Strategia neconvențională a Suediei privind gestionarea pandemiei de COVID-19 naște o nouă controversă: nivelul de imunitate, relatează Politico.

Anders TegnellFoto: Jonathan Nackstrand / AFP / Profimedia Images

Agenția de Sănătate Publică suedeză, cea care a elaborat abordarea de răspuns la pandemie, a anunțat că rata de imunitate în fața coronavirusului ar fi ajuns la până la 40% în capitala Stockholm și că joacă deja un rol major în combaterea bolii.

„Suntem în mod clar la niveluri foarte semnificative [ale ratei imunității]”, le-a declarat reporterilor epidemiologul-șef Anders Tegnell în cadrul unei conferință de presă ținute marți, adăugând că „reducerea pe care o vedem acum [în numărul infecțiilor] indică o imunitate foarte mare în rândul populației”.

Anunțul lui Tegnell părea să fie o veste bună rară într-o țară care a înregistrat o rată a infecțiilor ridicată, apărând speranțe că așa-numita „imunitate în masă” - în care un grup imun protejează populația încă susceptibilă bolii - ar putea fi atinsă.

Însă declarația lui Tegnell a fost rapid contestată de către critici, 25 de medici și oameni de știință suedezi publicând o scrisoare deschisă în care atacă abordarea autorităților privind coronavirusul și susțin că rata imunității este mult mai mică decât cea menționată de Agenția de Sănătate, posibil doar la 10%.

„O prezumție complet nedemonstrată”

Unul dintre autorii scrisorii, virologul Lena Einhorm, a admis că numărul de infecții și rata deceselor este în scădere, contestând însă ideea că imunitatea în masă ar fi un factor imprtant.

Potrivit acesteia îmbunătățirea protocoalelor de igienă la centrele de îngrijire a bătrânilor și faptul că mulți suedezi practică distanțarea socială la casele de vacanță în timpul verii sunt factori mai importanți.

„Motivele sunt multiple dar este improbabil ca imunitatea în masă să joace vreun rol major”, a declarat Einhorn pentru Politico.

Aceasta afirmă că o slăbiciune în estimarea de 40% a ratei imunității a Agenției de Sănătate ține de faptul că mai puțin de jumătate din aceasta se bazează pe teste pozitive pentru anticorpi, unul din semnele clare că o persoană a avut coronavirusul și s-a vindecat.

Cealaltă jumătate a estimării autorităților este legată de mecanisme mai puțin înțelese ale sistemului imunitar despre care se crede că ar putea determina imunitatea la unele persoane care nu au fost testate pozitiv cu anticorpi.

Einhorn afirmă că acest lucru reflectă „o prezumție complet nedemonstrată”.

Dezbaterea din Suedia ilustrează cât de multe necunoscute încă există cu privire la pandemie în timp ce aceasta continuă să se răspândească pe glob. Întrebări esențiale privind cât durează imunitatea, care este cea mai bună modalitate de a o măsura sau dacă ea există de fapt, rămân fără răspuns deocamdată.

O veste bună

Epidemiologul-șef al Suediei afirmă că agenția sa lucrează cu prezumția că persoanele care s-au vindecat de virus sunt imune și că imunitatea ar dura cel puțin șase luni.

Tegnell a afirmat pentru Politico că răspândirea asimetrică a bolii face măsurarea nivelurilor de imunitate dificilă, susținând că „acum colectăm diferite probe și încercăm să le punem laolaltă”.

Controversa privind nivelul de imunitate suedez este doar cel mai recent episod dintr-o dispută care a început când Suedia a ales să nu implementeze măsuri de carantină la debutul pandemiei, spre deosebire de vecinii săi nordici ca Danemarca sau Norvegia care au închis rapid școlile și implementat restricții stricte.

Autoritățile suedeze au ales însă să păstreze societatea preponderent deschisă, declarând că se așteaptă la o răspândire lentă a virusului care poate fi gestionată.

O multitudine de critici, o parte din aceștia fiind semnatari ai scrisorii din această săptămână, au afirmat că guvernul conduce țara spre un dezastru. Aceștia afirmă că neintroducerea devreme a carantinei și neimplementarea obligativității purtării măștilor au fost greșeli.

Numărul deceselor la milionul de locuitori, acum aflat la 561 în Suedia, este mai mic decât al celor mai grav afectate țări europene precum Regatul Unit și Spania, dar este de aproape 12 ori mai mare decât în Norvegia și în jur de 10 ori mai mare decât al Finlandei.

Însă Tegnell apără abordarea relaxată a autorităților suedeze, afirmând că este greu de determinat cu exactitate rolul imunității în masă dar că scăderea recentă a numărului de infecții este o veste bună și că într-o oarecare măsură validează strategia țării sale.

„Arată de asemenea că strategia suedeză poate stabili o scădere foarte rapidă a cazurilor în aceeași manieră în care au făcut-o și carantinele”, susține epidemiologul-șef al Suediei.

Citește și: