Moartea Poliției, Justiției, apocalipsa climaterică, pandemia, gândirea algoritmică a fiecărui idiot din jur - sunt semnele care au trezit în român morbul “boului moralist”. Pe stradă, pe uațap, în autobuz, în trafic, la petreceri, în parcuri se trezește unul să-ți facă morală. Să-ți belească cheful de a trăi. Că traversezi pe roșu, că bei prea mult, că nu-i bună cafeaua, că fumatul dăunează sănătății, că de ce n-aprinzi luminile la mașină. Băi, stai chill în banca ta, viața mea nu e mă-ta! / Pe mine cine mă apără de “boii moraliști”?
Ți se arată degetul. Întâi și întâi indexul. Adică, uite ce greșești.
Și dacă pe tine te doare-n bască de indexul lui, boul moralist își pierde răbdarea și-ți bagă un deget mijlociu. Aha, nu mă respecți, nu vrei să faci ca mine, uite-l îl meriți. Mă chinui să-ți fac un bine? Tu nu mă vrei, ia ce meriți! Boul n-are răbdare, boul vrea să aibă dreptate imediat, într-o clipă. Iar eu recunosc nu cuplez la năroziile lui.
Recunosc, nu-s perfect. Nu mă gândesc mereu la regulile de ieșit din casă.
Dar există mereu o privire a altuia care mă evaluează. Ce zic eu mă evaluează? Mă distruge. Știți de la ce mi-a sărit țandăra? De la o mie de întâmplări. Ies cu mașina, rar, cât ies. Băi, dacă nu se pune un popor de boi moraliști să-mi atragă atenția că nu mi-am aprins farurile. Bă, dar ce treabă aveți voi? Unul m-a alergat în trafic de la Universitate la Romană ca să-mi arată că n-am farurile aprinse. Alta: m-am urcat în autobuz. Asta o fac des. Și vine unul să-mi spună să-mi iau bilet că el a luat și eu de ce nu-mi iau. Bă, boule, am vrut să-i spun, lasă-mă în sosul meu. Uite, n-am chef să iau bilet, vreau să trag țeapă la tot STB-ul, ce vrei tu. Și să mă râd de voi slugilor care vă luați bilet. Nu se poate! Nu. Acum să-ți iei bilet! Și a stat boul lângă mine să-mi iau bilet în numele unui “transport corect și civilizat”. Altădată beau un pahar și eu ca omul. Nici nu pun buza pe pahar că unul de la masă îmi spune: alcoolul creează dezechilibre mentale. Bă, boule moralist stai în creierul tău și lasă-mă să mă dezechilibrez. Știți, problema este că boul stă la masa mea și mă străpunge cu privirea. Cam așa se întâmplă și cu o țigară, boul hop și el: fumatul dăunează sănătății.
Știți, boii n-au propriile cuvinte, nu, ei, săracii preiau, înghit pe nemestecate niște sloganuri și cred că-s cavalerii adevărului, dreptății.
Și exemplele continuă. Pe net sunt miliarde. "Boii moraliști" îți vor binele. La Sală vine unul să fac exercițiile cum trebuie. Ce vrei de la mine? Pune unul mâna pe ganteră să-mi arată. Mă sperie “intervenția”. Necunoscuții care intervin în felul meu de a fi. Indivizi pe care nu-i cunosc. Oameni care nu mă lasă să fiu cum sunt. De ce arunci gunoiul la “plastic”, păi, nu știi că galben e “plastic”. Nu! Să moară mamă, acum stau să mă uit la culori? În autobuz se urlă rețete de viață cu subînțelesul trebuie să fii ca mine. În farmacie se urlă: ai gândaci, se vede pe tine că ai gândaci! am adus gelul de prins gândaci! Și ți se spune exact cum se folosește gelul de gândaci: “gândacul se polenizează cu gel, gândacul impregnat se duce la familia lui de gândaci și mor toți că le dă gândacul gel. Mor toți, toată familia!” Ți se spune cum să trăiești moral. Și dacă te abați, o belești.
Nu poți fi nevinovat, visător. Nu. Boii moraliști te pun în ordine.
Te fac conștient, băi, tu pe ce lume ești? Poliție nu e, Justiția e moartă ca scroafa, procurorii sunt vânduți. Dar suntem noi “Superboii urbani” și te ordonăm noi. Și un avertisment din partea mea. Superboii urbani sunt algoritmici, dacă nu folosești cuvintele lor, ai belit-o! Riști să te cerți, să-ți scoți ochii. Eu așa pățesc. Nu înțeleg ce vor să spună unii și alții și minute-n șir mă cert, nă înfurii. De ce? Nu știu. Ei îmi vor binele, drăguții de ei.
Pe mine cine mă apără?
DIN ACEEAȘI SERIE DE mic SCANDAL CITEȘTE ȘI:
Lăsați drogații să vină la mine! / ODĂ DROGAȚILOR!
Ne-am încăierat de la capacul de apă îmbuteliată. SGR-ul mamelor lor! / Pe mine cine mă apără?
PIN-ul UBER m-a “spart” la gură.
30
34
