Ce si cum stiu romanii despre bani - Proiect sustinut de BCR

Românii consumă în mod ostentativ ca să arate că au lucruri scumpe. În America întâlnim un comportament opus - VIDEOinterviu despre educația noastră financiară cu Irina Anghel Enescu

de Eugen Istodor     HotNews.ro
Luni, 2 iulie 2018, 10:37 Actualitate | PERSPEKTIVA


Irina Anghel Enescu
Foto: Hotnews
Irina Anghel Enescu a crescut cu bani de la bunicul. A realizat după 1990 că lucruri simple îi lipsesc pentru o viața fără pretenții. A aflat valoarea banilor făcând comerț studențesc: produse turcești-desfacere românească. Și niciodată n-a uitat măsura: contează să te descoperi. Banii sunt, vin, pleacă, tu trebuie să știi mereu să citești pe ce lume trăiești și care-s dorințele tale cu care-ți treci viața. Este astăzi în topul personalităților Europei noastre. ​Uite ce-nseamnă să fii sincer. Ce-nseamnă să pui punctul pe i. Să te cunoști pe tine însuți. VIDEO-interviul face parte din proiectul de educație financiară PERSPEKTIVA.


Am început să văd că banii pot schimba dramatic condițiile de viață ale oamenilor

Reporter: Când ai avut nevoie de bani prima oară? De unde i-ai luat?  
Irina Anghel-Enescu: Cred că unul dintre lucrurile pe care le-am simțit a fost după revoluție, când am început să văd că banii pot schimba dramatic condițiile de viață ale oamenilor. Și îmi aduc aminte de niște lucruri pe care le consideram absolut luxoase la momentul ăla. Visam, de exemplu, să am pastile Coldrex când sunt răcită. Era o chestie fantastică. Iarăși, mi se părea un lux suprem să folosești dischete de demachiat. Mă uitam la oamenii care aveau mulți bani și cam astea erau lucrurile care mi se păreau un semn al lipsei de grijă față de bani.  

În familia noastră bunicul a fost sursa banilor

Reporter: Iarăși întrebarea: de unde i-ai fi luat? Părinți, începusei deja să câștigi?  
Irina Anghel Enescu: Înainte de `90 luam bani de la bunicul. În familia noastră el a fost sursa banilor. Bunicul era preot, un preot cu mult har care muncea extrem de mult. Ceea ce se întâmpla este, însă, că părinții mei, pe măsură ce bunicul îmbătrânea, îmi cenzureau cheltuielile. Am fost învățată să trăiesc cu mult mai puțin decât aveam pentru că ei încercau să mă pregătească pentru o situație de consum mai restrânsă, în viitor. Deci înainte de `90, mă duceam la bunicul. 



După '90, împreună cu colegi de facultate cu 10 pe linie am plecat în Turcia și am făcut comerț

Reporter: De capul tău când ai fost?
Irina Anghel Enescu: După aceea, după ce am intrat la facultate, am făcut o chestie care cred că m-a ajutat foarte mult, mai ales că vin dintr-o familie de oameni prea așezați aproape, care întotdeauna evitau orice risc și făceau lucrurile așa cum trebuie.



Țin minte că împreună cu doi colegi de facultate, toți bursieri de merit și cu 10 pe linie, am plecat în Turcia cu un autocar și am cumpărat, din bursă, de la fețe de masă, la fulare și fuste, pe care le-am dat ulterior colegilor cu un profit. Și a fost un an absolut extraordinar din viața mea pentru că am putut să fac cu banii ce am vrut eu. A fost o senzație extraordinară pentru că eram de folos (lucrurile pe care le-am adus erau foarte apreciate), dar și pentru că mă simțteam și independentă. Cred că libertatea asta, practic valența asta a banilor de a-ți permite să faci ce vrei, este ceea ce ne ajută mult. Și de ce suntem atât de dependenți de bani? 

Pentru că banii, până la urmă, creează dependență. 

De aia ne uităm în jurul nostru și nu înțelegem ce se întâmplă: toată lumea vrea bani, și vrea mai mulți bani. Și, la un moment dat, te întrebi: „Dom`le, dar nu le-ajunge?” De fapt, îți dai seama, că nimănui nu ajunge. E foarte rar să vezi oameni care, după ce au acumulat averi colosale, spun: „Da, e destul.” Pot să dea o parte din banii ăia, dar nu e un sentiment de îndestulare, e un sentiment de filantropie, ceea ce cred că e un pic diferit. 

În copilărie era sentimentul ăsta de anxietate legată de bani

Reporter: Dar lecția de educație financiară, cine ți-a dat-o, bunicul? Crezi că părinții au fost mai eficienți? Sau iată, această escapadă în Turcia, unde ai reușit să ai proprii bani? 
Irina Anghel Enescu: Eu cred că atunci când suntem mici învățăm prin absorbție, observând ce se întâmplă în jurul nostru, mult mai mult decât din ceea ce ni se spune. Și cred că unul dintre lucrurile pe care le-am simțit în copilărie era sentimentul ăsta de anxietate legată de bani. Încă o dată, în niște condiții în care, mă rog, nici comunismul nu îți permitea să consumi nesfârșit, și nici nu am avut niște probleme financiare deosebite. Dar îmi amintesc că mama se lăuda cu faptul că mă învățase ca, atunci când vedeam o păpușă care îmi plăcea sau un ursuleț (că nu eram chiar așa dornică de păpuși), să mă gândesc că, dacă am fi fost milionari, atunci mi-ar fi luat păpușa. 

Ceea ce se întâmpla era că vedeam păpușa și spuneam: „Mamă, nu-i așa că dacă am fi fost milionari, mi-ai fi luat păpușa aia?” 

Adică aveam nevoie de un „da”, dar nu era un „da” care ducea la achiziția păpușii.

 

Și am stat la un moment dat să mă gândesc dacă sunt de acord cu modalitatea asta de a educa pe cineva, sau nu. Și am trecut printr-o perioadă în care am considerat că e foarte toxic. Acum cred că e o perspectivă și mi-a ajutat ulterior. Dar, sincer, dincolo de orice chestiune pe care cineva vrea să o inoculeze prin predici, prin explicații, prin teorie, ceea ce se întâmplă atunci când ni se formează niște chestiuni fundamentale legate de o valoare precum e banul, este faptul că observăm comportamentul celor din jurul nostru și ne dezvoltăm niște deprinderi și niște reacții: unele dintre ele sunt de mimetism, altele sunt, poate, de respingere. Dar mă uit cu atenție la chestia asta pentru că am un băiețel, și el trăiește între două culturi diferite, și mă uit cum ar putea să vadă el lucrurile. Mai ales că societățile în care trăiește el, anume cea românească și cea americană, sunt foarte diferite din punctul de vedere în care se raportează la bani, cel puțin la o categorie socială mai de sus.

Să nu te stresezi că îți lipsește ceva ce poate fi important

Reporter: Ai vorbit despre un fel de promisiune a banilor. Ce înseamnă să ai bani cu adevărat? 
Irina Anghel Enescu: Din punctul meu de vedere înseamnă exact să nu te stresezi că îți lipsește ceva ce poate fi important. Și de asta, valoarea pentru a fi bogat diferă foarte mult de la individ, la individ și de la societate, la societate.  
Reporter: Ce înseamnă să ai cât îți dorești? Privind în urmă, ce înseamnă pentru tine „cât îmi doresc”? Care este această limită a dorinței? Mai ales că știm că vorbim și de nelimita lăcomiei? Când te poți opri și ce înseamnă acest „bă, atât vreau, cu atât voi putea să trăiesc toată viața”? 
Irina Anghel Enescu: Mi-e greu să vorbesc de o sumă pentru că, până la urmă, sunt două componente în bogăție: este ceea ce americanii numesc „disposable income”, adică banii pe care îi ai și pe care poți să îi cheltuiești, și mai iau ceva în considerare, capacitatea ta de a produce alții. Și de aceea, cumva, rezist ideii acesteia de a pune o sumă. Mai ales că mi se pare că depinde foarte mult și de loc. Adică, într-un loc, nevoile sunt mai mici, într-alt loc, nevoile sunt mai mari. Dar repet: eu cred că este foarte important să fii într-o zonă de confort. 

Ce mă surprinde pe mine destul de tare atunci când vin în România este că nevoile mele cresc. 

E surprinzător. În România se manifestă puternic un concept care a fost introdus publicului la sfârșitul anilor 1800 de un economist american, care se cheamă „conspicuous consumption”. Și, dacă mă gândesc acum cum se traduce, cred că am putea spune că e un „consum ostentativ”. Adică, am consumul care ține de nevoile noastre personale și, după aceea, este un consum care ține de niște lucruri de care nu am neapărat nevoie, dar care sugerează că sunt într-o anumită clasă și că aparțin unei anumite categorii. Și că, mai ales, am bani. El a observat fenomenul acesta la momentul respectiv în Statele Unite și, după cum știm, a condus la o întreagă apariție de brand-uri și de lucruri care fac mult mai mult decât să servească strict scopul funcțional: poziționează deținătorul lucrurilor respective în societate, deasupra altora sau în aceeași categorie, cu unii cu care vrea să fie în aceeași categorie. Eu nu simt foarte mult această presiune în zona în care suntem noi în America, pentru că este o una mai degrabă academică, în care oamenii se raportează unii la alții pe alte criterii. 

În România contează extrem de mult ce mașină ai, contează extrem de mult cum te îmbraci, nu numai din punct de vedere al esteticii, ci si din punct de vedere al etichetei hainelor pe care le ai. 

Una dintre diferențe este că aici consumăm în mod ostentativ ca să arătăm că avem niște lucruri scumpe, iar în America, în unele zone, vezi un comportament opus. Așa cum exista înainte termenul de „conspicuous consumption”, acum au ajuns să aibă „conspicuous non-consumption”.



Mai exact, consum foarte redus și lucruri ostentativ de ieftine, exact ca să arăt că nu îmi trebuie nimic. Îmi amintesc de o pățanie pe care am avut-o anul trecut, la ziua unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei din America. Familiile noastre sunt prietene, ne înțelegem foarte bine, atât noi, cât și copiii. Nu îi lipsește nimic, are o poziție foarte înaltă într-unul dintre cele mai mari fonduri de investiții din lume și mă gândeam ce cadou să îi faci? 

Că, până la urmă, are de toate, banii nu sunt o problemă, nu îi trebuie nimic. 

În același timp, ei au reușit să ne facă cele mai potrivite cadouri, ceea ce ne doream mai mult: bilete la spectacolul de operă și așa mai departe. În timp ce mă frământam, mă întâlnesc cu alt prieten din România și zice: „Uite, îți dau o idee: îi iei niște butoni care sunt și la magazinul ăla, i-au făcut acum din argint și arată, de fapt, ca ăia din platină, care sunt 20.000 de dolari.” Așa, în primul moment, gândindu-mă românește, avea un oarecare sens, dar după aceea mi-am adus aminte de el și am spus că nu știu dacă o să îi facă plăcere să primească o pereche de butoni. Deși, dacă te gândești la ce vezi în Romania: bani, investiții, nivel înalt, cum să nu poarte cămăși cu butoni scumpi? M-am tot fâțâit, și, până la urmă, m-am dus, am luat butonii, dar i-am făcut cadou prietenului care mi-a făcut sugestia, nu celui pentru care căutam inițial cadou. Lui i-am luat o carte. Și când ne-am văzut de ziua lui numai noi, cele două familii, am spus: 

„Uite, realitatea este că am ezitat între o carte și butonii ăia și nu m-am simțit confortabil cu butonii.” Și el a zis: „Ai făcut foarte bine. Nu numai că nu port butoni, dar acum la noi tendința este să fim cât mai modești.”  

Ca să înțelegeți, el are o poziție foarte înaltă la unul dintre fonduril de private equity care fac investiții de multe miliarde de dolari. Deci vârful financiar al lumii. Și zice: „Hai, să îți arăt ceasul meu! Te-ai uitat vreodată la ceasul meu?” Eu, obișnuită ca pe aici, că toată lumea are niște ceasuri spectaculoase, m-am uitat la ceasul lui și am spus: „Ce-i cu el?” Zice: „Toți la birou avem așa.” Și zic: „Dar care e caracteristica extraordinară a ceasului ăstuia?” –„E cel mai ieftin ceas care se găsește pe Amazon – costă 12 dolari.” Și așa am ajuns să vorbim de ideea asta, de non-consum ostentativ. Așa cum în unele părți ale lumii se consumă mult ca să ieșim în evidență, în altele au ajuns să încerce să caute discreția cu orice preț. 

Reporter: Vorbeai de România, vorbeai de America, nu cumva te simți în nesiguranță aici? Nu e un amestec de coduri sociale, de rătăciri de acest tip? Și atunci ai un sentiment de nesiguranță: „nu știu ce se potrivește”. Irina Anghel Enescu: Dar eu sunt de aici! Am, mai degrabă, un sentiment de nesiguranță în alte lumi. Reporter: Nu sunt așezate lucrurile, în sensul ăsta, la noi. 
Irina Anghel Enescu: Da, cred. Nu, nu sunt așezate. Întrebarea este cum se așază. Nu trebuie neapărat să se așeze ca în America. Și America le are pe ale ei. 
Reporter: Cum se așază? 
Irina Anghel Enescu: În timp. 

Cine este Irina Anghel Enescu  

Managing Director South Eastern European Private Equity and Venture Capital Association si membru in Comitetul Reprezentantilor al Asociatiei Europene de Venture Capital (InvestEurope). 
Fondator si Presedinte Triple Helix, un ONG dedicated promovarii antreprenoriatului, educatiei si leadership-ului.  
A calatorit in scopuri profesionale in peste 40 de tari si a fost vorbitor la evenimente de prestigiu pe 4 continente, invitata de universitati de elita sau de guvernele diversele state. 
Advisor la Harvard Innovation Lab si expert la Said Business School la Universitatea Oxford. 
Membru al boardurilor mai multor organizatii nationale si internationale; membru in juriile unor competitii europene sau globale in domeniul antreprenoriatului, inovarii sau educatiei. 
In 2012 a fost selectata de Girls in Tech London printre “top 100 women in tech in Europe”, Forbes Magazine a inclus-o de mai multe ori in top 50 cele mai influente femei din Romania si s-a regasit in mai multe editii ale top 100 Foreign Policy Romania.
A fost recunoscuta ca Eisenhower Fellow in 2008 alaturi de alti 24 de lideri din toata lumea, a devenit Mason Fellow la Harvard in 2009 iar Forumul Economic Mondial de la Davos a inclus-o in grupul select al Young Global Leaders in 2014. 
Absolventa a Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti, detinatoare a unei diplome in drept comparat de la Faculte Internationale de Droit Compare Strasbourg; a absolvit MBA-ul organizat de HEC Montreal si University of Ottawa si are o diploma de MPA (Master in Public Administration) de la Universitatea Harvard.

CITESTE interviurile campaniei de educatie financiară PERSPEKTIVA: 

Antropologul Vintila Mihailescu: Dacă aveam, aveam, dacă nu, nu aveam și cu asta basta. Poate să sune oricât de paradoxal, poate chiar ipocrit, dar pe bune, așa e! 

Antropologul Vintila Mihailescu: Imaginatia a facut istoria omului si a banului sau 

Pe istoricul Bogdan Murgescu Tatal l-a invatat chiverniseala, iar Romania l-a facut sa inteleaga coruptia

Bogdan Murgescu: Romania inapoiata, care dezvolta bazaconii: "Granarul Europei", asuprirea straina ne-a oprit dezvoltarea, Ceausescu reformatorul 

Psiholog Aurora Liiceanu: "Educatia financiara la romani e zero, educatia sexuala la romani e zero. Educatia juridica la noi e zero" 

Psihologul Aurora Liiceanu: ​Voyerism, fudulie, bârfă, lăcomie - toate s-au lipit de românul de astăzi. Partea a doua a interviului despre educație financiară

Sergiu Cristian Manea, CEO BCR: "România a navigat pe ape liniștite. De ce vedem o Românie imprevizibilă? Pentru că cei ca mine n-au vorbit destul de mult de câte ori au avut ocazia"



Citeste mai multe despre   


















12998 vizualizari

  • -19 (37 voturi)    
    Pffff, nepoată de popă... (Luni, 2 iulie 2018, 11:03)

    iancu jianu [anonim]

    Cine a venit să ne țină pleafturi despre bani...
    • 0 (10 voturi)    
      paradoxal (Luni, 2 iulie 2018, 21:51)

      Dimijoarei_Obt [utilizator] i-a raspuns lui iancu jianu

      dar tocmai ortodoxismul este cel care educa in spiritul opulentei ! Hahahah, rau e sa fii prost !
  • -15 (29 voturi)    
    autismul elitelor nu cunoaste limite... (Luni, 2 iulie 2018, 11:13)

    demaGOGU [anonim]

    ...dar nu va surprinde pe nimeni cand vor fi alungati cu furci si topoare de furia maselor pauperizate.
    • +14 (20 voturi)    
      .... (Luni, 2 iulie 2018, 11:47)

      tirolez [utilizator] i-a raspuns lui demaGOGU

      Stai linistit, le mai da Dragnea 10 de ron la pensie, calatorii nelimitate cu trenul, spor de stress la toti bugetarii. Bonus, se lupta cu Soros!
  • +6 (28 voturi)    
    Incepuse frumos articolul (Luni, 2 iulie 2018, 12:11)

    ciuma.rosie [utilizator]

    ...cand insa am ajuns la bunicul "popa" am renuntat sa citesc. Toti popii, fara exceptie, sunt niste securisti si agenti electorali ai psd-ului. Pe vremea lui Ceausescu erau cei mai mari turnatori ...
    • -6 (18 voturi)    
      noul sampon (Luni, 2 iulie 2018, 13:18)

      Adran [utilizator] i-a raspuns lui ciuma.rosie

      de spalat creiere . tu ai consumat toata sticla de la prima folosire si apoi ai mai baut doua.
    • +8 (16 voturi)    
      ... (Luni, 2 iulie 2018, 13:26)

      tirolez [utilizator] i-a raspuns lui ciuma.rosie

      Cica avea bani pentru ca muncea foarte mult. Adica? Se ducea la multe pomeni/botezuri/nunti/ mers prin case cu Boboteaza?
      Si cam toti erau turnatori, faceau rezumatul la spovedanie.
    • +5 (13 voturi)    
      da dar ti-a scapat .... (Luni, 2 iulie 2018, 14:52)

      viziru [utilizator] i-a raspuns lui ciuma.rosie

      da dar ti-a scapat faza cand spunea ca facea bisnita lua ieftin de la turci si vindea scump colegilor .... fara bon fiscal bineinteles ....
  • +13 (15 voturi)    
    oare ? (Luni, 2 iulie 2018, 12:14)

    codrean [utilizator]

    Poate unii romani; eventual, multi romani.
    De ce ne bagi pe toti in aceeasi oala ?
    Exista si la noi oameni chibzuiti, cu bun simt. Multi !
    Comportamentul "noilor imbogatiti" e cam la fel peste tot; nu in Romania s-a consacrat termenul ...
    • +19 (19 voturi)    
      ! (Luni, 2 iulie 2018, 12:26)

      tudorr [utilizator] i-a raspuns lui codrean

      In occident intalnesti familii care sunt bogate de zeci, sute de ani, nu de 2-3 ani de cand au intrat in politica si in alte medii infractionale! De aici si diferenta intre cum isi gestioneaza banii si cum se prezinta in societate!
    • +10 (16 voturi)    
      la americani, daca arati prea ostenativ (Luni, 2 iulie 2018, 12:30)

      bancher [utilizator] i-a raspuns lui codrean

      ca ai bunuri, aur, bijuterii, diamante, atunci clar ca te calca hotii. Cine arata ca are, trebuie sa isi si permit sa isi apere bunurile, inclusiv cu o armata de bodyguarzi inarmati si bine platiti.
      Alde Irinel Columbeanu si Botezatu ar fi fost de mult luati in vizor si jefuiti de mafioti.
      • +10 (12 voturi)    
        ... (Luni, 2 iulie 2018, 13:29)

        tirolez [utilizator] i-a raspuns lui bancher

        I-ai si gasit pe falitii astia 2 drept exemplu.
        • +3 (5 voturi)    
          faliti, nefaliti erau de mult haliti (Luni, 2 iulie 2018, 16:19)

          bancher [utilizator] i-a raspuns lui tirolez

          de mafioti. Opulenta se plateste mai mult decat face.
  • +1 (19 voturi)    
    vad ca tuturor (Luni, 2 iulie 2018, 12:29)

    clam51 [anonim]

    li se pare o problema bunicul-popa. ok, nimanui nu--i plac popii, dar eu as semnala alta problema> oare noi in tara asta nu avem niciun om de succes care sa nu fi avut banii mosteniti, primiti sau facuti din bisnita? gen, self-made man/woman, dar cinstit asa... nu cred sa existe nici macar unul. iar astia intre doua varste, vad ca toti, dar toti, au inceput ca bisnitari, imediat dupa revolutie!! cum sa faci articole laudative despre niste speculanti de cea mai joasa speta?? marii oameni de afaceri de azi sunt aia de vindeau blugi turcesti prin piete. si niciunul care sa fi fost genial, super inteligent, cu o idee unica, cu o munca remarcabila - nu, doar bisnitari pe care -i ridicam azi in slavi.
    • +11 (15 voturi)    
      exista (Luni, 2 iulie 2018, 13:22)

      toxx [utilizator] i-a raspuns lui clam51

      oameni foarte bogati in Romania, cu bani facuti pe bune, dar pe aia nu-i vezi nici la TV nici la DNA pentru ca sunt oameni chibzuiti. Probabil ii numeri pe degete...
    • -1 (11 voturi)    
      Hm (Luni, 2 iulie 2018, 14:46)

      R.A.Muresan [utilizator] i-a raspuns lui clam51

      Fiindca nu existau, practic, negustori independenti in comunism, negotul era considerat bisnita.
      Asta a dus la o perceptie complet deformata legata de comert, fiindca iata, majoritatea romanilor considera inca si azi ca cei care cumpara ieftin si vind mai scump sint niste paraziti, ignorind complet fundamentul conceptului de piata, care chiar la asta se refera: sa risti putin ca sa investesti (daca nu cumperi ce se cere ramii cu marfa), pentru ca mai apoi sa culegi roadele.
      A-i considera de pilda, pe investitori, niste simpli speculanti e o grava eroare, chiar daca printre ei sint multi care fac investitii speculative, pe termen scurt -- inclusiv investitiile pe termen scurt au rolul lor (vezi schimbul valutar).
      Fiindca ideea pietei nu se reduce la asta, ci merge pe presupunerea ca, pe termen lung, va exista o crestere la care vei putea fi partas doar daca investesti capital in idei si afaceri, adica in dezvoltare.
      Asa functioneaza bursa, motorul oricarei economii dezvoltate.
      • +3 (5 voturi)    
        vorbim despre lucruri diferite (Marţi, 3 iulie 2018, 1:08)

        clam51 [anonim] i-a raspuns lui R.A.Muresan

        eu nu vorbeam despre comert in general, despre comerciantii si investitorii cinstiti (desi termenul de speculant vine de la a specula=a face tranzactii bursiere) ci, concret, despre bisnita care se facea in primii ani de dupa revolutie. acesti mici bisnitari (deveniti ulterior mari oameni de afaceri) nu riscau sa piarda nimic din investitia intiala, pentru ca in acei ani oricine cumpara orice se aducea din afara. ah, si nu plateau niciun impozit. asa ca eu personal nu vad de ce ar trebui elogiati. astazi, un comerciant cinstit daca vrea sa-si deschida o afacere are de infruntat o multime de obstacole, i se cere mita, se impotmoleste in proeduri birocatice, plateste impozite imense la stat etc, pe cand atunci nu a existat niciun impediment: cumparai blugii din port, ii aduceai la bucuresti, ii vindeai de 3 ori mai scump, si cu asta basta.
        • 0 (2 voturi)    
          O fi (Marţi, 3 iulie 2018, 13:02)

          R.A.Muresan [utilizator] i-a raspuns lui clam51

          Insa golul legislativ din epoca nu se datora comerciantilor, ci clicii foste comuniste care scapase haturile si care era ocupata cu recuperarea puterii -- drept e ca nici n-avea habar ce-i aia o economie functionala.
          Azi e mult mai usor de vorbit fiindca si riscurile sint mult mai mici: asa incit, e remarcabil ce-au facut intreprinzatorii aceia mici in acele vremuri tulburi -- multi dintre ei se imprumutau ca sa cumpere o marfa pe care deja o mai vindeau si altii. Acei oameni au dat tonul la tot ce a urmat, fiindca ei au invatat primii si pe pielea lor ca initiativa e esentiala. Asta in conditiile in care ceilalti au fost obisnuiti doar sa astepte. Nu ca asteptarea ar fi rea in sine, dar e buna mai ales daca ai investit.
          Intr-adevar, una dintre probleme reale ale economiei noastre e ca nu investim: cum am putea? -- de vreme ce sintem ocupati sa cheltuim, mai ales ca nici la economisit nu sintem prea buni.
          In fine, daca urmariti macar ocazional bursa de la noi, stiti atunci ce rulaj minuscul are si ca se chinuie, fara succes, de ani de zile, sa obtina statutul de piata emergenta.
          Si atentie: la bursa nu sint de platit salariati, spagi sau taxe, altele in afara de comision si impozitul pe profit.
      • +1 (3 voturi)    
        da (Marţi, 3 iulie 2018, 9:41)

        codrean [utilizator] i-a raspuns lui R.A.Muresan

        ai dreptate. Se omite importanta sociala a comertului, rolul sau in progres si dezvoltare. Reminiscente ale comunismului la multi dintre noi persista. Alimentate si de resentimenta, invidie, esec personal ...
    • 0 (2 voturi)    
      asa (Marţi, 3 iulie 2018, 9:38)

      codrean [utilizator] i-a raspuns lui clam51

      Ia intreaba-i - pe astia, "cinstiti" - de cum au facut primul milion ! Ca pe urma cu totii am avea idei si, unii dintre noi, energie si dorinta de munca ...
  • +16 (16 voturi)    
    tipic (Luni, 2 iulie 2018, 13:03)

    gelu antigelu [utilizator]

    Tendinta puternica de a epata este tipica societatilor primitive unde "sclipiciul" conteaza mai mult decat esenta. Practic este nevoia disperata de recunoastere si acceptare sociala, care culmea nu are cum sa-si atinga tinta. Nu asa.
    Adica tu un taran parvenit, cu lacune majore in general iti cumperi o masina scumpa, sau te faci vanator in ideea ca astfel ajungi sa apartii unei elite si sa fii recunoscut ca atare. In realitate vei fi recunoscut exact de toapele ca tine, ceea ce nu te ajuta prea mult. Iar cei ce iti sunt superiori ca nivel general te vor privi in continuare dispretuitor, ba chiar mai dispretuitor decat daca ai sta in banca ta. si ceea ce e cel mai dureros nu se vor asocia cu tine. Asta e "povara" acestor oameni. Au nevoie sa-si cumpere respectul pe bani multi si e doar ceva de suprafata.
  • +9 (9 voturi)    
    Opulenta (Luni, 2 iulie 2018, 13:21)

    Liv0007 [utilizator]

    si comportamentul ostentativ este specific popoarelor mai putin rationale si care traiesc condusi de instinctele primare. Romanii, italienii, turcii, arabii, indienii ii deosebesti prin modul strident in care se impodobesc. Cam toti oameni tanjesc dupa atentia si admiratia celorlati, si fiecare incearca sa o castige dupa puterea sa de intelegere. La oamenii mai putin rationali care au dificultati in a gandi logic, superficialitatea primeaza. Asta este efectul lipsei de educatie si de dezvoltare a gandirii logice. La astfel de oameni au succes povestile de imbogatire peste noapte gen Caritas si promisiunile electorale care le stimuleaza imaginatia bunastarii.
    PSD-ul spre exemplu a avut niste consilieri foarte buni in campania electorala.
    • -1 (13 voturi)    
      americanii nu sunt asa?!!!! (Luni, 2 iulie 2018, 14:30)

      dava10 [utilizator] i-a raspuns lui Liv0007

      SUA este exemplul cel mai bun de comportament ostentativ: masini mari, crom, 7000 de arme, hoteluri cu tabla ce imita aurul(Trump) case mari, multe rahaturi inutile, diamante etc. Lucrurile scumpe din Europa chiar au stil, calitate, sunt arta. Nu este cazul in SUA. Turcii si indienii sunt in mare parte aproape primitivi. Bijuteriile alea in general valoreaza mai mult decat toata casa si pamanturile detinute.
      • +6 (6 voturi)    
        Nativii nord-americani (Luni, 2 iulie 2018, 15:38)

        Liv0007 [utilizator] i-a raspuns lui dava10

        au cam fost exterminati. Populatia SUA este o adunatura de tot felul de natii.
        Iar si acolo lanturile de aur cat mai groase si masinile cu cat mai mult crom, sunt specifice unei anumite categorii a populatiei.
  • +7 (7 voturi)    
    keep up with joneses (Luni, 2 iulie 2018, 14:05)

    dodoi [anonim]

    Dorinta de a avea lucruri scumpe e prezenta si peste ocean poate intr-o masura ceva mai mica, dar totusi exista. Multi isi doresc si-si cumpara lucruri care in mod normal nu si le-ar permite prin ajutorul creditelor garantate cu casele de exemplu. Casele au crescut mult in valoare, iei credit, dobanda e mica, platesti numai dobanda, eventual creditul il adaugi la mortgage unde dobanada e de 2.25 la variabil si 3.25 la fix si-ti renovezi casa, cumperi o alta casa sau un cottage, cumperi barca, mergi in vacante exotice, etc. La masina iti cumperi una in lease, iar rata lunara e mai mica dacat daca ai cumpara-o in rate si peste 3-4 ani o dai inapoi si iei alta tot in lease si tot asa ai mereu o masina noua. Sa traiesti cu bani imprumutati nu e prea greu. E mai greu sa-i dai inapoi...
  • +4 (6 voturi)    
    Nu cred! (Luni, 2 iulie 2018, 14:19)

    Traian2015 [utilizator]

    Americanii au case cu suprafață dublă comparativ cu europenii din vest. Mașinile europene sunt o glumă comparativ cu ale lor. Doar un simplu exemplu.
    • +5 (5 voturi)    
      hei (Luni, 2 iulie 2018, 14:52)

      john70 [utilizator] i-a raspuns lui Traian2015

      Exista o explicatie simpla: lipsa de spatiu urban si densitatea mult mai mare a populatiei. Ce masina mare ai putea avea in Paris sau in Londra?
    • -4 (4 voturi)    
      amercianii au furat pamant de la indieni (Luni, 2 iulie 2018, 16:21)

      bancher [utilizator] i-a raspuns lui Traian2015

      ca au loc sa isi faca case peste tot....In Europa densitatea e mult mai mare si pamantul trebuie folosit mai cu cap.
    • +3 (3 voturi)    
      Pai asa e societatea nord americana (Luni, 2 iulie 2018, 19:36)

      Dalinar [utilizator] i-a raspuns lui Traian2015

      Paturile is mai mari, farfuriile si paharele is mai mari, motoarele la masini is mai mari, ceea ce nu e un lucru rau, rezista mai mult in timp. Dar daca e sa compare pretul la o casa Americana cu pretul uneia romanesti….o sa iasa in pierdere aia romaneasca, fie ca e o cazemata de beton sau o vila construita de "meseriasi".
  • +1 (13 voturi)    
    da, SUA, marele exemplu de cumpatare (Luni, 2 iulie 2018, 14:24)

    dava10 [utilizator]

    In primul rand ar fi bine sa nu blamam oameni pentru alegerile inaintasilor lor.
    Doi, citind doar titlul deja contrazic ce afirma aceasta doamna: SUA este pe primul loc in lume in ceea ce priveste opulenta inutila, consumul de orice fiind la nivele astronomice. Sa nu uitam ca aceasta tara, SUA, consuma aproximativ 30% din toate resursele lumii desi populatia lor nu depaseste 5% din cea mondiala.
    Americanii un nivel al calitatii gusturilor destul de redus: Ka-Ching este tot ce conteaza.
    • +2 (4 voturi)    
      de acord (Luni, 2 iulie 2018, 18:47)

      john06 [utilizator] i-a raspuns lui dava10

      cam toti cei care au fost sau sunt in SUA vin si ne spun ca la ei e asa si asa si la noi ce rau e,dar nu,cand e vorba de opulenta,ar fi bine sa nu mintim doar de dragul de a parea inteligenti,ca vezi doamne,eu am mentalitate de usa,nu de roman,povesti cu pesti...
    • +1 (7 voturi)    
      Nu o sa vezi in USA calic cu Ferrari (Luni, 2 iulie 2018, 19:37)

      Dalinar [utilizator] i-a raspuns lui dava10

      in fata blocului, care rugineste ca nu are bani de benzina.
      • +1 (9 voturi)    
        showbiz (Luni, 2 iulie 2018, 22:02)

        jorj_bv [utilizator] i-a raspuns lui Dalinar

        rapperii, actorii si alte persoane peste care a dat norocul si apoi ajung la sapa de lemn desi au avut zeci de milioane pe mana? Americanii au cele mai poluante masini cu tot Dieselgate-ul, de obicei se plimba cu SUV-uri, si chiar pickup-uri desi locuiesc la oras.
        SUA este cel mai mare producator de gunoi mondial, cel mai mare consumator de resurse.
        Sunt printre cei mai mari alimentatori ai reclamei, ai fashionului, pentru a incuraja innoirea produsului desi nu e nici macar uzat moral.
        • +2 (4 voturi)    
          Produc gunoi dar au gropi ecologice (Marţi, 3 iulie 2018, 2:47)

          Dalinar [utilizator] i-a raspuns lui jorj_bv

          De gunoi, la tine tara e o imensa groapa de gunoi, neecologica. Eu vorbeam de oameni normali, si btw, la Americani masina e cam necesara si nu e un LUX, orasele lor is imense, au shopping centres cat un oras din Romania.
          Cat despre masini poluante, americanii schimba masina la 5 ani...tu esti plin de rable si cazane.
          • +1 (1 vot)    
            nu toti isi schimba masina la 5 ani (Marţi, 3 iulie 2018, 11:18)

            bancher [utilizator] i-a raspuns lui Dalinar

            In Washington DC cam toti au masini noi, iar bunastarea se vede pe strada. Dar cum o iei spre sud, te sperii de ce rable gasesti pe autostrazi, mai ales de genul camionetelor cu motor pe benzina de 4 litri. Jorj_bv are dreptate: SUA sunt printre cei mai mari poluatori din lume (cred ca doar China si India ii intrec).
          • +1 (1 vot)    
            clasa de mijloc si restul (Marţi, 3 iulie 2018, 11:27)

            jorj_bv [utilizator] i-a raspuns lui Dalinar

            schimba masinile la 5 ani cei care isi permit, dar jumatate din populatie repara in fundul curtii un cadillac d'eville din 65. Unii spun ca e retro, dar altii atata isi permit. Un Dodge RAM de 4 tone oare cat de eco este? Sau un Escalade.
            • 0 (0 voturi)    
              Nu are 4 tone (Marţi, 3 iulie 2018, 20:28)

              Dalinar [utilizator] i-a raspuns lui jorj_bv

              un 1500 are 2.7t. Mai nou au si motoare de 3.6l. Cat despre eco, is mai eco decat VW sau Audi sau Mercedes care trisau calculatorul. Si btw, diesel nu prea vezi pe aici in afara de heawy dutty trucks.
  • -1 (7 voturi)    
    de bine (Luni, 2 iulie 2018, 18:04)

    dragan [anonim]

    bravo si felicitari pentru drumul parcurs pana acum si mult succes in continuare - cei ce vorbesc de popi si comunisti au multe frustrari datorita lor pentru ca au stat cu coatele pe gard si asteptau masini si bani -
    este grav daca in romania asemenea oameni , studenti eminenti , cu reusita corcta sunt pe varful limbii unor oameni care nu au facut nimic in viata
    inteligenta este mostenire de la mama - inca odata - FELICITARI !
  • +2 (6 voturi)    
    In America doar unii nu consuma ostentativ (Luni, 2 iulie 2018, 19:43)

    Marinake [anonim]

    De-aș avea un dolar pentru cîte masini schimba unii oameni cu standing, cîte case de neam prost am vazut si cîte sticle false de Pinot Noir Romanee Conti se vind in SUA, mi-as dona tot salariul ca n-as avea nevoie de bani cîștigati din munca.
  • +1 (1 vot)    
    Bunicul era preot. Ptiu drace (Marţi, 3 iulie 2018, 13:00)

    quietguy58 [utilizator]

    Bunicul era preot.
    Daca ai fi zis ca era un om care a inventat ceva si datorita inventiilor era mai bogat ca restul romanilor atunci tot respectul.

    Da' asa, preot si mai ales pe vremea lu' Ceasca cand mai toti preoti ortodocsi colaborau cu Militia si Securitatea.
  • +3 (5 voturi)    
    concluzie gresita target gresit (Marţi, 3 iulie 2018, 19:25)

    Mihai [anonim]

    Irina este o persoana f. faina si are dreptate.
    Doar ca target-ul ei e gresit - ea se refera doar la persoanele din 1, hai top 10% - cu care intra in contact - aici are dreptate.

    La restul - in America consumul este scopul - iti iei un SUV imens un truck cu flatbed :-)), doar pt. ca si-a luat si vecinul - pt. ca la casa tii masina in fata casei si toata lumea vede ce ti-ai luat :-)). La fel si casa, vacantele si multe altele. Deci nu e chiar asa - in America se consuma de se rupe, pe credit, etc..
    As zice chiar ca in Romania lumea e mai cumpatata un pic in zona medie a societatii - din lipsa de bani, de credit, din europenism, etc..

    Dar la varf da, are dreptate.


Abonare la comentarii cu RSS

Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version