Astazi, USL procedeaza intocmai: lanseaza petitii online si anunta ca va strange semnaturi pentru suspendarea lui Traian Basescu, chemand in paralel oamenii sa iasa in strada. Liberalii au pregatit pentru joi, 19 ianuarie, un protest in Capitala. Numai ca, surpriza: anuntul incepuse sa circule pe net sub forma de teasing din 10 ianuarie. Asta era cu doua zile inaintea iesirii celor 4500 de oameni in strada la Targu Mures in semn de solidaritate fata de Raed Arafat. Mesajul raspandit via www.romanialiberala.ro suna asa la momentul cand a fost expediat prin mail-uri: "Esti roman liberal? Si noi. Atentie! Avem treaba impreuna...Mai sunt 8 zile..." Aceasta este una din probele indubitabile ca opozitia se pregatea de scandal inainte de gafele lui Traian Basescu, comise ulterior.
Cu alte cuvinte avem cel putin doua indicii importante ca USL elaborase minutios in laobratoarele celor doua partide miscari de strada in ianuarie fara sa prevada ca insusi marele lor dusman, Traian Basescu, va turna la fix gaz pe focul social pe care se tot cazneau sa-l aprinda. Este ceea ce vedem astazi aplicarea "operatiunii complexe, etapizate, care inseamna inclusiv includerea societatii civile si populatiei?". Probabil ca da. Lipsea un detonator, iar Traian Basescu a aprins fitilul, declansand neinspiratul razboi cu medicul Raed Arafat pe tema noii legi a sanatatii. Acest episod, care a generat solidarizari spontane cu Arafat, a incurajat opozitia sa treaca mai repede la actiune.
Stim astazi de la liderul PSD, Victor Ponta, ca ideea protestului din Capitala este a liberalilor, mai precis a lui liderului PNL Iasi, Relu Fenechiu. Ponta pare sa se delimiteze formal de proteste tocmai pentru a nu le stirbi legitimitatea: "A existat propunerea domnului Fenechiu (...). Eu am considerat că noi trebuie să îi lasăm pe oameni să îsi spuna punctul de vedere si am face mult mai bine să ne gândim si să îi ascultăm pe ei. (...) Dacă oamenii vor dori să iesim si noi pe stradă, o vom face, dar nu as vrea să ne grăbim în aceste lucruri”, a spus liderul PSD citat de postul B1 TV.
Mobilizarea tinerilor liberali pe retelele de socializare, in special pe Facebook, face parte din scenariul lui Fenechiu. Tinta lor initiala pare sa fi fost mitingul programat pe 19 ianuarie, insa cum lucrurile s-au precipitat din cauza iesirii lui Traian Basescu, s-au adaptat din mers. A nu se intelege ca resping baza reala de nemultumire. Am scris despre ea in textul De ce a fost invins Traian Basescu. Am remarcat inca de vineri, 13 ianuarie, ca profilul protestatarului este extrem de eterogen, dar in mod evident parazitat politic. Aceasta impresie a devenit tot mai puternica in cursul zilei de duminica, cand protestele au degenerat in violente si nu ne-am lamurit nici astazi cine si de ce i-a adus pe ultrasii care aruncau cu bolovani, de ce jandarmii pareau duminica, 15 ianuarie, depasiti de situatie in schimb au cazut in extrema cealalata luni, 16 ianuarie. Am pus atunci in discutie profilul protestatarului si rezulta ca din miscarile astea, cernute prin sita ratiunii, nu ramane mare lucru.
Evident ca exista o un numar semnificativ mai mare de nemultumiti fata de anii trecuti, ca printre oamenii iesiti in strada vedem cu ochiul liber revoltatii neafiliati. Dar numarul lor pare totusi foarte mic, nesemnificativ chiar. Numeroase relatari din teritoriu despre protestele organizate in alte orase din tara raporteaza cateva zeci, maxim cateva sute de oameni. Printre ei, presa locala identifica pe post de agitatori liderii opozitiei, liberali sau pesedisti, camuflati in oameni obisnuiti. In restul oraselor din tara, imaginea de rascoala populara este alimentata masiv de opozitie. Este dreptul ei sa faca asta, insa ce-mi displace profund la aceste proteste este tentativa ridicola a celor de la PSD si PNL de a insela aparentele, de a defila drept "simplii cetateni" in razboi cu "dictatura". Ca un detaliu semnificativ, la protestele din Capitala apare un personaj nelipsit: Rares Manescu, trezorierul PNL si omul de incredere a lui Crin Antonescu. La fel de prezente in pesiajul revolutionar sunt filialele PSD si PNL Ilfov.
Exista, fara indoiala, destui nemultumiti printre protestatari. Sunt cei grav afectati de masurile anti-criza (taierii de salarii, concedieri) sau de pierderea unor privilegii, cum e cazul revolutionarilor nevoiti sa munceasca dupa 20 de ani de huzur pe banii statului. Dar multi dintre acestia s-au saturat atat de Basescu si Boc, cat si de figurile jalnice ale opozitiei. Din acest motiv, in a treia zi de proteste, in Bucuresti si Cluj au rasunat lozinci impotriva establishmentului politic, de la stanga la dreapta si impotriva posturilor tv aferente: ""PSD - USL aceeasi minciuna e" sau "plecati, cu totii sunteti hoti" sau "Noi suntem poporul, nu televizorul". Amintiti-va cum Dan Diaconescu, caricatura anti-sistem, a fost alungat, vineri, 13 noiembrie, din Piata Universitatii.
Avand toate aceste date pe masa plus ceva informatii suplimentare, ne putem intreba ce vrea, de fapt, opozitia? Raspunsul e simplu si cunoscut: sa declanseze "revolutia", sa rastoarne "dictatura", sa puna presiune pe Guvern in speranta ca vor reusi sa obtina demisii, remanieri etc catarati pe creasta "valului popular" pe care au avut grija sa-l agite ceva mai sofisticat decat in anii trecuti. Pe scurt, sa reputeze victorii pretioase in razboi cu puterea intr-un an electoral in care taberele politice sunt gata sa foloseasca toata munitia din dotare.
Opozitia a calculat, pesemne, ca n-are cum sa iasa prost din asta: imaginile cu oameni in strada, confruntari cu jandarmi, gaze lacrimogene, capete sparte, arestari etc subrezesc orice guvern. Insa ceva ma face sa cred ca protestele din aceste zile mitingul de joi, 18 ianuarie, sunt doar o repetitie generala. Din cate aud, USL va investi mai multa energie pe 24 ianuarie, de ziua Unirii, zi cu o simbolistica aparte pe care opozitia va incerca sa o speculeze la maxim. In aceste momente de emotie (Ziua Unirii) resentimentele populare sunt mai usor de manipulat. Oamenii insisi par mai dispusi sa-si exprime nemultumirile, cum am vazut ca s-a intamplat in anii trecuti.
Insa acest joc perpetuu de-a revolutia comporta riscurile lui, oricat s-ar sofistica si rafina in timp. USL va elibera o parte din frustrarile populatiei, dar nu prea are cu ce sa umple orizontul de asteptare. Pe de alta parte, acest joc periculos poate justificat doar partial cu argumentul ca suntem in an electoral. Gesticulatia opozitiei arata deja multa iresponsabilitate. Nu poti minti in ultimul hal in Parlamentul European, ca Victor Ponta, care prezinta cifre umflate (zeci de mii de oameni pe strazi) intr-o tentativa disperata de a internationaliza criza sociala din Romania, inflamata, e drept, cu nesperata contributie a presedintelui Traian Basescu.
Cine plateste, in final, costurile economice inevitabile? La ce i-ar folosi cetateanului lovit de criza o tara scufundata in anarhie si protest continuu dupa modelul Greciei? Imaginile apocaliptice din Bucuresti vor avea, la o scara mai mica, efectul mineriadelor din anii 90 si vor tine la usa putinii investitori dispusi sa-si mai cheltuie banii in Romania. Din acest punct de vedere, care este contributia opozitiei la depasirea crizei? De ce crede USL ca mai devreme sau mai tarziu lumea nu-i va intelege jocul riscant practicat azi, ca nu-l va sanctiona, ca nu va deconta, mai spre toamna, nota de plata a unei distractii cam prea scumpe pentru o tara atat de saraca?
P.S. Un lider liberal sustine ca site-ul www.romanialiberala.ro nu are nici o legatura cu PNL, ca e o simpla coincidenta ca AMR-ul anuntat acolo se suprapune cu data protestului de joi. Pe de alta parte, site-ul este puternic promovat de reprezentanti ai PNL.
NOTA: Voi reveni ceva mai tarziu, intr-un text separat, cu analiza modului in care PDL si Guvernul au gestionat aceste proteste bizare
Alegeri SUA
ro [anonim]
Iată ce declara senatorul PSD Valer Marian pe 7 ianuarie a.c.:
“La conferinţa judeţeană din 15 decembrie am anunţat organizarea unui miting în cursul lunii ianuarie, un miting împotriva degradării nivelului de trai, împotriva lipsei locurilor de muncă, împotriva politizării instituţiilor statului, împotriva abuzurilor actualei puteri, împotriva poliţiei politice realizate în România. [...]. Am vorbit, şi vor participa la acest miting şi sindicatele, pensionarii, inclusiv cei militari, studenţi, elevi. Contez în primul rând însă pe voi, căci sunteţi tineretul PSD. Vreau cu această ocazie să îi mulţumesc primarului nostru Toma Betea de la Racşa pentru că vrea să ne asigure protecţia, mie şi tuturor participanţilor, cu o mie de răcşeni îmbrăcaţi în costume tradiţionale oşeneşti. L-am rugat şi îl rog şi cu această ocazie să renunţe la un singur accesoriu: cunoscuta brişcă oşenească. Va fi un miting paşnic, un miting al non-violenţei. Noi trebuie să mergem pe ideile lui Ghandi şi Mandela. Dar trebuie să ştie că existăm. Aşa vom cuceri victoria! Nu este suficient să ne luptăm în Parlament, în consiliile judeţene. Ar trebui în acest an să ieşim şi în stradă, paşnic, non-violent. Actuala putere criminală trebuie să plece cât mai curând dn această ţară!”, a afirmat Valer Marian.
http://www.gazetanord-vest.ro/2012/01/08/revelion-exploziv-al-tineretului-psd/
Rodica Ardelean [anonim]
Eu nu, mulţumesc.
Eu nu sunt reprezentată de cei care sunt acum în stradă.
Nici de cei violenti, nici de cei paşnici, nici de revoltaţii de profesie, nici de pensionarii obosiţi, nici de curajoşii indignaţi nevoie-mare. Să nu îndrăznească cineva să afirme că ceea ce se întâmplă acum pe străzi este imaginea întregii Românii. Analişti foarte deştepti vorbeau ieri pe toate canalele de televiziune în numele meu. Eu nu am delegat pe nimeni să-mi strige nemulţumirea în piaţă, deşi îmi pasă şi mie dureros de mult de această ţară.
Eu nu am experienţa acestui mod de acţiune, eu nu am cultura violenţei, eu nu am timpul si energia necesare pentru a protesta în stradă. Eu încerc zi de zi, 8 sau 10 ore să imi fac cât mai bine munca pentru care sunt profesional pregatită, eu imi educ copii in virtutea valorilor în care cred, ca şi cum am trăi într-o lume a meritocraţiei, ca şi cum educaţia încă mai contează, eu încerc să ofer şi să cer corectitudine prin fiecare gest social. Încerc sa-mi iau bilet de câte ori urc în tramvai, să nu arunc mizeria pe jos, să nu dau şpagă, să separ gunoiul menajer în pungi, să iau bonul fiscal de la spălătoria din colţ, să fiu ambasadorul îndârjit al ţării mele de câte ori am prilejul să fiu în străinatate sau să invit în casa mea străini. E puţin? Poate. “Mai înainte de a te intreba ce poate face tara pentru tine, intreba-te ce faci tu pentru tara ” spunea J.F Kennedy. Ce-ar fi să ne uităm fiecare în ograda proprie, măcar un pic, poate vom întelege de ce nimic nu mai funcţionează cum trebuie. Si să începem cu munca. Dacă eu respect statul plătindu-mi toate impozitele la timp aş avea pretentia, modesta, să fiu la rând-mi respectată. E mult?
Eu nu sunt mai puţin dezamagită politic decât marea mulţime onestă a nemulţumiţilor zilei, însa eu nu cred ca aceasta e soluţia. Eu nu cred că doborând şi desfiinţând în acest mod instituţii sau oameni, ceea ce am pune în loc, pe un asemenea teren mistuit de violenţă, va creşte sănătos.
continuare...
Rodica Ardelean [anonim]
.. continuare
Eu nu cred ca venind direct din stradă, poţi fi expert în toate. Dacă zi de zi, de ani încoace auzi vorbindu-se de inflaţie, de buget şi de asigurări sociale, dacă trăieşti pe propria-ţi piele toate privaţiunile şi frustrările decurgând din acestea, asta nu înseamnă că le şi înţelegi, asta nu te transformă automat într-un expert financiar, într-un fin sociolog, într-un analist macro-economic şi mai ales nu înseamnă că ai soluţiile. Respectul pentru adevaraţii profesionişti şi aprecierea lucrului bine făcut de fiecare la locul săi, îmi pare că sunt estompate acum de atracţia nefastă faţă de sclipici şi zornăieli de vedete ori aşa-zis-politicieni.
Eu nu vreau ca la următoarele alegeri, când vor fi ele, comasate sau nu, anticipate sau nu, să fiu nevoită să aleg între PDL si USL. Eu vreau o alternativă. Am votat şi voi vota de fiecare dată şi îmi asum alegerea facută. Ma informez şi încerc să gândesc în afara magiei televizorului.
Eu nu doresc ca prin forţa maselor revoltate să se obţina ceva, orice. Politicienii de duzină care clamează acum schimbări radicale profitând de presiunea unor mase de oameni, poate oneste sau poate dubioase, dar cu siguranţă înfierbintate de televiziuni sau de momentul pseudo-eroic, ar trebui să se gândească de două ori. Cât de mare trebuie sa fie „gălăgia” ca să cadă un guvern? Dar un preşedinte? 1000 de oameni ajung? Sau poate 10000? Câte oraşe ar trebui să se agite? 7 ajung ? Şi câte zile ? Vreo 4-5, cam aşa? Nu ar trebui sa uite, curajosii din opoziţia patetică de azi, că astfel s-ar crea un precedent, că aceeasi măsură li s-ar aplica şi lor şi oricui dacă ar ajunge la putere. Cu aceeaşi măsură ar putea fi judecaţi mâine: furia mulţimii, fără argumente, fără obiective, amorfă şi încărcată de ură difuză.
..continuare
Rodica Ardelean [anonim]
...continuare
O petiţie dacă aş face şi aş strânge o mie de semnături, pentru a cere ceva, nu atât de radical precum schimbarea guvernului, ar trece neobservată, nu-i aşa? Un telefon, un email, o scrisoare sau o mie de scrisori adresate parlamentarului pe care l-am votat nu ar avea nici un efect, nu-i aşa? O cerere decentă, o simpatie declarată faţa de o personalitate controversată, o obiecţiune la un proiect legislativ nu ar provoca nici cea mai mică tresărire politică dacă ar fi adresată în mod civilizat, chiar de acelaşi număr de oameni care sunt acum în stradă. Eu nu vreau să cred că aceasta este calea. Hai să mai sperăm!
Eu nu doresc un alt sistem politic, dictatura am încercat-o, deocamdată democraţia (liberală dacă se poate) îmi este suficientă. Oricât de hulit ar fi parlamentul (datorită celor care îl populează de douăzeci de ani încoace) sau partidele politice în totalitatea lor, fără acestea nu ştiu să poată funcţiona cât de cât o firavă democraţie. Mecanismele si pârghile de control însa, da, ar trebui schimbate radical.
Eu nu cred în sistemul acela în care de câte ori mă nemulţumeşte ceva, îmi iau cojocul în spinare, o pancartă, o bâtă, o piatră ceva şi ies în piaţa mare sau blochez un drum public să îmi strig revolta sau indignarea. Eu ştiu să citesc şi să scriu, mai şi gandesc, eu vreau să-mi aleg oamenii politici care să mă reprezinte, iar dacă nu o vor face, vreau sa le pot cere socoteală! Vreau să am pârghiile necesare pentru a le cere socoteală.
Am învăţat să citim şi să scriem, am învătat să conducem un automobil, am învăţat să folosim calculatorul, să căutam orice pe Internet, e oare atât de greu să învăţăm să ne exprimăm idealurile,
convingerile sau păsurile altfel decât prin răcnete? Sau altfel nu vom fi auziţi?
continuare...
Rodica Ardelean [anonim]
...continuare
Eu vreau să-mi exprim opţiunile politice într-un sistem democratic funcţional, prin vot. Eu vreau să am alternative în alegerea celui care mă va reprezenta, eu vreau sa mă pot informa cinstit despre acela, eu vreau să am pârghiile necesare pentru a-l sancţiona dacă m-a minţit.
Iar în rest, aş vrea să nici nu ştiu numele premierului, să pot să îl uit, să nici nu mă intereseze… cândva, într-o ţară normală, în catre toate mecanismele funcţionează, în care uriaşa roată a economiei se învârte de la sine, produce şi consumă, în care justiţia judecă drept şi orb, în care profesorii te învaţă, doctorii te vindecă, poliţistii te apară, funcţionarii te îndrumă iar statul se preocupa doar de infrastructură şi de acei câţiva care au cu adevărat nevoie de asistenţa sa.
Eu nu sunt reprezentată de cei care strigă în piaţă acum.
Nu, mulţumesc.