Corabia, Olt. Destinul m-a dus spre Corabia de Olt. Nu știu cum. În viața mea n-am fost acolo și nici prin cap n-am crezut că există Corabia Olt. Este incredibilă Corabia Olt, trecerea Dunării prin Corabia. Am făcut nebunii. Dunărea fiind scăzută, am mers prin ea, am vânat scoici cu niște asiatici, am explorat o insuliță, am savurat pește dulce și gustos la Jet. Aici la Corabia unde natură e câtă viață. Omul e așa cum trebuie el să fie, copleșit de Dunăre și de natura ei. Înc-o vacanță mică și miraculoasă: Corabia, Olt.
Corabia, Olt. Chiar am tras de volan din Alexandria și m-am dus mai departe
Nimicului din Alexandria de Teleorman, un oraș opresiv, depresiv, i-a venit replica unei lumi uitate în natură: Corabia, Olt, deschis spre soare și Dunăre.
O privire voluptoasă spre Dunăre. Și mi-a răspuns c-un pește delicios terasa Jet
Și întâi am găsit Dunărea și mi-a fost dor de un pește dulce și gustos. Și am găsit terasa Jet. Și am luat o ciorbă de pește și un crap. Mi-am lins degetele. Atât de simplu este. Am citit apoi de alte rețete de Corabia, ca pește la disc sau ciorbă acrită cu aguridă:
Și m-am plimbat desculț pe Dunăre
Dunărea e o uriașă cucoană domolită de secetă. M-am băgat cu deștele, ca nebunul în apă. Cum să nu fii fericit că intri în dunăre, ca un copil m-am descălțat și-am intrat în apă, în mâl. Dunărea e până la genunchi. Am stăpânit Dunărea în secetă.
Și tare mi-a fost teamă să nu vină șopârle pe mine, șerpi anaconda, dinozauri cu 3 capete. Să sară din Dunăre și să facă haț și gata! să mă termine. Nimic n-a sărit din clarul de Dunăre. Doar m-a înconjurat un grup de asiatici care căutau ca berzele, cu capul în apa Dunării. Căutau. Cu ochiul și cu degetele scoteau din nisip scoici. Atât de simplu, ca un maimuțoi am făcut la fel. Și uite scoicile cât o labă de picior, numărul 38.
Și uite privire la mine. Nu știu, nu era curioasă. Era utilitară. M-am gândit o clipă că, precum asiaticii mei, voi face o oală cu scoici uriașe cu pătrunjel, cu usturoi, scăldate în vin de Corabia. Am băgat scoici în buzunare. Apoi, stând întins în mâlul Dunării cu pantalonii mei albi, închizând ochii, ciripit de răndunici, vrăbii și alte păsări, m-a luat amorțeala, somnul. Și după somn, am fost mai bun, am dat drumul scoicilor. Le-am trimis din nou în libertatea lor: în Dunăre. Și, acum, odihnit de Dunăre, mi-am dat seama ce vis cretin, hrăpăreț am avut.
Și ce-am făcut? N-am mai făcut altceva. Nu vroiam mai mult. M-am cufundat în natură. Am vrut să fac parte din natură. Și au venit spre mine liniștea, păsăretul, vaga neliniște a Dunării. Am adormit iar în soare. N-aveam de ce să-mi fac griji. Corabia destinului mă ducea singură. Știa ea unde. Ce-mi păsa unde.
Istoria Corabiei, Olt
Am luat-o spre București. Înserarea scoatea pe străzi case cu istoria lor. Înserarea, ca o dunăre secată ce lasă să i se vadă epavele de pe fund:
Corabia, Olt. Acolo am simțit anestezia Naturii
Omul s-a oprit în mine văzând Natura. Am fost copleșit, anesteziat de natură. Dunărea scăzută, scoici de vânat, pește dulce și gustos la Jet. Și Nimic mai mult decât să crezi că domin Dunărea cu pasul meu, da, când Dunărea e secată, învinsă. Omul copleșit de Dunăre și de natura Dunării virgină.
Vacanțe mici și miraculoase. LINK-uri ai, mergi, comentează, dă vestea mai departe:
Racoș Brașov: Coloanele de bazalt, Lacul de smarald, Vulcanul stins / Pământul e ca pe Lună
Constanța și Mamaia. Mucegaiul și Șmecherii VIDEO
Moroeni, Dâmbovița, la apus, la grătar, de la Gâlma la Bolboci
Cabana Caraiman, Concertul Stradivarius: Alexandru Tomescu și Dragoș Ilie interpretând Paganini
Clejani Giurgiu. Mumie sârbească, lăutari și Rătăcire de Moși și Rusalii
Comana Giurgiu: lac, plictis, pădure, Gellu Naum
Belciugatele Călărași: Să faci din baltă bici/ Relaxare cu pește, lăutari și daci de Mataraua
Ploiești: Piața cu Pește, Muzeul Ceasului, Casa Ploieșteană. Viață de guvide.
Cetățeni, Argeș, Fenomenul Arasse. Mere de Voinești. Mănăstirea Nămăești
5
19
