Ce? Pana acum nu stiati ca exista in Romania spitale de stat cu saloane murdare, unde mancarea e servita la ligheane? Stiati. Pai si atunci ce v-a apucat sa trimiteti fotografii la presa si sa va plangeti de conditiile de acolo?
De ce nu mai sunteti niste pacienti cuminti? De ce nu mai sunteti niste medici disciplinati? De ce deranjati? La ce mai sperati?
Ministerul Sanatatii a fost obligat sa reactioneze la lipsa de igiena si la absenta materialelor sanitare de baza din mai multe spitale maridin Ploiesti, Satu-Mare, Iasi, Bacau, Craiova, Vaslui sau Bucuresti. A trimis comisii de control. A dat comunicate de presa. S-a agitat.
Cel mai probabil este ca toate aceste defecte impardonabile (mancare la lighean sau dusuri fara apa calda) erau cunoscute de Ministerul Sanatatii. Sau, cel putin oficial, ar fi trebuit sa fie cunoscute. Caci ministrul Sanatatii are la dispozitie cateva zeci de Directii de Sanatate Publica (DSP) al caror rol este chiar identificarea acestor probleme si raportarea lor.
Doar ca toate cazurile mai sus enumerate au fost facute publice, prin intermediul presei, de catre pacienti si medici. Nu de la Ministerul Sanatatii am aflat ca toaletele celui mai mare spital din Satu-Mare sunt imputite. Nu de la DSP Prahova am aflat ca medicii celui mai mare spital din Ploiesti opereaza de mai multe ori cu bisturiuri de unica folosinta.
Ministrul Sanatatii fuge de scandaluri, iar directorii DSP-urilor nu vor conflicte cu puternicii din judetul lor. Exista insa o frica comuna si unora, si celorlalti: frica de puternicii baroni locali.
Putini romani constientizeaza ca majoritatea spitalelor de stat sunt dirijate astazi (efectul descentralizarii) de baronii locali. Aproape trei sferturi dintre ele se afla de cativa ani in subordinea Consiliilor Judetene sau Locale. Baronul locului este cel care numeste si destituie directorul unui spital. Si chiar daca fondurile vin de la Ministerul Sanatatii si de la Casa de Asigurari, directorul spitalului este cel care decide pe ce si catre cine se cheltuie banii.
In aceasta privinta, Ministerul Sanatatii sufera de impotenta cronicizata: nu poate ridica de pe scaun un director de spital, oricat de incompetent sau hot ar fi acesta. Uneori nici nu vrea.
Il poate verifica prin intermediul DSP-urilor, dar oamenii de acolo traiesc in judet si nu au niciun interes sa faca valuri sau sa se puna rau cu stapanirea locala. Inca de acum trei ani se constata intr-un raport al Bancii Mondiale ca rolul de control si supraveghere al acestor DSP-uri este “prea slab”.
Ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, a incercat inca din primavara lui 2013 sa desfiinteze sau sa reorganizeze aceste DSP-uri. Nu a reusit, desi putea invoca faptul ca Banca Mondiala a recomandat exact acelasi lucru. De altfel, Eugen Nicolaescu a fost ingenuncheat de mai multe ori in 2013 de interesele baronilor din teritoriu. Daca citim comunicatele oficiale, vom vedea ca ministrul Sanatatii practic se roaga de Consiliile Judetene sa-i dea afara pe directorii incompetenti.
Dar baronii au numit, numesc si vor numi pe cine vor.
In acest context, un posibil instrument de influenta ar fi existenta unui top national al celor mai bune spitale din Romania care sa masoare nivelul de satisfactie al pacientilor. Astfel de topuri exista deja in alte tari si aparitia lor e un eveniment important. In Germania de pilda, spitalele sunt obligate sa publice anual un raport asupra calitatii serviciilor pe care le ofera.
Si Eugen Nicolaescu repeta de ani de zile, precum o cutiuta muzicala ruginita, ca trebuie sa punem pacientul in centrul sistemului. Mai mult, in primavara anului trecut Eugen Nicolaescu declara ca doreste sa introduca un chestionar de satisfactie in spitale: “sa mai stim si noi care e parerea oamenilor fata de ceea ce se face in spitalul respectiv”.
Dar ministrul Nicolaescu a uitat (!) ca aceste chestionare fusesera deja introduse in spitale, printr-o lege semnata tot de el in urma cu sase ani. Pe site-urile mai multor spitale exista deja un astfel de chestionar pentru evaluarea satisfactiei pacientilor, dar sub 2% din spitalele romanesti il pun activ la dispozitia pacientilor (studiu: Banca Mondiala).
Nu e in interesul nimanui sa se afle ce cred cu adevarat pacientii despre un anumit spital.
Chiar si atunci cand asta se intampla, chestionarele nu sunt colectate anonim: fie pacientul este pus sa le semneze, fie sunt preluate chiar de catre medicul curant. Raportul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate in care sunt povestite astfel de cazuri precizeaza cu onestitate ca “procentul foarte mare de asigurati care s-au declarat foarte multumiti poate ridica semne de intrebare asupra gradului de corectitudine sau onestitate cu care au fost completate chestionarele”.
Daca puterea baronilor e la zenit, atunci unde este puterea pacientilor? Ea rasare acolo unde oamenii s-au saturat. La Ploiesti, unde curajul medicului Dan Oprea de a vorbi a dus la demisia unui manager incompetent. La Satu-Mare si Bacau, unde sectiile pe care cativa pacienti au indraznit sa le arate, in toata mizeria lor, au fost inchise pentru a fi renovate si igienizate.
Pacientii au putere si, atunci cand vor invata ca e mai eficient sa o foloseasca decat sa taca, niciun ministru nu va mai putea uita de existenta unei legi pe care chiar el a semnat-o cu cativa ani in urma.
E asta o realitate prea indepartata? Probabil. Dar atunci recitesc ultimele comunicate de pe site-ul Ministerului Sanatatii, toate provocate de cativa oameni exasperati care au decis, in sfarsit, sa arate adevarul. Si incep sa sper.
NOTA:Daca doriti sa ne trimiteti fotografii din spitale le puteti incarca pe www.medalert.ro alaturi de o sesizare.
4
7
