INTERVIU Andrei Moroianu, olimpic cu doua medalii de aur "pur" la Matematica, astazi director de cercetare la Paris: Matematica era singura materie la scoala unde nu era nevoie sa inveti pe de rost pentru note bune

de Raluca Pantazi     HotNews.ro
Luni, 12 mai 2014, 23:52 Olimpiada_Matematica


Andrei Moroianu
Foto: moroianu.perso.math.cnrs.fr
​Nu trebuie in nici un caz sa fortezi un copil sa iubeasca matematica, ci sa-i deschizi ochii. Sfatul vine de la un “triplu medaliat” la Olimpiada Internationala de Matematica, cu punctaj maxim la doua dintre editiile olimpiadei. De 10 ani profesor la École Polytechnique si director de cercetare la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris, matematicianul Andrei Moroianu a povestit intr-un interviu pentru HotNews.ro cum i-au marcat inceputurile in matematica “problemele cu robineti”, dar si intalnirea cu Terence Tao, copilul-minune australian, la olimpiada internationala din 1987. 
  • Anul acesta, se implinesc 55 de ani de la prima olimpiada internationala de matematica din istorie, organizata la Brasov
  • ​HotNews.ro si The Group au lansat cu aceasta ocazie sectiunea Prima Olimpiada Internationala de Matematica, Romania, 1959, cu sprijinul Societatii de Stiinte Matematice din Romania
Andrei Moroianu a participat de trei ori la Olimpiada Internationala de Matematica, unde a obtinut medalie de aur cu punctaj maxim in 1987 si 1989 si medalie de argint in 1988. Fratele sau, Sergiu Moroianu, impartaseste aceeasi pasiune si participa de asemenea la Olimpiada Internationala de Matematica in 1990 si 1991, unde obtine medalie de argint si apoi aur cu punctaj maxim.

“Scor perfect” la doua editii ale Olimpiadelor Internationale de Matematica au mai obtinut alti 4 olimpici romani: Daniel Tataru (in 1984 si 1985), Nicusor Dan si Adrian Vasiu (in 1987 si 1988), Dan Voiculescu (1966 si 1967), in timp ce Ciprian Manolescu este singurul roman care a obtinut scor perfect la trei olimpiade internationale de matematica, in 1995, 1996 si 1997.   

Andrei Moroianu urmeaza studiile École Normale Supérieure in perioada 1992 – 1995, este cercetator stiintific la Humboldt Universität, Berlin, dupa care cercetator la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS) din Franta, invited Assistant Professor pentru un an la The State University of New York at Stony Brook (SUNY at Stony Brook), iar din 2001 revine la CNRS unde incepand din 2012 este director de cercetare. De asemenea, din 2004 Andrei Moroianu este profesor la École Polytechnique. Vezi aici CV-ul integral al lui Andrei Moroianu.

Citeste interviul integral acordat HotNews.ro de catre matematicianul Andrei Moroianu, la implinirea a 55 de ani de la prima Olimpiada Internationala de Matematica

Rep: Cum a inceput pasiunea pentru matematica: a fost o constrangere sau o placere inca de la inceput?
Andrei Moroianu: A fost o placere de la inceput. Matematica era singura materie la scoala la care nu era nevoie sa inveti pe de rost pentru a avea note bune, iar rezolvarea exercitiilor era un fel de joaca.

Rep: Care sunt primele dumneavoastra amintiri despre matematica?
Andrei Moroianu: Problemele cu robineti (de exemplu daca un robinet umple cada in 2 ore si altul in 3 ore, in cat timp vor umple cada impreuna?), care pe vremuri mi se pareau foarte grele!

Rep: Care a fost atmosfera la olimpiadele internationale de matematica din 1987, 1988 si 1989 la care ati participat si la care ati luat argint si aur cu punctaj maxim?
Andrei Moroianu: Participarea la olimpiadele internationale era de fapt ultima etapa a unui lung proces de selectie a echipei olimpice, care noua ni se parea mult mai greu decat olimpiadele in sine. De aceea, atmosfera in timpul olimpiadelor era foarte destinsa, eram cu totii constienti de faptul ca nu mai suntem concurenti intre noi ci impreuna, pentru un clasament cat mai bun al echipei Romaniei.

Rep: Cum ati reusit sa faceti fata emotiilor olimpiadei?
Andrei Moroianu: Nu tin minte sa fi avut emotii, iar daca am avut, acestea ma ajutau sa ma concentrez. Nu stiu daca era un mod de destresare, dar in general inainte de un concurs incercam sa mai rezolv din problemele date la concursurile precedente.

Rep: Care este relatia dumneavoastra cu matematica - este dragoste pura sau sunt si momente de furie?
Andrei Moroianu: As zice ca este dragoste pura. Nu vad cum ar putea exista momente de furie in relatia cu matematica...

Rep: De ce credeti ca majoritatea copiilor antipatizeaza matematica?
Andrei Moroianu: Probabil pentru ca nimeni nu le-a deschis ochii asupra frumusetii ei. O alta explicatie este faptul ca opinia gresita a societatii despre matematica (vazuta ca o stiinta dura, arida, elitista) se rasfrange si asupra copiilor de la cea mai frageda varsta.

Rep: Care este, in opinia dvs, frumusetea matematicii?
Andrei Moroianu: Frumusetea matematicii tine de o anumita estetica, pe care (din pacate) spre deosebire de arta, doar foarte putini oameni o pot admira.

Rep: Ati trecut printr-o perioada in care ati respins matematica?
Andrei Moroianu: Nu!

Rep: Ce v-a motivat in evolutia dvs?
Andrei Moroianu: La inceput perspectiva participarii la olimpiadele internationale, desigur (nu trebuie sa uitam ca in perioada aceea era aproape singurul mod in care un copil putea calatori in strainatate, ceea ce constituia o motivatie puternica!). Ulterior, dorinta de a face o teza de doctorat frumoasa, iar acum speranta de a gasi solutii la probleme nerezolvate inca...

Rep: Cum vedeati matematica in momentul in care ati fost dvs la olimpiada si ce s-a schimbat fundamental in modalitatea in care abordati astazi aceasta disciplina?
Andrei Moroianu: In timpul scolii vedeam matematica oarecum ca un joc. Acum desigur nu mai privesc lucrurile la fel. In momentul acesta consider ca matematica este una din cele mai mari si mai perene realizari ale omenirii. Este un fel de constructie intelectuala in continua evolutie, al carei avantaj fata de orice alta creatie omeneasca este faptul ca nu poate fi demolata. Singurul pericol (dar mai este mult pana atunci, sper) este ca ea sa se prabuseasca sub propria greutate. Cu alte cuvinte, atunci cand pentru a ajunge la matematica activa (adica la problemele nerezolvate) un student ar avea nevoie de prea multi ani de studii, este posibil ca nimeni sa nu mai aleaga meseria de matematician. Dar desigur, inca nu s-a ajuns la acest stadiu...

Rep: Cat timp reusiti sa fiti 100% concentrat pe o problema de matematica? La ce va fuge gandul, daca se intampla asa ceva?
Andrei Moroianu: Cand incerc sa rezolv o problema pasionanta, pot sta concentrat ore in sir. Principala sursa de distractie in cazurile acestea este e-mailul.

Rep: Ati avut caderi in evolutia dvs. de matematician?
Andrei Moroianu: Am avut desigur perioade in care nu aveam inspiratie. In astfel de cazuri in loc sa ma inversunez pe o problema care nu-mi iese, incerc sa ma uit pe ce au mai scris ceilalti matematicieni din domeniul meu, si de obicei asta imi aduce noi idei cu care pot continua cercetarile.

Rep: Ati avut vreodata sentimentul ca ar trebui sa faceti altceva?
Andrei Moroianu: Nu, in nici un caz nu alta meserie. Dar sigur ca pe langa matematica am multe alte activitati si centre de interes...

Rep: Maximum, cat v-ati chinuit sa rezolvati o problema?
Andrei Moroianu: Cateva luni, poate un an. Adorm in fiecare seara gandindu-ma la probleme de matematica (nu de tip olimpiada, desigur!) si mi s-a intamplat sa rezolv in timpul noptii probleme la care ma gandeam demult. Sigur ca mi s-a intamplat si sa nu reusesc sa rezolv anumite probleme.

Rep: Care ar fi sfatul dumneavoastra pentru un copil caruia ii este teama ca pasiunea pentru matematica sa nu il transforme intr-un outsider, in timp ce toti ceilalti colegi se distreaza? V-a fost vreodata frica sa nu ramaneti captiv in matematica si sa lasati viata sa curga pe langa dvs?
Andrei Moroianu: Nu, dimpotriva, a face matematica este un mod a nu lasa viata sa curga, spre deosebire de distractiile cu colegii, jocurile video etc. Sigur ca nu trebuie exagerat nici intr-un sens nici in celalalt, ci cautat un echilibru intre distractii si concentrare.

Rep: Cum arata cosmarul unui matematician?
Andrei Moroianu: Cosmarul oricarui matematician este inconsistenta matematicii :-) !

Rep: In opinia dumneavoastra, ce este numarul?
Andrei Moroianu: In limbaj matematic, numarul este o clasa de echivalenta. De exemplu, numarul 5 este reprezentat de orice multime cu 5 elemente, cum ar fi degetele de la o mana cele 5 simturi, sau cele 5 paini ale lui Ion Creanga!

Rep: Acum sunteti cercetator si profesor. Privind in urma, vi s-au implinit planurile pe care le aveati in 1989, cand ati urcat ultima oara pe podiumul IMO cu medalie de aur?
Andrei Moroianu: Nu toate, dar in mare parte!

Rep: Care sunt diferentele fundamentale in predarea matematicii intre Romania si statele cu performante constante la olimpiadele internationale de Matematica?
Andrei Moroianu: Pai Romania tocmai este unul din aceste state! In comparatie cu Franta, al carei sistem il cunosc cel mai bine, nivelul matematic al unui elev de liceu este mult mai ridicat in Romania. Din pacate lucrurile nu stau la fel de bine la facultate, in principal din cauza plecarii in strainantate a majoritatii studentilor de varf.

Rep: Sunteti un performer in matematica si aveti in fata dumneavoastra in fiecare an tineri care vor sa devina specialisti in acest domeniu. Care este sfatul dumneavoastra catre parintii care doresc sa isi indrume copiii spre implinirea potentialului?
Andrei Moroianu: Cred ca rolul parintilor este de a deschide gustul copiilor, indiferent ca este vorba de matematica, arta, muzica, literatura, sport, sau politica! Nu trebuie in nici un caz sa fortezi un copil sa iubeasca matematica sau orice altceva, ci sa-i deschizi ochii, si sa-l incurajezi atunci cand descoperi ce inclinatii are.

Rep: Care este directia pe care ati indruma un copil sa o respecte ca sa devina profesionist in orice domeniu si-ar alege?
Andrei Moroianu: In primul rand sa-si aleaga un domeniu care-l pasioneaza, iar apoi sa stie ca nimic nu e posibil fara eforturi.

Rep: Ne puteti da un exemplu de intamplare pe care am putea-o incadra la rubrica de “Stiati ca…?” si care ar putea apropia copiii de matematica?
Andrei Moroianu: O amintire de la prima mea olimpiada internationala (Cuba, 1987): in momentul publicarii rezultatelor pe un panou de afisaj, auzim un copilas de 12 ani strigand deceptionat: "nuuuuu, 40......." Era Terence Tao, copilul-minune australian, trist ca luase doar 40 de puncte din 42 si medalia de argint!! Deceptia lui a fost insa de scurta durata: anul urmator a castigat medalia de aur, la 20 de ani isi termina doctoratul, iar la 31 de ani primea medalia Fields, echivalentul premiului Nobel in matematica!

Rep: Ce i-ati raspunde unui elev care va intreaba: De ce sa invat eu matematica?
Andrei Moroianu: Asa cum am amintit la inceputul interviului, matematica e singura materie la care poti avea rezultate bune fara sa "tocesti"! Dar adevaratul motiv pentru care merita sa inveti matematica este ca ea te ajuta sa-ti structurezi gandirea si chiar daca doar o proportie infima din elevii "buni la matematica" devin mai tarziu matematicieni de profesie, aptitudinile matematice dezvoltate in timpul scolii le vor fi tuturor foarte utile in viata.

Citeste si:


Citeste mai multe despre   



Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.














23085 vizualizari

  • +4 (6 voturi)    
    Pacat (Marţi, 13 mai 2014, 1:13)

    CipriCiprian1309940547368 [anonim]

    Pacat ca jurnalistul n-a pus mai multe intrebari, fiindca dl moroianu ar avea cu siguranta multe de spus. Poate era bine daca jurnalistul ar fi avut un background in matematica, ca sa poata face un interview mai consistent, si poate chiar inregistrat pe video si pus pe youtube.
    Din cartea dansului am invatat prima data Kähler Geometry, si a fost o supriza placuta, cat am vazut ca autorul este un roman, fiindca nu se prea intalnesc asa de des carti scrise de romani.

    Ar fi foarte interesant, daca jurnalistii care se ocupa ce aceste interviuri, ar luat un interview si de la alti matematicieni care n-au fost "olimpici"
    Cum ar fi de exemplu Ciprian Foias si Tudor Ratiu.
  • +1 (1 vot)    
    . (Marţi, 13 mai 2014, 7:25)

    tirolez [utilizator]

    Multumesc pentru articol! Desi nu s-a spus direct, din articol reiese inca o diferenta intre sistemul romanesc si alte scoli. Un copil de 12 ani oricat de talentat ar fi nu va participa niciodata din partea Romaniei la OIM. Greu de crezut ca i s-ar crea culoar. Chiar daca el ar avea potential, ar fi in mod constant tras in turma(unde te grabesti, stai in banca ta, toate la timpul lor).
    Ce-i drept nu stiu daca Australia are per total palmaresul nostru.
  • 0 (0 voturi)    
    papagaliceste (Marţi, 13 mai 2014, 11:53)

    nimrod [utilizator]

    Adică cum fizica sau chimia pe de rost iar matematica nu?
    • +2 (4 voturi)    
      memorie (Marţi, 13 mai 2014, 14:11)

      CipriCiprian1309940547368 [anonim] i-a raspuns lui nimrod

      Este adevarat ca in matematica scolara, nu prea trebuie sa memorezi prea multe ca sa te descurci bine.
      Probleme insa vine mai tarziu. Cand ai o problema de rezolvat, de multe orice nu poti incepe de la zero (fiindca ar lua prea mult timp), trebuie sa te bazezi pe toreme deja invatate, pe definitii. Apoi mai intervine si problema, ca fiecare matematician are "matematica lui", adica, au definitii diferite, au symboluri diferite. Ce la unul este o definitie, la altul poate fi o teorema. La unul multimea numerelor naturale incepe cu 1, la altii incepe cu 0 , ca sa dau un exemplu cat mai usor.
      Matematica e atat de "mare" si fragmentata, incat un matematician dintrun Domeniu sa nu-l inteleaga pe colegul sau, chiar deloc.
      De exemplu un prof. specializat pe PDE eliptice poate sa nu-l inteleaga pe colegul sau de departament care este specializat pe PDE hiperbolice. Si-n alte domenii, precum fizica, poate fi asemanator, dar nu este nici pe departe atat de extrem precum in matematica.
      Ar fi interesant de stiut ceea ce ar fi raspuns dl. moroianu la intrebarea: dimensiunea/marimea matematicii nu va infricoseaza? Va puteti permite sa face aventuri si-n alte domenii ale matematicii pe care nu le stapaniti atat de bine? Nu este frustrant cand stii ca trebuie sa aduci rezultate in domeniul tau, dar de fapt, ai dori sa inveti si alte domenii/ramuri ale matematicii?

      Ar fi foarte multe intrebari interesante, pacat, ca jurnalistul n-a stiut sa le puna.
    • 0 (0 voturi)    
      Romania o forta in matematica (Marţi, 13 mai 2014, 17:10)

      Dalinar [utilizator] i-a raspuns lui nimrod

      era un articol; cu toate astea, prea multi matematicieni romani care sa si fi publicat in afara, nu sunt...si nici tara nu detine tehnologii de varf proprii....
      ps: si totusi un dottor e PM cu pretentii de Presedinte.
      Ceva e fishy.
      • +2 (2 voturi)    
        habar nu ai (Marţi, 13 mai 2014, 17:59)

        Consonant [utilizator] i-a raspuns lui Dalinar

        "prea multi matematicieni romani care sa si fi publicat in afara, nu sunt" - un exemplu despre cum sa-ti dai cu parerea fara sa ai habar. Romania nu este "o forta" in matematica, asa cum bombastic se intitula un articol pe HN, insa ca vizibilitate (masurata de institutii internationale independente) este undeva pe locul 30, ceea ce este foarte onorabil, avand in vedere conditiile economice. Pe de alta parte, comparand cu celelalte stiinte si discipline, matematicienii romanii sunt de departe cel mai bine cotati.
      • 0 (0 voturi)    
        . (Marţi, 13 mai 2014, 20:41)

        tirolez [utilizator] i-a raspuns lui Dalinar

        Nu stiu ce ar trebui sa numaram, persoanele cu cetatenie romana(care o mai au) sau doar cele care locuiesc in Romania?
        Matematica nu inseamna doar teoreme sau rezolvarea unei probleme celebre, inseamna si matematica aplicata - in bioinformatica, in economie, in computer vision. Sunt multi romani care publica in domeniile astea.
        Si cred ca sunt si domeniul matematicii pure, fostii olimpici care au imbratisat cariere universitare cu siguranta publica, asta e meseria lor.
  • +1 (3 voturi)    
    Matematica v politica (Marţi, 13 mai 2014, 17:00)

    ViorelSandu1319195823917 [anonim]

    Foarte bine ca mai citim si ce spun oameni intelgenti, nu doar ce declara idioti patentati ca Basescu sau Ponta, etc.
    Oricum cam superficial interviul. Poate data viitoare il intrebati mai multe. Cred ca am auzi lucruri interesante.
  • +1 (3 voturi)    
    Apreciez dar... (Marţi, 13 mai 2014, 17:14)

    troll-hunts-innocent [utilizator]

    ...cam seci interviurile. Ma tem sa nu obtina efectul opus celui planuit.
    Fara a se considera o incercare de a jigni si celor care o sa ma inunde cu thumbs down le transmit ca oricum nu ma doare, e poate important de retinut ca olimpiadele sint doar olimpiade: nu certifica valoarea. Sint concursuri de rezolvat probleme care fac apel la o anumita dexteritate, matematica adevarata e mult mai mult de-atit.
    In plus, sa-mi fie iertat, ce se face la noi in scoala nu e matematica, e calcul. E fix acel gen de invatamint care formeaza olimpici, dar nu neaparat valori.
    Matematica e un lucru cu care nu e cazul sa-ti bati capul daca nu-l simti. Matematica pura nu are aplicatii, iar daca are sint foarte indirecte (vezi criptografia). Parerea mea e ca invatamintul ar trebui sa se axeze mult mai mult pe matematica aplicata, lasind alegerea celor cu talent sa investigheze si matematica pura. Cu certitudine multi nu "simt" nici cele mai elementare chestiuni matematice si e posibil sa fie vina invatamintului, e mult de imbunatatit aici.
  • 0 (0 voturi)    
    pasiune (Marţi, 13 mai 2014, 17:48)

    E-M-I [utilizator]

    Este vorba de pasiune in sens constructiv. Pasiunea ne impinge sa revenim meu la ceea ce ne pasioneaza, astfel se ajunge la performanta. Intrebati orice performer din orice domeniu si va va raspunde cam in acelasi fel.
  • +1 (3 voturi)    
    Constat cu uimire... (Marţi, 13 mai 2014, 17:51)

    Canadian13 [utilizator]

    ..faptul ca anumite comentarii ( daca nu majoritatea) sunt mult mai bune decat intrebarile ( si chiar unele dintre raspunsuri ) la acest interviu.
    ''Matematica e singura materie la care poti avea rezultate bune fara sa "tocesti"!'' ....hmmmm...asa avea multe de comentat,....dar asa ca exercitiu, incearca sa spui asta unui phD in bioinformatica sau in neurosciences. Mai vorbim, ca lumea e mare...
    • 0 (0 voturi)    
      . (Marţi, 13 mai 2014, 21:12)

      tirolez [utilizator] i-a raspuns lui Canadian13

      Adica? De ce un pdh in bioinformatica/neurosience ar trebui sa toceasca? Ce anume? Sa iau exemplul neuroscience.
      Normal, trebuie sa aiba o baza solida in matematica, nu sa auda atunci prima oara de transformata Fourier sau geometrie diferentiala. Si cu siguranta are nevoie si de programare Matlab/Octave sau ceva similar. Chiar are nevoie de creativitate pentru a duce lucrurile mai departe.
      Nu mai zic de bioinformatica, ca sunt mult prea multe subramuri (imagistica, genetica, secventierea genomului etc.)
      • +2 (2 voturi)    
        din raspunsul tau... (Marţi, 13 mai 2014, 23:31)

        Canadian13 [utilizator] i-a raspuns lui tirolez

        imi dai de inteles ca stii ce vorbesti. Si atunci spune-mi si mie : un student pe care il ai la genomica , cum il faci sa inteleaga o analiza de baza de date a ARNm daca nu se informeaza ( citeste toceste, se pregateste ptr examen, etc) mai intai despre ce naiba e aia ARN ?
        Ca dupa ce invata baza devine creativ, nu-i nici oclipa de indoiala, dar inainte de a fii toti genii, trebuie, vor, nu vor, sa studieze ( citeste toceste) cursul sau materialele pe care le au de studiat. Si asta nu numai in .ro ci peste tot in lume.
        Ah, desigur ca distinsul A Moroianu facea probabil referire la aberatii comuniste de genul sa te pregatesti dintr-un manual cuvant cu cuvant ptr un examen la facultate, dar vorbim de doua lucruri diferite.
        un antecomentator facea remarca foarte pertinenta ca si in matematica trebuie sa studiezi bazele, asa ca chestia cu '' toceala', este ff relativa.
  • +2 (2 voturi)    
    Inca ceva... (Marţi, 13 mai 2014, 18:21)

    troll-hunts-innocent [utilizator]

    ...Intervievatul spune "O alta explicatie este faptul ca opinia gresita a societatii despre matematica (vazuta ca o stiinta dura, arida, elitista) se rasfrange si asupra copiilor de la cea mai frageda varsta."
    Ceea ce ma mira... matematica poate fi foarte elitista. Un exemplu e poetul nostru-matematician, Ion Barbu/Dan Barbilian, care se opunea popularizarii stiintei, faptului ca se incearca aducerea spre "gloata". Aceasta viziune e impartasita de multi matematicieni, nu e o obtuzitate a societatii.

    Banuiala mea (posibil sa gresesc) e ca seria de interviuri incearca o apologie a matematicii pt. a indrepta copiii spre stiintele calculatoarelor. Ceea ce nu stiu daca are rost, isi vor gasi drumul asta daca e cazul singuri. Si as mai spune ca e oarecum exagerat ce se spune, ca pentru a intelege calculatoarele e obligatorie o intelegere profunda a matematicii. Nu strica, evident, dar e mai putin obligatorie decit cred sau sustin unii. In realitatile pietei de munca se cer din ce in ce mai mult asa-numitele soft-skills. Capacitatea de munca in echipa, orientarea spre rezolvarea problemelor, etc. Acel inginer sau om de stiinta pur nu prea mai exista, sau chiar daca exista, nu e ceva nemaintilnit sa nu se poata integra in anumite medii profesionale. Astazi produsele informatice de orice fel au atins o complexitate colosala si fara colaborare nu iese nimic, aptitudinile pur "tehnice" conteaza din ce in ce mai putin.
  • 0 (0 voturi)    
    NU este adevarat ! Mai multi romani au obtinut100% (Joi, 6 octombrie 2016, 21:41)

    DanChicagoan [anonim]

    Cel putin unul il stiu eu si ma mir ca nu il pomeneste ca a fost cu el in grup: Liviu Suciu a obtinut 100% punctaj maxim in 1987.


Abonare la comentarii cu RSS

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by