​Acum cateva luni am fost invitat la o cina alaturi de cativa diplomati din ambasada Japoniei la Bucuresti. Obisnuit cu familiaritatea smecheros-butucanoasa a multor demnitari romani, m-am simtit elefant stingher in fata politetii de portelan cu care am fost intampinat de japonezi.

Vlad MixichFoto: Cristian Stefanescu

Pana sa apara amfitrionul, am discutat nimicuri cu diplomatii mai tineri, care foloseau o romana corecta gramatical dar cu sonoritati de desen animat. Insa cand a deschis gura seniorul, si gazda serii, am incremenit.

Yoshihiro Katayama este numarul doi in Ambasada Japoniei la Bucuresti. Este diplomat in Romania de mai bine de un deceniu si, la 57 de ani, calatoreste prin tot soiul de orăşele româneşti pentru a tine cursuri de dans (!). Caci domnul Katayama are o vitrina plina cu trofee castigate la felurite concursuri si este campionul national al Romaniei la categoria sa de varsta.

Danseaza pentru a-si fortifica sanatatea dar si competenta profesionala. Caci de cand a imbatranit nu mai poate comunica atat de usor cu tinerii romani, iar dansurile par a-i oferi un cadru favorabil.

Mai ales ca nu are nicio problema in a comunica: vorbeste romaneste perfect. Accentul sau este minor, vocabularul suficient de bogat incat sa-i permita plasarea unor glume subtile, iar gramatica incasabila. E fenomenal.

Domnul Katayama nu este singurul diplomat strain de la Bucuresti ale carui abilitati lingvistice sunt remarcabile. Am intalnit un american despre care am crezut minute bune ca e made in Romania pana ce mi-a fost prezentat si in calitatea sa de diplomat. Omul nu avea nicio legatura de rudenie cu tara noastra, la fel si diplomatul german, ucrainean sau domnul Katayama a caror limba romana e cel mai pur si incontestabil semn de respect fata de profesia pe care o practica.

Desigur ca nu toti diplomatii poseda talentul innascut fara de care nimeni nu poate invata sa vorbeasca o limba precum nativii ei. Dar chiar si cand asta se intampla, eforturile vizibile si plasate in contexte inteligente (vezi recitarea unei poezii de Eminescu de catre Martin Harris, ambasadorul britanic) sunt o unealta exceptionala de diplomatie.

In fata privitorului, mesajul transmis e rotund: vorbitorul se respecta pe sine, face eforturi pentru a intelege contextul in care lucreaza si, cel mai important, e curios fata de poporul a carui limba o foloseste.

Eficienta metodei este garantata de la discutiile la nivel inalt cu ministri si presedinti pana la cele cu oamenii din piata. Interlocutorul nu-si poate reprima un sentiment de admiratie. Pentru ca orice om admira un bun meserias. Pentru a fi respectat, trebuie mai intai sa demonstrezi ca te respecti pe tine insuti.

Senzatia groasa cu care am ramas dupa interventia la CNN a ambasadorului Romaniei la Londra a fost una de mila. Stiu prea bine cat de greu sunt de stapanit emotiile atunci cand vorbesti la o televiziune importanta. Domnul Jinga a fost la randu-i vizibil impovarat de trac si asta nu poate fi reprosat cuiva.

Dar tocmai aici, buna sa pregatire profesionala ar fi trebui sa-i compenseze emotiile (alaturi de alte trucuri bine-cunoscute in lumea media si care nu sunt un secret de stat).

Ambasador in Marea Britanie de 5 ani, Ion Jinga vorbeste engleza cu un atroce accent ruso-coreean. Fiind lingua franca, engleza este cu siguranta cea mai usor de invatat limba din lume in acest moment.

We speak better English than anywhere you've been in France.

recenta campanie Gandul desfasurata in Marea Britanie

A o stapani cat mai aproape de desavarsire atunci cand esti ambasador la Londra e in primul rand dovada ca te iubesti pe tine insuti si in al doilea rand ca iti respecti tara.

In jurul mesei de la Ambasada Japoniei cel mai trist dintre participanti era cel mai tanar diplomat nipon. Colegii sai il luau permanent peste picior atunci cand facea greseli vorbind romaneste. O faceau in public si fara manusi. Caci a stapani cat mai bine limba tarii in care lucreaza este o traditie solida in Ministerul de Externe al Japoniei. Fiecare tanar diplomat nipon este obligat sa-si definitiveze studiile post-universitare la o facultate a tarii in care incepe sa lucreze.

E o metoda de invatare clasica si foarte eficienta dar, spre ghinionul sau, tanarul diplomat nipon studiase la Cluj si nu mai reusea sa scape de accentul locului. Hazul de a asculta un japonez vorbind romaneste cu un puternic accent ardelenesc e savuros.

De partea noastra, traditia solida este de a avea demnitari inalti care vorbesc prost chiar si cele mai uzitate si facile limbi straine. Engleza lui M.R.Ungureanu sau chineza lui Viorel Isticioaia-Budura sunt exceptiile. Specialistii Ministerului de Externe care stapanesc cu maiestrie o limba straina ajung mult prea rar in prim-plan.

Noi suntem dominati sonor de accentul de tanar educat la Moscova al lui Ion Iliescu, caruia i s-a adaugat cel de limbi straine invatate in porturi detinut de Traian Basescu.

Lipsa de modestie si caraghioslacul de elev nepregatit l-au transformat pe Crin Antonescu in ză mazăr ănd ză fazăr al demnitarilor români împleticiţi în cea mai folosită limbă din lume.

Domnul Ion Jinga nu face altceva decât să se înscrie într-o îndelungată şi consistentă tradiţie a statului român: aceea de a fi prost chiar şi atunci când e uşor să fii decent.

Ca de obicei în astfel de ocazii, Internetul românesc s-a enervat cumplit. In această dimineata, ambasadorul României la Londra s-a simtit precum tanarul diplomat japonez la cina amintita. Mii de comentarii pe Facebook, twitter sau pe bloguri.

Acolo discursul nu este dominat de televiziunile politice, ci de multi romani tineri care pot numi dintr-o suflare cel putin alti 10 romani care vorbesc engleza de zece ori mai bine decat ambasadorul tarii lor la Londra.

Ei toti, noi toti, suntem nervosi nu atat pentru ca evolutia unui oficial roman a confirmat din nou, pe CNN, stereotipii negative despre Romania. Nu suntem atat de nervosi nici pentru ca am descoperit un nou personaj bine platit si pozitionat intr-o functie inalta de care nu pare a fi capabil. Cu toate aceste vicii ne-am obisnuit deja.

Insa ce enerveaza cel mai mult este o alta traditie solida a statului roman: oamenii competenti ajung in locul cel mai potrivit lor doar din intamplare. Si asta nu doar in diplomatie.

UPDATE: Ministerul de Externe a emis un comunicat de presa in care sunt explicate motivele evolutiei ambasadorului Romaniei la Londra in timpul interviului acordat CNN. Il puteti citi mai jos:

"În virtutea bunelor relaţii pe care ambasadorul Ion Jinga le-a dezvoltat cu mass-media britanică, televiziunea CNN i-a adresat acestuia o invitaţie de a comenta pe fondul recentului scandal privind comercializarea în Marea Britanie a unor produse etichetate greşit, care ar conţine carne de cal.

În cadrul transmisiei au fost întâmpinate o serie de dificultăţi tehnice, în condiţiile în care jurnalista care a realizat interviul era la Hong Kong, iar ambasadorul Ion Jinga în studioul CNN din Londra (decalaj de câteva secunde în dialog, suprapunere de voci, ecou), ceea ce a generat pauzele lungi şi cuvintele sacadate.

La încheierea interviului, ambasadorul a semnalat echipei locale a CNN această situaţie, aceştia confirmând că nu este prima situaţie de acest tip şi cerându-şi scuze pentru problemă.

Menţionăm că domnul ambasador Jinga este diplomat cu peste 20 de experienţă, acordând în timpul mandatului sau la Londra câteva zeci de interviuri presei britanice. Doar în ultimele două săptămâni a avut peste zece intervenţii, în apărarea drepturilor românilor la libera circulaţie şi a imaginii României în Marea Britanie."

  • Mai jos puteti urmari mini-interviul acordat, in limba engleza, de Ion Jinga la CNN si un interviu in limba romana, acordat lui Catalin Stefanescu, de catre diplomatul nipon Yoshihiro Katayama.

  • Interviul acordat in limba romana de diplomatul japonez Yoshihiro Katayama lui Catalin Stefanescu.