Ce fel de protestatari am vazut duminica seara

Luni, 16 ianuarie 2012, 1:54 Actualitate | Opinii

Duminica, 15 ianuarie, aproape de miezul noptii. Ultimele grupuri de vandali incercau sa-i atace iarasi pe jandarmii din Piata Universitatii, cu racnetul de atac specific stadionului: Aaasaaaasiiiin, gabor asasiiiin! Aaaassaaaasiiiin, gabor asasiiiin!  Au urlat si aruncat cu pietre, jandarmii i-au alergat iarasi de la Universitate jos spre Piata Unirii pentru a nu stiu cata oara. Pe tot parcursul celor aproape patru ore cat am stat in strada, am vazut trei tipuri de protestatar: 1) ultrasul de stadion care a strans in jurul lui pegra societatii dispusa la adapostul intunericului sa comita acte de violenta si distrugere. 2) simpatizantii opozitiei mobilizati cu logistica aferenta 3) revoltatul neafiliat provenit din cele mai diverse categorii sociale.

Am ajuns in Piata Universitatii in jurul orei 20.00, unde cateva mii de oameni scandau lozinci anti-Basescu. Mai jos, in Piata Unirii, aveau deja loc ciocniri violente intre jandarmi si vandali (pegra radicalizata). Erau, asadar, delimitate doua zone ale protestului: una ceva mai "frecventabila", concentrata in Piata Universitatii, si alta populata de vandali, izolati in spatiul dintre Universitate si Piata Unirii. In zona "frecventabila" s-au vazut clar alte doua categorii de protestatari: simpatizantii opozitiei, usor identificabili dupa modul de organizare si logistica de miting (pancarte, steaguri, portavoci, dirijori de slogan, lideri de grup etc) si revoltatul neafiliat (studenti, bugetari, pensionari, revolutionari etc).

Greu de spus care era proportia intre simpatizantii de partid si revoltatii neafiliati, dat fiind ca opozitia deja isi exprimase peste weekend prin liderii ei solidaritatea cu protestatarii, incurajandu-si simpatizantii sa iasa in strada. Notabil si oarecum ciudat mi s-a parut caracterul predominant anti-Basescu al lozincilor. Rar sau deloc am auzit, cat am stat in Piata Universitatii, scandari anti-Guvern sau anti-PDL.

Cand m-am mutat in Piata Unirii si am incercat sa revin in Piata Universitatii urcand pe bulevard, am inteles ce se intampla deja de ceva vreme. Grupuri de derbedei, extrem de numeroase, formate din brute de stadion, golanasi de cartier, adolescenti "cool" etc, cautau sa ajunga la Universitate pentru infruntarea cu fortele de ordine. Erau respinsi insa de jandarmi si imprastiati cu gaze lacrimogene. Vandalii se imprastiau pe strazile laterale care duc in centrul vechi si cautau apoi sa revina la Universitate pe cai ocolite. Aceste grupuri extrem de suspect coordonate reluau in felul asta harjoneala cu jandarmii, lasand in urma dupa fiecare tentativa de asalt cate-o vitrina sparta, cate-un mobilier stradal incendiat sau distrus etc. Ei sunt responsabili in integralitate pentru distrugeri si actele de violenta, pentru imaginile de Capitala scufundata in haos si isterie.

Cat am stat printre ei, n-am reusit sa ma lamuresc asupra unei intrebari simple: cine i-a adus pe vandali si de ce? Exista trei variante posibile, dar nu este deloc clar care din ele sta in picioare. Prima varianta ar fi ca grupurile de extremisti s-au batut cu jandarmii din obisnuinta. Asa se manifesta aceasta specie crescuta in cultura stadionului de fiecare data cand vede cascheta si baston. Se lipeste de orice proteste sa imparta niste pumni, sa-si mai consume din energia de pitecantrop pus pe harta. A doua varianta este cea conspirationista, imbratisata de o parte din televiziunile de stiri, potrivit careia puterea a incercat sa denigreze un protest spontan infiltrandu-l cu extremisti si insi dubiosi tocmai pentru a-l face nefrecventabil si pentru a descuraja astfel posibile aderente spontane. Nimeni nu vrea sa se asocieze cu giboni urbani, oricat i-ar sta in gat Basescu sau Boc. A treia varianta ar fi ca aceste grupuri violente au fost coordonate de opozitie, tocmai pentru a obtine imaginile apocaliptice, anarhice, raspandite rapid in toata lumea, cu o Romanie care o ia incet pe urmele Greciei, imagini care subrezesc puterea - mai ales ca suntem in an electoral.

Daca veti da la o parte grupurile de extremisti si simpatizantii de partid, este dificil de apreciat in acest moment ce si cat ramane din protest. Unii ii supraliciteaza caracterul autentic tot din calcule politice, dintr-un elan revolutionar vesnic ratat  insa in acest vacarm asurzitor pare imposibil de masurat in mod rezonabil ponderea fiecarei categorii de protestatari de duminica seara. In justa apreciere a proportiilor, in corecta evaluare a tipului de protestatar predominant prezent la miting sta cheia de citire a evenimentelor incepute vineri 13 ianuarie, care au escaladat duminica, 15 ianuarie, centrul Bucurestiului aratand ca un mic teatru de razboi, cu pietre zburand in aer, gaze lacrimogene, raniti, distrugeri, tentative de incendiere.

Ca impresie personale, extrem de numerosi mi s-au parut vandalii si simpatizantii opozitiei, insa este o apreciere pur subiectiva. In tot cazul, la fel cum am scris si vineri seara in textul De ce a fost invins Traian Basescu, aceste proteste, oricat de manipulate sau deturnate politic ar fi, au catalizat o serie intreaga de frustrari, de la taxa auto, salarii, saracie, coruptie si cam tot ce ii nemultumeste pe cetatateni in general. Aceste miscari difera radical de baletul ridicol, regizat de USL in platourile TV si executat in urma cu un an, doi sau trei fara vreo urma de impact social. Nu este exclus insa ca, de luni incolo, sa asistam la manifestatii pur politice, cu o tot mai slaba aderenta neafiliata, prezentate ca fiind amplificarea autentica a unor nemultumiri spontane.

Toata nebunia de azi a pornit de la Traian Basescu, din cauza modului dezastruos in care a gestionat problemele generate de proiectul de lege a sanatatii, din cauza atacului total neinspirat la medicul Raed Arafat, perceput drept unul dintre putinii profesionisti din Guvern. Totul, pe un fundal de exasperare, criza economica si, sa nu uitam: sunt sapte ani de mandat prezidential insotiti de o serie de masuri impopulare.​

P.S. Mobilizarea si organizarea jandarmilor a parut extrem de slaba, disproportionata in raport cu gravitatea situatiei, ezitanta. Nu e clar de ce la alte proteste mult mai pasnice erau scosi mii de jandarmi iar acum am vazut mult mai putini dacat poate era necesar.