esential pentru intelegerea acelor probleme, deci nu am respins matematica.


Rep: Ce v-a motivat in evolutia dvs?
Gabriel Kreindler: Ambitia. Nu sunt neaparat mandru de asta, insa mi-e clar ca olimpiadele m-au atras in principal pentru ca erau o ocazie sa arat ca sunt cel mai bun. Am avut noroc, pentru ca acolo am intalnit oameni grozavi, atat profesori, cat si alti elevi, si asta mai tempereaza din ambitia „rea”. Atunci imi era destul de greu sa ma entuziasmez de aspectul colaborativ al matematicii si al concursurilor – iar concursurile sunt exemple fantastice de colaborare si dedicatie din partea profesorilor. Acum as vrea sa cred ca gandesc putin diferit.


Rep: Cum vedeati matematica in momentul in care ati fost dvs la olimpiada si ce s-a schimbat fundamental in modalitatea in care abordati astazi aceasta disciplina?
Gabriel Kreindler: Atunci vedeam challenge-ul in parametrii problemei de rezolvat. Concursurile sunt un mediu controlat de batalie (cu sine sau cu ceilalti). Astazi vad matematica, si in general gandirea matematica, mai ales ca un mod precis de a despica probleme in economie si stiinte sociale. Iar precizia e pur si simplu esentiala in dezbaterile pe teme pe care oamenii au pareri ideologice atat de puternice. Fara un cadru logic si riguros, e foarte greu sa nu ne certam ca chiorii.



Rep: Cat timp reusiti sa fiti 100% concentrat pe o problema de matematica?
Gabriel Kreindler: Am probleme mari de concentrare, si asta nu s-a imbunatatit in timp.
 

Rep: Ati avut vreodata sentimentul ca ar trebui sa faceti altceva?
Gabriel Kreindler: In facultate, mi-a luat foarte mult timp si mult efort sa-mi dau seama ca vreau sa fac altceva, nu matematica pura. Eram atat de convins, incat nu puteam sa constientizez ca nu e alegerea potrivita pentru mine.
 

Rep: Care ar fi sfatul dumneavoastra pentru un copil caruia ii este teama ca pasiunea pentru matematica sa nu il transforme intr-un outsider, in timp ce toti ceilalti colegi se distreaza?
Gabriel Kreindler: Nu cred ca stiu pe nimeni care sa fie definit in intregime de matematica sau de alta pasiune. Poti pastra un echilibru si varietate chiar si atunci cand esti foarte serios implicat intr-un domeniu. In plus, viata are surprize, si e mai interesanta decat promit stereotipurile. Pentru mine, concursurile de matematica au fost ocazia sa calatoresc in tara si in lume, si sa cunosc oameni noi si interesanti (si nu numai matematicieni). Nu pot sa-mi imaginez sa fi avut asa o deschidere asa de devreme daca nu as fi fost foarte implicat in mate.


Rep: Privind in urma, vi s-au implinit planurile pe care le aveati in 2005, cand ati urcat pe podiumul IMO cu medalie de aur?
Gabriel Kreindler: Da, absolut. In 2005 eram foarte fericit si nu aveam niciun plan. Deci, mi s-au implinit planurile!
 

Rep: Care sunt diferentele fundamentale in predarea matematicii intre Romania si Marea Britanie sau statele cu performante constante la olimpiadele internationale de Matematica?
Gabriel Kreindler: As vrea sa raspund in mod indirect la intebarea dumneavoastra. In orice tara exista o distinctie mare intre invatamantul general si pregatirea pentru concursurile internationale. De exemplu, in Franta si in SUA, ambele tari care pregatesc matematicieni excelenti, multi tineri nu au niciun contact cu olimpiadele, si se implica in mate abia mai tarziu. De fapt, Romania este printre tarile unde olimpiadele au o importanta si popularitate deosebit de mare, ceea ce nu este o surpriza dat fiind ca prima olimpiada de matematica a fost organizata la noi.
 

Rep: Care este sfatul dumneavoastra catre parintii care cauta modalitatile corecte de a-si indruma copiii spre implinirea potentialului?
Gabriel Kreindler: Nu sunt in masura sa dau sfaturi la acest capitol, numai pareri. Cred ca motivatia intrinseca e foarte importanta, iar pentru mine e un mister cum poti ajuta un copil (sau pe oricine) sa devina mai motivat. Ce mi se pare greu este ca orice efort in aceasta directie trebuie sa fie echilibrat: nici laissez-faire, nici controlator. Mi se pare foarte greu, si fascinant in acelasi timp.

Din punct de vedere al educatiei, in modul cel mai general, pentru mine e foarte importanta gandirea critica si independenta, cat si empatia si generozitatea. Oamenii pe care ii respect cel mai mult au capacitatea sa transeze in mod concis idei complexe sau situatii confuze, si in acelasi timp le pasa in mod sincer de cei din jurul lor. Spirit critic nu inseamna spirit agresiv.
 

Rep: Care sunt sfaturile pe care le-ati da unui copil si pe care ati vrea sa le urmeze, ca sa devina un profesionist in orice domeniu si-ar alege?
Gabriel Kreindler: Exista nenumarate sfaturi despre cum sa devii profesionist si sa-ti atingi potentialul! Mi se pare la fel de important sa fim implicati in societatea in care traim, si in contactul cu oamenii din jurul nostru (si de cei de departe). Sunt multe lucruri bune pe care poti sa le faci chiar daca nu iti servesc deloc pentru succesul personal.
 

Rep: Ce i-ati raspunde unui elev care va intreaba: De ce sa invat eu matematica?
Gabriel Kreindler: In mate inveti sa rezolvi probleme in mod sistematic si „la rece”, adica neinfluentat de emotii, iar modul acesta de gandire e util orice vei face in viata.

Amintim ca Gabriel Kreindler a fost invitatul HotNews.ro in urma cu o saptamana la o discutie online. Vezi mai jos cateva dintre raspunsurile pe care le-a dat cititorilor HotNews.ro:
  • In SUA programul este bine incadrat si munca este destul de egal repartizata in cursul semestrului. Cursurile au des teme sau alte proiecte in fiecare saptamana. Cand vine sesiunea, ai deja 50-70% din nota asigurata. La Oxford pentru mine a fost exact invers: toata nota era determinata de un singur examen (unde era obligatoriu sa te prezinti in roba academica...), la sfarsitul anului, ceea ce e destul de stresant! Oxford si Cambridge mai au sistemul de "tutoriale" http://goo.gl/wc0nzD.
  • Mi-a luat cativa ani sa-mi dau seama, dar ma pasioneaza mai mult problemele "reale", economice si sociale, chiar daca n-au solutii la fel de elegante. Asta daca au vreo solutie!
  • Ideea studiului din Maroc era simpla: sustinatorii microcreditului spun ca aceste mici imprumuturi pot schimba radical viata oamenilor saraci, pentru ca oamenii au posibilitatea sa investeasca in mici afaceri, si in cele din urma sa iasa din saracie. Studiul din Maroc a fost unul dintre primele din lume sa analizeze aceste afirmatii in mod riguros, in contextul zonelor rurale foarte sarace. A fost coordonat de profesori universitari din Franta, Belgia si SUA.
  • Matematica nu m-a atras de mic, insa am avut un profesor fantastic in gimnaziu, care deopotriva m-a intimidat, provocat si atras catre mate. La fel la liceu: nu am scris niciodata un eseu la romana cu placere, pentru ca (...) regulile erau incredibil de rigide. Insa la facultate a inceput sa-mi placa grozav ideea de a scrie bine. Asta s-a intamplat din nou din cauza unui prof care m-a provocat (si care m-a ajutat) sa invat sa scriu lucid si convingator. 
  • Cred ca Romania, ca si multe alte tari, nu investeste in mod chibzuit in educatie. Exista o atentie deosebita acordata elitelor, in detrimentul celorlalti, si acest lucru contribuie la nivelul mai slab de pregatire al majoritatii. Asta se poate vedea in clase, unde profesorii prefera sa lucreze cu cei buni.
  • La nivelul statului, exista acelasi bias. De exemplu, olimpicii primesc premii mari (in bani) de la stat, ceea ce nu mi se pare necesar. Si eu am primit aceste premii. Nu stiu pe nimeni care sa fi invatat mai mult de dragul banilor, deci care le e rostul? Sigur ca ii unge pe suflet pe romani sa stie ca "valorile" sunt recompensate (de fapt a fost si un scandal cand premiile nu au fost acordate acum cativa ani). Insa e foarte posibil ca acei bani sa fie mai util folositi altfel.
  • Cred ca reforma BAC-ului in 2011 a fost un pas bun, un rau necesar, in masura in care generatiile viitoare o sa fie constiente ca nu se poate copia (la fel de mult).

Citeste si:


Citeste mai multe despre   















8592 vizualizari

  • +4 (4 voturi)    
    profesori (Marţi, 3 iunie 2014, 0:18)

    Vl@d [utilizator]

    este uimitor ce influenta pot avea profesorii asupra elevilor. eu am fost un elev de nota 7.50 toata viata, dar la bacalaureat, la proba de geografie, am facut meditatii cu o profesoara geniala, cu ajutorul careia am luat 9.75 la proba de geografie. imi era rusine sa ma duc la ea nepregatit.


Abonare la comentarii cu RSS

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică