În grupurile de mame există o rețetă de succes pentru iced coffee și deși pare doar o glumă, nu e: “Fă copii, fă-ți cafea, uită că ai făcut cafeaua, bea cafeaua rece". Așa și eu dimineața, când poate mi-ar plăcea să stau pe terasă și să mă bucur de o cafea vieneză cu un strop de scorțișoară peste spumă. Cam așa:
Nu mereu îmi iese, dar nici nu cred că aș vrea ca totul să fie perfect în fiecare zi. Pentru că perfectul de fapt nu există și mereu găsim bucuriile acolo unde nu le așteptăm neapărat. Cred că pentru mine cafeaua e bună cu spumă de lapte, scorțișoară, zâmbete și puțină alergătură.
Așa a fost și azi, când m-am trezit și imediat după aceea am pus espressorul în funcțiune. Doar că între timp F. a făcut ochi. Și ce mai ochi: mari, frumoși și dornici de o îmbrățișare. Cafeaua vieneză e gata, spuma aproape dă pe afara și scorțișoara mă așteaptă.
Oh, but wait, e ziua în care trebuie să mergem la înot. Repede: pune masa, strânge masa, pregătește copilul, caută slipii, unde-s ochelarii? Casca e pe calorifer. Halatul în geantă, gata de plecare.
După câteva ture de bazin, tumbe și acrobații, realizez că îmi place tare mult așa. Ritmul ăsta care uneori mă scoate din minți și alteori mă face să îmi dau seama că e exact ceea ce îmi trebuie. Că toată energia mea vine de la el. De la “mami, uite, stau cu capul sub apă" și “ai văzut că nu mi-a fost frică?". Eh, asta îmi place mult. Pentru că de multe ori eu mă împrietenesc profund cu frica și să văd cum el o depășește pe a lui e eliberator.
Gata înotul, F. e mândru de el și eu sunt bucuroasă. Ajungem acasă și rețeta e gata:
Dar e foarte bună. Cafeaua rece și amintirile la cald.
Câteodată mă gândesc că aceste glume care circulă printre mame sunt motive mici (sau foarte mari) de bucurie. Că așa e: uneori e haos, uneori e greu, uneori ai vrea să stai pe terasă cu cafeaua în mână și cu gândurile departe, fără întreruperi, fără griji. Dar când ești cu cafeaua în mână și copilul vine spre tine, când scrie “mama" pe o foaie de hârtie sau îți spune că ești frumoasă, întreaga lume are un gust mai bun.
Sursa foto: Freepik
Și până la urmă, cafeaua (calda sau rece, cu lapte sau fără, cu un praf de scorțișoară sau all black) e prietenul cel mai bun al unei mame: e acolo lângă ea, nu o lasă la greu și o însoțește în tot caruselul de emoții prin care trece pe parcursul unei zile.
Pentru mine, cafeaua vieneză a fost companion de drum lung: m-a ținut trează în sesiune, mi-a dat putere să mai scriu 2 pagini la licența și vreo 10 la dizertație, m-a însoțit mereu la plajă, a fost acolo cu mine în sarcina (în cantități permise) și acum mă însoțește constant în călătoria asta minunată în care încerc să fiu în fiecare zi o mamă mai bună pentru F.
Mâine nu avem înot, deci cafeaua mea vieneză va fi caldă. Ochii lui F. la fel de mari și ziua la fel de plină. Dar nu aș schimba nimic.
Articol susținut de Julius Meinl
