Acțiunile ofensive duse pe fronturile din Ucraina în ultimele luni au arătat strategii diferite adoptate de liderii militari de la Kiev și Moscova, arătând totodată disperarea președintelui Vladimir Putin de a obține o victorie înainte de împlinirea unui an de la declanșarea „operațiunii militare speciale”.

Soldati ucraineniFoto: Juan BARRETO / AFP / Profimedia

Ofensivele din jurul Bahmut și a Kreminna, orașul din regiunea Lugansk în direcția căruia forțele ucrainene au lansat o ofensivă după eliberarea Lîmanului pe 1 octombrie, au inclus lupte în tranșee și de gherilă urbană, dueluri de artilerie, acțiuni cu obiective tactice limitate duse de infanterie și tancuri, precum și lovituri cu rază lungă asupra unor ținte logistice și sedii de campanie.

Însă între ofensiva dusă de forțele ruse și cele ucrainene există câteva diferențe cheie, explică generalul Mick Ryan într-o nouă serie de postări făcute pe pagina sa de Twitter.

Una dintre acestea ține de asimetria dintre gândirea operațională ucraineană și cea rusă.

Ofensiva rușilor s-a axat pe capturarea unor orașe ca Bahmut și Soledar, care au o utilitate strategică limitată. Deși Bahmut este un oraș cheie în regiunea Donețk, capturarea sa este puțin probabil să schimbe imaginea de ansamblu pentru forțele ruse.

Ryan afirmă de asemenea că pierderile masive suferite de forțele ruse în eforturile de a captura aceste orașe nu se justifică deocamdată prin câștigurile minora înregistrate.

De ce atacă armata ucraineană în Lugansk

Însă lupta dusă mai la nord de ucraineni este destul de diferită, potrivit generalului australian în retragere.

„Regiunea Kreminna-Svatove-Starbil este importantă din cauza nodurilor sale de transport. Dacă Rusia pierde aceste orașe ea va pierde rutele sale cheie de aprovizionare către regiunea Lugansk și numeroase rute nordice către Donețk”, explică Ryan.

Potrivit acestuia, un succes pe scară largă al forțelor ucrainene aici ar putea duce în cele din urmă la recucerirea regiunii Lugansk și compromitarea liniilor de apărare ruse din nordul Donețkului.

Acest lucru ar însemna că rușii ar trebui să își redesfășoare în aceste zone forțele care erau pregătite pentru ofensive de primăvară.

Un alt aspect interesant este că rușii au ales să atace unde forțele ucrainene ocupă cele mai solide poziții. Donbasul este locul în care Ucraina a avut la dispoziție 8 ani să pregătească linii de apărare multiple și să le consolideze.

„Atacurile în zonele în care inamicul este cel mai puternic în general nu sunt recomandate în război”, afirmă Mick Ryan.

Ucrainenii pe de altă parte au avansat rapid în regiunea Harkov și în Lugansk la sfârșitul anului trecut fiindcă au reușit să identifice o zonă în care forțele rusești sunt vulnerabile. Conducerea militară de la Kiev a pregătit apoi operațiunile mai metodice din prezent.

Diferențele între trupele folosite de Rusia și cele ale Ucrainei

O altă diferență importantă scoasă în evidență de aceste două ofensive ține de tipul forțelor folosite.

Ucraina utilizează o armată profesionistă și unități din Forțele de Apărare teritorială, acestea fiind coordonate de un comandament unitar.

Rusia în schimb a abordat o altă strategie. Bătăliile din jurul Bahmut, Soledar și zonele din jur sunt duse de un mix de trupe regulate ruse și mercenari Wagner, care par să fie aruncate într-un fel de competiție între ministerul rus al Apărării și șeful grupării paramilitare, Evgheni Prigojin.

Acest lucru este exemplificat de faptul că mercenarii Wagner au revendicat cucerirea Soledarului în timp ce Kremlinul a îndemnat inițial la „precauție”, amintind că toate problemele legate de situația de pe front țin de Ministerul Apărării de la Moscova.

„Acest lucru spune multe despre abordarea celor două țări în ceea ce privește acest război. Pentru Ucraina, armata sa este întărită de un flux constant de voluntari care își înțeleg obiectivele și au demonstrat timp de aproape 11 luni că sunt dispuși să se sacrifice pentru apărarea națiunii lor. Rusia pe de altă parte a recurs la folosirea mercenarilor - mulți dintre ei deținuți încurajați de bărbați cu mitraliere aflați în spatele lor - pentru cea mai importantă campanie a sa în Ucraina”, afirmă Mick Ryan.

Obiective diferite pentru Vladimir Putin și Volodimir Zelenski

Nu în ultimul rând, aceste ofensive din jurul Bahmut și Kremina oferă indicii cu privire la mentalitatea liderilor politici din Rusia și Ucraina.

„Putin este disperat pentru o victorie de orice fel. Forțele sale armate nu au reușit să atingă obiectivele politice - securizarea regiunilor ucrainene anexate în 2022. Prin urmare, Putin are nevoie de ceva înainte de aniversarea unui an de la invadarea Ucrainei pentru a putea spune rușilor că ea merită, indiferent de costuri. Bahmut și Soledar s-ar potrivit acestui deziderat”, mai spune ofițerul australian.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski se confruntă în schimb cu o altă provocare. Forțele sale au încheiat anul 2022 cu inițiativa pe câmpul de luptă, obținând victorii semnificative în Harkov și Herson.

Ele intră în 2023 cu inițiativa și moralul de partea lor, lucruri care vor fi cruciale pentru ofensivele pe care le pregătesc.

Mick Ryan afirmă că, deși Zelenski nu este disperat după o victorie imediată cu orice costuri, lucru care permite comandamentului militar de la Kiev să își pregătească răbdător și meticulos următoarele acțiuni, președintele Ucrainei va avea nevoie de mai multe victorii pe câmpul de luptă pentru a continua să obțină sprijin din partea Occidentului și să continue eliberarea țării sale.

Deși bătăliile pentru Kreminna și Bahmut sunt în prezent importante pentru ambele părți, acestea ar putea fi complet eclipsate de noile ofensive care urmează să fie lansate în 2023.

„Iar aici este pericolul. Nicio parte nu își permite să își angajeze prea multe forțe în aceste bătălii. Ele trebuie să își gestioneze resursele pentru campanii militare în est și în sud. Urmează multe luni sângeroase”, conchide generalul Mick Ryan.

Urmărește ultimele evoluții din a 329-a zi a războiului din Ucraina LIVETEXT pe HOTNEWS.RO.