Jurnalul cafelei de dimineață, episodul 4: Un altfel de cotidian

Sâmbătă, ora 09:00. Sunetul acela pe care am ajuns să-l urăsc din suflet, că-l aud prea multe zile la rând și aș vrea o pauză de vreo lună așa, în care să nu-mi mai perturbe liniștea leneșă a dimineții.

Sunt undeva în munți, fugită de agitația urbană, cu o pătură pe mine și mult entuziasm în gând.

Aveam nevoie de o pauză în care să fiu doar eu cu gândurile mele și să-mi dau un reset. Suntem atât de prinși de cotidian, încât am ajuns să nu mai vedem nimic din jurul nostru și funcționăm cumva pe pilot automat. Din când în când, trebuie să ne oprim puțin, să tragem adânc aer în piept și să privim cu adevărat ceea ce ne înconjoară.

Dacă iubesc dimineața pentru ceva, o iubesc pentru cafea. Nimic nu e precum cafeaua de dimineață. Primul buton din dreapta și primul din stânga, rotire și apăsare simultană și gata, se adună spuma în care mă joc cu lingurița cu coadă lungă.

Mă așez în leagănul care mă îmbrățișează și frunzăresc știrile, un ritual pe care îl am deja de câțiva ani. Atenția îmi e atrasă de războiul din Ucraina, subiectul principal al ultimelor luni. După doi ani în care ne-am luptat cu pandemia de COVID-19, cu știri triste și îngrijorătoare, veștile despre conflictul de la graniță sunt mai mult decât dezarmante.

Citind și gândidu-mă la oamenii care au fugit pentru a-și proteja familia, realizez cât de important este să ne bucurăm de fiecare mic moment de fericire, să apreciem mai mult lucrurile bune care apar în viața noastră și să fim mai recunoscători.

Pentru mine acest moment de recunoștință se întâmplă dimineața, la cafea, când sunt doar eu cu gândurile mele și am mintea limpede. Cafeaua a fost și este cel mai bun companion al meu. Pe lângă faptul că îmi aduce aminte de diminețile leneșe de weekend, îmi dă un boost de energie și o stare de bine cu care îmi încep fiecare zi.

Ritualul cafelei de dimineață este pentru mulți dintre noi un moment nelipsit, însă îl putem transforma dintr-un moment oarecare într-un moment conștient de bine, o apreciere de sine pe care să ne-o dăruim la fiecare început de zi :).

Citește și:

• Jurnalul cafelei de dimineață: La final, rămân doar amintirile
• Jurnalul cafelei de dimineață, episodul 2. Despre stropul de cafea, scorțișoară, copii și zile pline
• Jurnalul cafelei de dimineață, episodul 3. Trezirea, e timpul să visezi cu ochii deschiși

Articol susținut de Julius Meinl var ssObj = window.synoScore || (window.parent?window.parent.synoScore:0); if(ssObj){ ssObj.reportImp(‘3569937a297c70e6837ce8566b2c286389d78b75.jpg’,’1332910′); }