Constanța și Mamaia. Mucegaiul și Șmecherii. Nu barbarii invocați de poetul Ovidiu au urâțit Constanța și Mamaia, ci șmecherii lui Radu Mazăre. Orașul vechi e al mucegaiului. Capturat de comuniști, lucrarea a fost definitivată de fostul primar și oamenii lui. Orașul vechi e abandonat vânturilor și mării. Dacă o Constanță poate renaște, Mamaia e deșelată, e moartă și îngropată. Înghesuită de construcțiile noi, dezgustătoare ale șmecherilor. Constanța și Mamaia. De ce n-ai vedea acțiunea Mucegaiului și a Șmecheriei?
Constanța și Mamaia. Mucegaiul și Șmecherii
Eu plâng când văd Constanța centrului vechi și sunt înmărmurit de a-dreptul, rămân fără cuvinte, când văd betoanele care omoară marea la Mamaia. Nesimțirea banilor se simte aici și este de vizitat Constanța și Mamaia exact pentru sora Abandon și fratele Șmecherie. Nicio măsură nu există aici.
Centrul vechi de la Stradela Vântului
Marea Constanței cuceritoare a oferit tot ce a avut ea mai bun, omul a siluit-o, a violat-o. Nu te duci în Constanța ca să mergi la Mall, te duci să umbli pe picioarele tale, să guști un pește, să bei un vinișor de Dobrogea. Nimic nu găsești aici din toate astea. Încă de pe mal, marea bate cu apele ele în hoteluri criminal de mari și abandonate. Apoi, pe stradela Vântului, îngustă cât un antebraț, urci în orașul vechi, cu picioarele poți atinge locurile, cu ochii însă te îngrozești. Unii zic că-n Centrul vechi sunt și clădiri bântuite (mirese nemăritate, juvenili spânzurați, babe vârcolaci), dar astfel de legende sunt mișto să accentueze adrenalina, nasol este că tot ce-i casă de om pe străzile portului vechi sunt de un farmec neomenesc cu miros gros de mucegai.
Uite aici povestea caselor. Uite de ce istoria lor le dă voie la renovare și bună-stare.
Labirintul de străzi îți arată fațade gata să cadă, tencuieli mucede, balcoane care te umplu de horror, că-ți cad în cap. Aici era forfotă și tihnă, că era cartierul bogat. Se ciocneau civilizații și se încrucișau limbi aici. Era zăngănit de bănet. Armatori, cupeți, industriași de toate națiunile, de la români la armeni, evrei, greci, la italieni, englezi, turci. Acum peste toate astea stă mucegaiul înstăpânit de dinainte de anii 1950 dar bine așezat în anii lui Radu Mazăre, care n-a restituit clădirile proprietarilor că n-a vrut el, de-al dracului.
Am trăit un timp în Constanța ca Ovidiu poetul. Îmi place gustul aerului, plimbarea cu troleibuzul, mă atrage viața din port, pot să stau ore să privesc în zare, cum vasele își fac loc spre zare, dar doar cu privirea nu-i destul să trăiești în oraș.
Cazinoul din Constanța
Cică va fi curând gata cazinoul, cel împopoțonat “ca un coșciug”, cum se glumea în anii 1910, când a fost ridicat la mare. Dar ce să fac eu la cazinou, doamne iartă-mă?
FOTO Imagini cu Cazinoul Constanța, după renovare
Doar cu văzul să văd? Un oraș trebuie deschis tuturor simțurilor. Un călător trebuie să aibă toate simțurile cu el. Ai miros? Ia mucegaiul de Constanța în nas. Vrei să vizitezi? Trăiești abandonul. N-ai loc curat și ieftin de mâncat pește, n-ai loc simplu și bun de beție cu vinuri Dobrogene. Sau eu nu știu. În restaurante, pare că e o Constanță plină de bani, tot felul de invenții culinare și cu prețuri de-ți taie cheful. Dar nu mă plâng eu, că nu-s decât vizitator, trecător. O fi lume bogată în Constanța și-și permite astfel de exotisme. Și dacă e așa nu invidiez pe nimeni, ca sărac ce sunt. Orașul nou n-are istorie, n-are chichirez. Pentru mine e infinit, mi-a fost greu mereu să ies din el. De aceea umblu cu troleibuzele, mă simt apărat de lungimile orașului. Un constățean știe sigur de ce să fie mândru, dar pe mine Constanța mă apucă de picior, de ochi, de creier doar doar să-mi arate ceva mișto. Și nu-i iese.
Cu gânduri bune mă duc spre Mamaia. Limanul Siutghiol și Ovidiu
Mie îmi place mai mult Limanul Siutghiol sau Lacul Mamaia. Stau și mă belesc, că-n mijlocul lacului se afă Insula Ovidiu. Cică aici poetul latin Ovidiu, exilat aici acum șdemii de ani, scria versuri de exil. Ovidius Naso, unul dintre marii poeți ai lumii, a murit aici, la Constanța, de desnădejde. În plină glorie, a fost smuls din sânul familiei pentru că, spun unii, ar fi uneltit, ar fi spus o vorbă stricată împotriva împăratului Augustus. Alții spun că Ovidiu și Augustus Împărat ar fi iubit aceeași femeie. Cine știe ce-a fost cu adevărat? Cert este că Ovidiu și-a mâncat zilele aici, la capărul lumii romane, printre barbari. Cărțile ce-mi plac sunt Arta iubirii și Metamorfozele.
“Dar spune-mi tu: atunce cand inima ta plange, Trudita de durere, nu-ti piere somnul lin? Cand patul gol, iubito, de mine-ti aminteste, Nu te framanti tu iarasi de grija si de chin? Nu-ti arde trupul?Noaptea nu-ti pare-o vesnicie? Si oasele-obosite de zbucium, nu te dor?''
Satul de vacanță
mă sperie pe orice anotimp. E înghesuiala aia de blocuri comuniste numite hoteluri de lux, de acolo până-n Năvodari. E horror locul, e de nerespirat. Întunecă mintea, dă fierbințeli trupului. Cum s-a putut naște un asemenea corp de rău și de beton? Cum? Cum? Cum? Șmecheri și Șmecherii sunt peste tot globul. Problema cea mare este să nu fie lăsați să-și exercite meseria. Ori, aici e loc rău, nestăpânit de nicio lege.
Marea se zbuciumă și visez într-o zi să dărâme tot locul, să vină cu valurile, să se ridice deasupra locului și să-l pună la pâmânt, să-l înghită ca o balenă. Nu pot să mă deslipesc de Constanța asta fără să spun o vorbă de Padurea Hagieni. Sunt un deliciu platourile calcaroase, tufărișurile și de prinzi, vederea unor șerpi veninoși și a viperei cu corn. Dar n-ai tu șansa asta, să prinzi vipera cu corn…
Orice s-ar spune, merită vizitate Constanța și Mamaia
Cu artă poți admira Mucegaiul și Șmecherii. E o artă și aici, să vizitezi locul să vezi aceleași lucruri și să găsești mereu alte cuvinte să le exprimi. E o artă, artă pe care și Ovidiu a exersat-o. Recunosc, uite-l pe Ovidiu spunându-mi oful cu mult mai mare măestrie:
“Ţărmul stîng al Pontului este barbar şi deprins cu prădăciunile lacome: omorul, măcelurile şi războaiele sînt veşnice aici. Marea este agitată de valuri în timpul iernii, dar inima-mi din piept este şi mai tulburată decît însăşi marea. De aceea, cititorule nevinovat, trebuie să mă ierţi şi mai mult că versurile acestea sînt mai prejos de aşteptările tale, cum şi sînt de fapt. Acestea nu le-am scris în grădinile mele, ca odinioară, şi nici tu, pătuşorul meu drag, cu care eram obişnuit, nu-mi odihneşti trupul. Sînt aruncat încoace şi încolo deasupra unei genuni sălbatice, cu neguri şi lumină puţină, unde însăşi hîrtia este bătută de apele întunecate ale mării, Furtuna neînduplecată se luptă cu mine şi este înfuriată că îndrăznesc să scriu sub ameninţările ei năpraznice.”
Ai aici Constanța și Mamaia. Repet trebuie văzute, chiar cu mucegai și șmecherii. Trebuie văzut ce face omul cu excesul de ne-simțire și cu lăcomia. Trebuie tras aerul mării în piept, tocmai așa sugrumată, violată de abandonuri sau exces de beton.
Vacanțe mici și miraculoase. LINK-uri ai, mergi, comentează, dă vestea mai departe:
Moroeni, Dâmbovița, la apus, la grătar, de la Gâlma la Bolboci
Cabana Caraiman, Concertul Stradivarius: Alexandru Tomescu și Dragoș Ilie interpretând Paganini
Clejani Giurgiu. Mumie sârbească, lăutari și Rătăcire de Moși și Rusalii
Comana Giurgiu: lac, plictis, pădure, Gellu Naum
Belciugatele Călărași: Să faci din baltă bici/ Relaxare cu pește, lăutari și daci de Mataraua
Ploiești: Piața cu Pește, Muzeul Ceasului, Casa Ploieșteană. Viață de guvide.
Cetățeni, Argeș, Fenomenul Arasse. Mere de Voinești. Mănăstirea Nămăești
1
19
