Belciugatele Călărași. Aici, în Belciugatele, nu-nțeleg eu prostia omului. Căci peștele, care stă-n fund de lac, face farmecul locului. Și privește de ce să nu te mulțumești cu tihna de baltă, de ce să nu privești ca boul în apa asta tihnită de la Belciugatele. Cu 120 de lei ajungi aici din București, cu tot cu o pastramă de rață și un vin Serafim. Domle, mi-am luat un scaun și m-am lipit de mal. Îți pune locul belciug. Din depărtare îți cântă aprig lăutarii și din apropiere strigă dacii de la Mataraua. Vremea va fi vijelie. Unde să te duci? Hai în vacanță mică, la Belciugatele!
Belciugatele Călărași. La pește
Ăsta e un loc inventat în jurul bălții. În jurul peștelui, mai exact. Ce se zice despre pește și nu știm noi? Peştele caută locul cel mai adânc, pe când omul pe cel bun. Cu râma mică se prinde peştele mare. Peştele de la cap se-împute. Peştele, ca şi musafirul, e bun numai două zile. Peştele numai în apă trăieşte. Peştele, ca să nu fugă, trebuie să-l ţii de cap. Stai cu ochii pe lac și te ții de chioce de astea. N-ai ce face. Destinde-te! Nu căuta peștele cu orice preț că el nu iese în cale prostului. Peștele se leagă de noroc că orice baltă o avea pește dar nu orice om dând la pește prinde pește. Poate prinde rămăsătură, poate prinde nimicnicie, pește cu adevărat prinde norocul. Adică, norocul nu-i o persoană, nu e în noi noroc permanent ca un Mall, nu, norocul vine și trece și uneori ai, alteori n-ai, dar depinde cum vrei tu să vezi.
Belciugatele Călărași. Lăutarii de Baltă
Stăm cu ochii pe baltă și gândim așa. Iar dacă-n baltă peștele e norocul nostru căutat, lăutarii sunt Regii norocului. Nu știi cum îți merge norocul, cum te lasă vocea, cum intri în disgrația cârciumarului. De pe balta cu pește se aud în unduiri aprige lăutarii. Mi se par stridenți în cârciumă, nu știu de ce, dar aici pe lac, aduși de vreun vânticel, uite-i sunt tocmai bine. E tihnă la Belciugatele mai tot timpul și ai nevoie ca să nu-ți țiuie urechile de astă pală lăutărească.
Belciugatele Călărași. Cetatea dacică Mataraua
Cică e aici o cetate dacică. Am tot căutat-o. Nu e. O fi îngropată adânc în pământ. Dar știți vorba aia, ce-mi pasă mie că nu e cetate, dacă e aici loc larg în care pot visa la daci și barbari. Ce încleștare, ce omenet în vrie, nimic nu s-a întâmplat aici, auzi nume Mataraua, nimic nu s-a întâmplat, zic, aici, din ce noi nu ne putem închipui. Mataraua e un pustiu și de vor fi fost daci aici cred că mâncau măduvă din coarne de urs și namilă la cuptor cu ghimbir. Vă dați seama ce sălbatici care nu știu de existența mea de peste 3000 de ani? Aici la Mataraua stați și gustați păstrămioara de rață și vinul Serafim. Bun, dacă n-ai chef de lălăielile existențialiste, de pește, de destindere pe lac, de picnic, vezi că-s 2 restaurante și 2 hoteluri pe malul Belciugatelor. Du-te, bă, acolo. Că ai bani! Eu atâta pot la Belciugatele de Călărași. Să văd balta cu pește, să aud lăutarii aprigi și să-mi imaginez daci de Mataraua.
VACANȚE MICI ȘI MIJLOCII - citește și mergi la:
Clejani, Giurgiu, Biserica gotică, mumia lui Mișa Anastasievici, taraful din Clejani, sărăcie, natură, dude, corcodușe, ploaie, Moși de vară, Rusalii
Comana Giurgiu. Piața Progresul, George Bacovia, Gellu Naum, Casa Comana, Pădure, Lac
0
4
